Poezie: Antonia Zavalic - "Ora căprioarei" Imprimare 683 Afişări
Scris de Antonia Zavalic   
Duminică, 24 Februarie 2013 06:21

Ne îndreptăm Doamne spre
acele suflete desprinse, 
cerşind un cer călduros care să le acopere
care să ne acopere şi pe noi,
cei care răstignim pietre, în loc de oameni.
 
Consolaţi
vom iubi adesea urmele în care
cineva şi-a înfipt colţii 
aşteptând o Golgotă, să ne sfinţească
scump sângele 
să-l împărtăşim şi celor mai înfometaţi decât noi.
 
Ne odihnim oasele în cuvintele celor
care le-au intuit sfârşitul,
în gândurile din care ne-au lepădat
punând rămăşag că jertfa noastră
va fi în stare să aştepte timpul? 
 
AUTOR: Antonia Zavalic
08.02.2013

Share
Ultima actualizare Duminică, 24 Februarie 2013 06:22