Charles Baudelaire - Orbii (sonet, 1857) | 1405 Afişări |
Scris de Charles Baudelaire |
Miercuri, 18 Iunie 2014 13:27 |
O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.
Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.
Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere…
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.
Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
- De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?
AUTOR: Charles Baudelaire (9 aprilie 1821 – 31 august 1867),
Orbii (din volumul Florile Răului, 1857) |
Ultima actualizare Miercuri, 18 Iunie 2014 13:35 |