VIDEO: Poveste de Crăciun (concertul de jazz susţinut de „Elena Mîndru Quintet”) Imprimare 1792 Afişări
Scris de Horia Picu   
Duminică, 09 Decembrie 2012 09:59

   Mă gândeam, sâmbătă, în timpul concertului, că jazzul e mereu tânăr, deşi are în jur de 100 de ani de existenţă. E tânăr pentru că ştie să găsească noi surse de inspiraţie, noi ritmuri, noi armonii sonore care fac bucuria ascultătorilor.
Dintre sursele de inspiraţie ale acestui gen muzical nu puteau lipsi colinzile, cu muzicalitatea şi poveştile lor deosebite.
Poveştile de aseară au fost spuse (cântate, mai exact) de – nici nu se putea altfel –frumoasa din basme pe care de-acum înainte ştim şi cum o cheamă.
Am mai văzut-o pe această talentată vocalistă de jazz şi anul trecut.
Acum am constatat că nu numai muzica se schimbă, ci şi oamenii care o fac.

 

Sâmbătă am văzut-o pe scenă pe aceeaşi Elena şi totuşi alta…Mai liniştită, mai relaxată, pentru că ştia deja că vine să cânte acolo unde a fost primită cu admiraţie de public. Nu pot să nu remarc ţinuta vestimentară şi coafura domnişoarei Mîndru. Sunt „amănunte” care spun mult despre relaţia de respect pe care o are artista faţă de spectacol si de spectatori.

În general colindele se cântă în grup.
De data aceasta, alături de solista trupei o „voce” absolut excepţională a fost cea a saxofonului lui Lucian Nagy, cel care a dat consistenţă quintetului şi care a primit cele mai multe aplauze la sfârşitul solourilor pe care le-a avut la fiecare cântec. E, fără indoială, cel mai mare câştig al trupei!
Evoluţia Elenei Mîndru a fost diferită faţă de cea din 2011. Vocea ei frumoasă şi puternică  n-a ieşit de multe ori în evidenţă, pentru că, aşa cum am mai spus, colindele se cântă în grup. Au fost multe momente când am auzit acelaşi sunet, la om şi la saxofon. Felicitări pentru aceste clipe pe care ni le-aţi oferit şi care nu ni se vor şterge din memorie.
Pe Albert Tajti îl recomandă măiestria cu care a transpus colindele în jazz, îl recomandă virtuozitatea  şi improvizaţia la care se pricepe atât de bine!... Aş fi vrut, totuşi, să-l văd cântând la pian, nu la un instrument electronic cu clape. Poate data viitoare organizatorii vor putea rezolva această  problemă. Jazzul ar avea mult de câştigat…
Michael Acker la contrabas a fost omul potrivit la secţia ritmică a unei formaţii de jazz, fără de care orice încercare de a cânta acest gen muzical înseamnă  străduinţe deşarte. Mi-aş fi dorit să-l văd în mai multe momente solo, pentru că am remarcat că poate! N-ar fi rău ca grupul să-i dea mai multă libertate de mişcare muzicală pe viitor…
Tavi Scurtu la tobe e cel care a plăcut poate cel mai mult dintre cei …trei instrumentişti, pentru că saxofonistul are locul său pe care nu cred că cineva îl poate contesta. Tavi ştie să fie un solist remarcabil şi un perfect om de echipă, de la caz la caz. S-a remarcat mai înainte de jazz într-o trupă de rock psihedelic instrumental, deci e omul care se poate adapta oricărui gen muzical, şi asta spune mai mult decât orice recomandare. Are talent, are ritmul în sânge şi se face remarcat de la primele „mângâieri” ale tobelor.
Quintetul a fost, pot să spun asta, sextet, pentru că publicul a fost minunat. Un adevărat public de jazz, atent la momentele când solourile trebuiau aplaudate, darnic în aplauze la sfârşitul fiecărei piese muzicale. Sunt convins că deja avem în oraşul nostru acei spectatori de jazz care ar dori să vadă mai des asemenea încântări ca cea de sâmbătă.
De ce n-am avea şi noi festivalul nostru ?
Oraşul elveţian Montreux are cam 25.000 de locuitori…
Stim cu toţii că orice drum, indiferent cât de lung ar fi, începe cu primul pas.
Îl facem?
 

 Video partea 1: http://www.youtube.com/watch?v=qldQ2BGvRrc&feature=share&list=UUuhZ6B8bqWJUMrH-6jTNODg

Video partea 2: http://www.youtube.com/watch?v=XqQU8PnBxdY 

AUTOR: Horia Picu

www.sighet-online.ro

NOTA: In curand vom publica si alte doua parti video din concertul de aseara din Sighet cu Elena Mindru Quintet.

Foto si video: Dani Godja 


Share
Ultima actualizare Duminică, 09 Decembrie 2012 11:03