INTERVIU cu actrita Diana Giubernea (Ostinato, Monoloagele Vaginului, Un Altfel de Craciun) Imprimare 7140 Afişări
Scris de Dani Godja   
Duminică, 27 Septembrie 2009 09:08

Diana GiuberneaVa prezentam in continuare un interviu realizat cu actrita DIANA GIUBERNEA in preajma spectacolului "Monoloagele vaginului", sustinut pe 13 martie 2009 in Sighet, dar publicat abia acuma, inaintea spectacolului "Ostinato".

1. Fiindca publicul sighetean nu stie prea multe despre dumneavoastra, ne puteti spune cine este Diana Giubernea?

Cine sunt? Grea intrebare. Suflet de copil in trup matur, sau balans intre privirea caprioarei si mersul panterei, bucuria razelor de soare si plansul norilor, caldura focului si raceala zapezii, fragilitatea mimozei si duritatea diamantului, infumurarea paunului si timiditatea iepurelui, linistea noptii si zbuciumul marii, taraisul sarpelui si zborul vulturului...

Pragmatic vorbind: M-am nascut pe malul Marii Negre, la Constanta. Provin din familie de intelectuali (medici), fara relatii in domenul artei. Mamica a fost cea care a crezut in mine, m-a sustinut si ma sustine si azi moral si financiar. Am intrat cu greu si fara pile la I.A.T.C. Bucuresti (pe vremea lui Ceausescu) in 1989 cand erau 4 locuri la fete si am terminat A.T.F. Bucuresti in 1993 (pe vremea lui Iliescu) clasa Prof. Alexandru Repan. Am participat direct la Revolutie, Golaniada si Mineriade. Dupa facultate am colaborat cu teatrele din Bucuresti ( T.Mic, T.Nottara, T.Masca, T.Evreiesc, T.National) Nu sunt angajata intr-un teatru pentru ca nu am intrat in „gasti” si nici nu am un „amant bogat”. Nu fac compromisuri, nu-mi place minciuna, nu-mi place sa fiu constransa, nu fac lucruri in care nu cred. Sunt un om transparent care iubeste Iubirea si libertatea Spiritului, imi asum esecurile si victoriile, cred in Dumnezeu si ca fiecare om isi are meni-rea sa indiferent de scara lui valorica. Sunt un om normal cu bune si rele, intr-o normalitate pusa sub semnul intrebarii.

2.-3. In dec.2008, publicul sighetean a avut ocazia sa vada doua reprezentatii ale piesei „Un Altfel de CRACIUN”, avandu-va pe dv. in prim-plan. Ce impresii v-a lasat Sighetul (si publicul sighetean) dupa acest prim contact? Dar dupa spectacolul din seara aceasta?

Din cate stiu, in afara de Vama Veche si Rosia Montana („Fan Fest”), a fost prima data cand piesa „Monoloagele Vaginului” s-a jucat intr-un oras mic cum este Sighetul. A fost publicul sighetean la nivelul expectantelor pe care le-ati avut inaintea spectacolului sau la nivelul publicului din orasele mari ale tarii?

Sighetul nu este un oras mic. Atata timp cat Oamenii de aici iubesc si pastreaza traditia si spiritul acestor locuri, materialele moarte si moderne nu detroneaza lemnul care a fost si este rege, nu auzi manele ci muzica populara autentica si inca vie, nu uita si cinstesc numele stramosilor lor, comemoreaza sangele si lacrimile inca existente pe gratiile inchisorilor detinutilor politici din perioada comunista prin muzeul Memorial unic in fostul Gulag comunist; toate acestea fac din Sighet un Mare Oras, mai mult, un Mare Spirit universal. (Ceea ce nu pot sa spun despre alte orase, de ex. Constanta, pentru care sufar cand vad in fiecare an cum se transforma intr-un oras modern dar mort.)

Prima data cand am venit, in decembrie, cu spec. „Un Altfel de CRACIUN”, am vazut Sighetul prin muzeul „Memorial”, care m-a trecut prin multe stari in 3 zile : soc, uimire, intelegere, neintelegere, pietate, durere, iubire, respect. Pentru prima oara, am jucat acest spec. acolo unde s-a nascut, din suferinta si speranta, la un public majoritar scolar si liceean, care spre surprinderea mea, placuta, a stat cuminte. Acest spect.va ramane viu si aparte in inima mea, pentru ca prin arta am adus trecutul generatiei de sacrificiu in prezentul sufletelor foarte tinere. Arta si-a facut datoria! si asta s-a intamplat la Sighet.

A doua oara am venit cu „Monoloagele Vaginului”. Un public numeros care ne-a rasplatit cu aplauze si flori, demonstreaza ca teatrul este dorit, apreciat si iubit, aici in nordul tarii, poate mai mult decat in alte parti. Acum am avut bucuria de a cunoaste sufletul si traditia maramuresenilor, datorita ospitalitatii Fam. Horia Scubli (Club Rotary), carora le multumesc si pe aceasta cale.

Daca nu ar fi existat „Memorialul” si increderea D-nei. Ana Blandiana in spect. „Un Altfel de CRACIUN”, n-am fi ajuns, poate, nici o data in Sighet ca artisti. Si daca nu ar fi vazut acest spectacol domnul Daniel Godja, „Monoloagele Vaginului” nu ar fi ajuns aici. Nimic nu e intamplator! (NR. Multumesc, insa meritul este al clubului Rotary, caci fara suportul financiar al clubului si fara increderea care a avut-o domnul Horia Scubli in mine, ramanea totul doar un vis frumos).

