Gheorghe Bârlea a văzut lumina zilei la 18 februarie 1885 în casa preotului Bârlea Petru, paroh în localitatea Berbeşti, judeţul Maramureş şi protopop de Mara, începând cu anul 1903.

După ambii părinţi aparţine unei familii de intelectuali fruntaşi maramureşeni. Mama sa Elena, născută Man, provenea dintr-o familie nobilă a satului maramureşean Şieu.

Studiile primare le-a făcut la Ocna Şugatag, pe cele secundare inferioare la Gimnaziul Piariştilor din Sighet, iar pe cele superioare, la liceul unui ordin călugăresc din Oradea.

În 1903 s-a înscris la Facultatea de Medicină de la Budapesta, unde şi-a luat şi doctoratul în anul 1908. Sub conducerea profesorilor stomatologi dr. Rothman şi a compatriotului maramureşean, originar din Petrova, dr. Gheorghe Bilaşcu, s-a specializat în stomatologie. Acesta din urmă l-a susţinut, uneori chiar şi material, pentru a-i deveni discipol.

După obţinerea titlului de doctor s-a întors la Sighet unde şi-a deschis primul cabinet de stomatologie. Apoi, la invitaţia dr. Gheorghe Bilaşcu, s-a întors la Budapesta, pentru a lucra împreună. Aici a fost deosebit de apreciat, ca urmare a pregătirii, tehnicii şi abilităţii sale deosebite. Din acest oraş, atât ca student cât şi ca medic, a întreţinut strânse legături cu mişcarea naţională română, fiind alături de protestatarii cei mai activi, împotriva spiritului de deznaţionalizare promovat cu deosebită agresivitate de burghezia oligarhică maghiară.

Între anii 1905 şi 1914 a fost prezent, de fiecare dată, în Maramureşul natal, ocazie cu care a sprijinit candidaţii locali români la deputăţie în parlamentul de la Budapesta. În anul 1906, de exemplu, a candidat şi dr. Gheorghe Bilaşcu - sprijinitorul său de la Budapesta - pentru circumscripţia electorală Vişeu, cu program independent. Printre cei care l-au sprijinit la deputăţie pe viitorul profesor Gheorghe Bilaşcu s-a aflat şi dr. Petru Groza. Maşinaţiunile de tot felul ale oligarhiei stăpânitoare au împiedicat alegerea lui Gheorghe Bilaşcu ca deputat, această dorinţă urmând să i se împlinească abia în 1919, după înfăptuirea României Mari.

În ziua de 29 mai 1912 a fost prezent la Alba Iulia, împreună cu maestrul său Bilaşcu şi alţi cinci mii de români, unde au protestat cu privire la înfiinţarea Episcopiei greco-catolice de limbă maghiară de la Hajdudorog, nu departe de Satu Mare.

Sfârşitul anului 1913 şi l-a petrecut în comuna natală Berbeşti, unde, la data de 14 decembrie, a fost naşul de botez al nepotului său, Fuciec Valeriu Nicolae, fiul surorii sale mai mici Anna, căsătorită cu preotul din Sârbi, judeţul Maramureş.

În timpul primului război mondial, dr. Gheorghe Bârlea a fost mobilizat pe mai multe fronturi. A cutreierat Galiţia, iar la întoarcere, în toamna anului 1918, a fost arestat de către comuniştii de la Budapesta şi condamnat la moarte. A scăpat ca prin minune, fugind pe jos de-a lungul pustei ungare, şi, după multe peripeţii, a ajuns la prima linie a armatei române, situată pe Tisa.

Aşa cum menţionează Gheorghe Bilaşcu într-un document, „dr. Bârlea şi-a finalizat studiile la Budapesta în 1908, după care timp de cinci ani a fost practicant la Clinica Stomatologică din această localitate”.

Sfârşitul războiului l-a readus pe plaiurile natale ale Maramureşului său drag. El „s-a întors în Maramureşul său voievodal, fiindcă el însuşi era urmaş de voievozi descălecători, urmaş de suflete drepte şi curate... de oameni care-au fost şi-or fi...”.

Aici a participat intens la pregătirile pentru Unire. A mobilizat cetăţenii şi, ca urmare a activităţii sale, s-au ţinut adunări populare în tot Maramureşul, formându-se Consiliile Naţionale Româneşti. Au fost aleşi delegaţii pentru Marea Adunare de la Alba Iulia.

