Reîncarnată Sapho într-o toamnă târzie,

În pădurea uitării râzând a păşit,

Tremurând ca o flacără vie,

Cu ochii încercănaţi de amurg,te-a iubit...

 

În braţele tale de noapte amară ,

Dezmierdând precum razele lunii n-au făcut-o nicicând,

Ea,Sapho,sărmana,ca lacrima clară,

Prin hăţişul inimii tale se pierde cântând..

 

Desculţă ca vântul prin iarba înaltă,

Prin rugul măceşilor cu umerii goi,

Îşi pune iubirea zălog, încă o dată

Pe crucea tăcerii din noi...

 

AUTOR: Doina Randunica Anton

13.01.2014