4. Cum percepeti „Monoloagele Vaginului” dupa 4 ani de cand jucati aceasta piesa?

In 4 ani am jucat de 150 de ori acest spect., nu s-a tehnicizat, a ramas proaspat ca in prima zi. E o mare reusita a mea, ca actor, sa pot pastra viu un spect. atata timp. Adevarul e ca nici nu pot sa sustin un spect. daca nu sunt implicata total. Si peste 5 ani, tot proaspat va fi.

 

5. Jucati teatru de peste 10 ani. Care sunt cele mai mari realizari in calitate de actor?

Imi iubesc toate rolurile pentru ca pun suflet.Nu cred in arta facuta tehnic. Daca nu dai din tine, publicul ramane inert. Si pe mine ma intereseaza sa ajung la inima si mintea publicului. Un mare profesor, regizorul Ion Cojar, mi-a spus: „pune-ti sufletul pe tava si da-l publicului”, si asta fac. Am avut noroc si de roluri care mi-au placut de la prima citire si asta conteaza destul de mult pentru mine, sa pornesc la lucru cu drag.

 

6. Stiu ca ati jucat la Teatrul „Masca”, Teatrul Evreiesc, Teatrul Nottara. Ce ne puteti spune despre activitatea avuta in aceasta perioada?

Colaborarile pe care le-am avut cu teatrele au fost prea scute ca sa pot vorbi despre ele. Oricum au fost experiente, din care am mai invatat ceva.

 

7. Ati facut figuratie in „Callas Forever” al lui Zeffirelli. Din cate stiu, e singura aparitie cinematografica pe care o aveti. Care e motivul pentru care nu exista interes din partea cinematografiei romanesti pentru actrita Diana Giubernea?

Atata timp cat regizorii de film (si teatru) nu vin sa ma vada in spectacolele in care joc, nu au cum sa stie de mine. Iar la casting-uri sunt chemata foarte rar, probabil nu au nevoie de tipologia mea in productiile romanesti. Sunt chemata mai des de catre regizorii straini pentru reclame. Zeffirelli m-a placut si fata de ceilalti actori romani, am filmat cel mai mult (10 zile).

 

8. Care sunt regizorii romani cu care ati lucrat cel mai bine? Dar regizorii cu care v-ar placea sa lucrati?

Cu aproape toti regizorii am lucrat bine, dar e diferenta mare intre a lucra bine si a face echipa. Pana acum, doar cu regizorul Mona Gavrilas (am facut) fac echipa si asta se vede in toate productiile noastre. Mi-as dori sa joc sub bagheta lui: Tompa Gabor, Andrei Serban, Alexandru Dabija si Felix Alexa (regizori pe care ii admir si ii iubesc).

 

9. Care a fost cea mai buna piesa de teatru pe care ati vazut-o vreodata?

Sunt foarte multe. O sa enumar doar cateva din ultimii ani.

„Medeea-circles”, „Casa de pe granita”, „Discipolii” – reg.Tompa Gabor; „Pescarusul”, „Spovedanie la Tanacu” – reg.Andrei Serban; „Creatorul de teatru” – reg.Alexandru Dabija; „Ma tot duc” – cu Oana Pellea; „Ivanov” – reg.Tamas Ascher; „Femeia marii” – reg.Robert Wilson; toate spect. in reg.lui Lev Dodin.

 

10. Care sunt cartile care v-au marcat existenta? Dar cartile care v-au impins spre teatru?

Iar enumar. Incep cu „1001 de nopti” si Petre Ispirescu; continui cu Jules Verne, Dumas, George Sand, Surorile Bronte, Feuchtwanger, Tournier, Coelho; ajung la Tolstoi, Dostoievski, Camus, Marquez, Gide, Saint-Exupery; si nu in ultimul rand Mircea Eliade, Parintele Staniloae, Petre Tutea, Krishnamurti, Hermes Trismegistus, Osho, Kahlil Gibran, Tagore, Euripide, Shakespeare, Eminescu, Omar Khayyam; si pun punct pentru ca nu ma mai opresc. Dar sa stiti ca nu doar cartile m-au marcat si format, au contribuit cei 7 ani de acasa, experientele personale, marile si micile intalniri. Toate acestea m-au convins ca nu pot trai daca nu fac si nu daruiesc arta.

 

11. Cat timp credeti ca va dura pana sa aveti parte de recunoasterea valorii dv. in conditiile in care refuzati compromisuri pe care unii dintre actori le accepta pentru a devenii celebrii?

Atata timp cat nu va exista, in Bucuresti, un loc stabil in care sa fiu vazuta de catre publicul deja format, sa pot fi contactata de regizorii de teatru si film, nu cred ca valoarea mea va fi recunoscuta prea curand.

 

12. Va multumesc mult pentru timpul acordat si va mai asteptam in Sighet.

Si eu va multumesc pt. interesul dv. fata de mine ca om si ca artist. Sper sa ne revedem cat de curand cu o alta productie Diana Giubernea – Mona Gavrilas, spectacolul. „Ostinato”, un produs al generatiei tinere (actor, regizor, dramaturg).

Diana Giubernea - Ostinato (la Pitesti)

Diana Giubernea - Ostinato (la Pitesti)

Diana Giubernea - OSTINATO


Share
Ultima actualizare Joi, 16 Decembrie 2010 23:42