La înapoierea sa în Maramureş, revenit de pe frontul din Galiţia, Ilie Lazăr a contactat conducătorii români din Sighet în vederea organizării gărzilor naţionale şi a sfaturilor săteşti. Printre aceşti conducători, buni români, s-a aflat de la început şi Gheorghe Bârlea, alături de Titu Doroş, Simion Balea, Vasile Filipciuc şi alţii. El a menţionat ulterior, în memoriile pe care le-a scris, că „o echipă permanentă compusă din dr. Vasile Filipciuc, Şerbu, dr. Gheorghe Bârlea, Iuliu Ardelean, Ion Bilţiu şi cu mine, eram tot timpul pe teren, organizând comitetele şi gărzile naţionale. Simultan am făcut Comitetul Judeţean şi propuneri de delegaţi pentru Marea Adunare de la 1 Decembrie de la Alba Iulia”.

Gheorghe Bârlea a fost unul dintre participanţii cu credenţional la Marea Adunare Naţională, ca reprezentant al Cercului Electoral Berbeşti - Sighet - Maramureş. (vezi anexele 1 şi 2)

În satul Giuleşti s-a ţinut o mare adunare populară la care au participat locuitorii satelor Văii Marei. Aici au fost aleşi reprezentanţii ce urmau să plece la Alba Iulia. În total au fost aleşi opt delegaţi.

Drumul cu căruţa peste pasul Gutâi, însoţindu-l pe tatăl său şi alţi berbeşteni, a fost descris astfel:

„…Adevărul a fost, că noi am preferit a face pe jos calea cea mai scurtă prin romanticile păduri ale Gutinului, decât lungile serpentine cu carul. Abia observăm, şi suntem deja la fântâna lui Pintea, unde observăm un car borborosind în amurgul serei, sunt Berbeştenii: doctorul G. Bîrlea cu taicăl-seu. dl. protopop şi cu părintele Fuciec şi câţiva ţărani de pe diferite sate. La crucea de pe vârf i-am ajuns, şi până ne-au sosit carele, ne-am „încălzit” din plosca Dlui protopop”.

După înfăptuirea Marii Uniri, s-a dus la Budapesta să-şi încheie socotelile cu oraşul în care şi-a clădit atâtea iluzii, în bună parte împlinite. După mai multe peripeţii, în primăvara anului 1919 a ajuns la Cluj, unde în 12 mai, din însărcinarea Consiliului Dirigent, a participat la preluarea clinicilor şi instalarea administraţiei româneşti.

La mijlocul lunii iunie 1919 a revenit în Maramureş, pentru a participa la înmormântarea cumnatului său, preotul Vasile Iuga de Sălişte, soţul surorii sale Helena. A fost un moment nefericit, dar un prilej de-a se reîntâlni cu întreaga sa familie: părinţii, fratele Ion, sora Mărioara, toţi cu familiile, şi cumnatul Emil Fucec a cărui soţie, Anna, murise nu de multă vreme. La momentul respectiv doctorul încă nu era căsătorit.

La Cluj, în data de 12 octombrie 1919, la ora 16.00, la Facultatea de Medicină, a avut loc o şedinţă prezidată de prodecanul Iuliu Haţieganu. Cu această ocazie doctorul Bârlea a fost numit asistent la această universitate. (vezi anexa 3)

Deoarece la momentul respectiv figura oficial în serviciul militar, cu gradul de locotenent dr. la spitalul Corpului Armatei a VI-a din Cluj, prodecanul Haţieganu s-a adresat telegrafic în 13 octombrie 1919, Ministerului de Război, şi a solicitat conducerii „a ordona imediata demobilizare a următorilor doctori numiţi asistenţi la facultatea de medicină din Cluj...”, printre aceştia numărându-se şi dr. locotenent Gheorghe Bârlea. (vezi anexa 4)

La sfârşitul lunii octombrie 1919 a sosit la Cluj şi mentorul său, dr. Gheorghe Bilaşcu, în calitate de director al Clinicii stomatologice. Dr. Bârlea a fost imediat numit şef de lucrări şi astfel s-a organizat cea dintâi clinică stomatologică din România Mare

La Clinica de Stomatologie din Cluj a lucrat ca preparator şi soţia sa, dr. Victoria Suhăţeanu Bârlea. Acest lucru ne demonstrează faptul că doctorul a fost căsătorit înainte de a ajunge în capitală, contrazicându-i astfel pe cei care consemnează căsătoria lui în Bucureşti.

A muncit ca şef de lucrări până în anul 1924, când s-a mutat la Bucureşti, unde împreună cu soţia sa s-au dedicat muncii de cabinet. Datorită marilor sale calităţi şi a priceperii neîntrecute în profesia sa, a fost cel mai căutat medic stomatolog din capitală, fiind ales preşedinte al Asociaţiei Medicilor Stomatologi din România.

