Sepia (poezie de Antonia L. Zavalic) Imprimare 894 Afişări
Scris de Antonia Luiza Zavalic   
Luni, 04 Mai 2015 12:55

Fiecare cuvânt se scutură într-un final
de mine
ca praful în care oamenii fac din trupurile lor despletite 
un altar în care se trăiește iubind
anotimpuri întregi
 
Totul înseamnă să fii om. Toate 
resturile vii ce mai au de îndurat până să ardă 
și fumul lor să se strângă sus 
în capătul cerului
ramolit de dragoste
 
și dacă mi-ar mai fi rămas puțin timp
aș fi ucis tot ceea ce nu mi-ar rămâne de nepetrecut când totul dispare
și peste pământ se revarsă picături 
de sânge tulburător de lunecos pentru orice inimă care îndrăznește să bată
toate acele vieți minuscule
neimposibil de îndurat
în fiecare zi
 
de același Dumnezeu bun 
și iubitor de moarte
 
AUTOR: Antonia Zavalic

Share