Cabinetul său dentar a fost frecventat de elita societăţii. Printre pacienţi s-au numărat miniştri Iuliu Maniu, Alexandru Vaida - Voievod, Octavian Goga, Alexandru Lapedatu, Valer Pop şi mulţi alţii.

Ca preşedinte al Asociaţiei Generale a Medicilor Stomatologi a luptat cu toată convingerea împotriva practicilor ilicite în acest domeniu. A conceput şi înaintat mai multe memorii Ministerului Sănătăţii şi Corpurilor legiuitoare în scopul apărării intereselor Asociaţiei.

În anul 1928, într-un memoriu, dr. Gheorghe Bârlea a arătat că „Asociaţia noastră, de la înfăptuirea idealului nostru naţional, în toate acţiunile ei a căutat să dea sprijinul său organelor în drept, pentru a putea rezolva în mod satisfăcător problema practicii dentare”. De asemenea a subliniat şi faptul că „dentistica, deşi o ramură a medicinii, în ultimii ani şi mai ales în timpul războiului, a fost invadată de fel de fel de indivizi care n-au nimic comun cu medicina, unii fără cultură elementară şi chiar agramaţi”.

În plan politic a activat la început în Partidul - Naţional. În momentul în care Vasile Goldiş a trecut în Partidul Generalului Averescu, Gheorghe Bârlea l-a urmat.

De mai multe ori a fost ales deputat şi senator pentru judeţul Maramureş, ocazie cu care a apărat cu „dârzenie maramureşeană” interesele conjudeţenilor săi.

În cele din urmă a aderat la Partidul Naţional Ţărănesc, în cadrul căruia a activat până în ultimele clipe ale vieţii.

A participat la faimoasa Adunare de la Vinţu de Jos, organizată de Partidul Naţional Ţărănesc. După câteva zile de la întoarcerea în capitală, doctorul a avut un atac de cord şi în două săptămâni s-a stins.

A decedat la 18 iulie 1937, ora 3.00, în Spitalul Filantropia, producând o mare durere şi întristare printre colaboratori, prieteni şi toţi cei care l-au cunoscut. A fost un om realizat din toate privinţele, atât profesional, cât şi familial. A avut un fiu, Victor Cuscu Bârlea, inginer de profesie, care la rândul său a avut două fete, astăzi căsătorite şi stabilite în străinătate.

A fost înmormântat în ziua de 21 iulie 1937, la vârsta de doar 51 de ani, în Cimitirul Bellu Ortodox din Capitală, în grădina liniştei eterne, unde odihnesc înfrăţiţi şi dincolo de moarte ardeleni, munteni şi moldoveni.

A fost săvârşită „liturghie funerară în data de 1 august 1937, ora 9.00, la biserica greco-catolică din Sighet, unde au participat prietenii şi apropiaţii săi, iar în localitatea Berbeşti a avut loc un parastas în duminica zilei de 2 august 1937”.

Prin întreaga şi complexa sa activitate profesională, politică şi socială, dr. Gheorghe Bârlea a făcut cinste Berbeştiului, Maramureşului şi întregii ţări.

Legătura cu meleagurile natale a fost atât de puternică încât, înainte de a se stinge, a lăsat cu limbă de moarte să fie mutat în Berbeşti, Maramureş, în cavoul familiei Bârlea. Acest lucru nu s-a mai întâmplat din motive pe care nu le cunoaştem până în prezent. (vezi anexa 8 –Necrologul)

AUTOR: dr. Batin Laurentiu

Anexa 1

Procesul verbal al Cercului Electoral Sighet prin care Gheorghe Bârlea este propus să participe la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia

Anexa 2

Credenţional prin care dr. Gheorghe Bârlea este delegat să ia parte la

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Anexa 4

Adresă către Ministerul de Război prin care se solicită demobilizarea dr. Gheorghe Bârlea pentru a fi numit la clinică

Anexa 5

Adresă prin care dr. Gheorghe Bârlea informează decanatul cu privire la sosirea în Cluj a dr. Bilaşcu Gheorghe

Anexa 6

Date cu privire la medicii Clinicii de Stomatologie Cluj.

Documentul a fost întocmit de către conducătorul clinicii - dr. Gheorghe Bilaşcu

Anexa 7

Locul în care este înmormântat dr. Gheorghe Bârlea - Cimitirul Bellu Ortodox, figura 112, locul nr. 3.

Anexa 8

Necrologul