Interviu cu karatistul sighetean Cosmin Repa Imprimare 4044 Afişări
Scris de Horia Picu   
Duminică, 06 Noiembrie 2011 09:02

 Cosmin Repa  face parte din categoria marilor campioni . Nu e de competenta mea sa-mi dau cu parerea despre calitatile lui sportive. Altceva ma indeamna sa-mi asum cu toata convingerea ceea ce am afirmat. Faptul ca dupa atatea competitii castigate la nivel mondial, dupa atatea clasari pe locuri fruntase in toate competitiile la care a participat, a ramas acelasi om modest, respectuos si cu mult bun-simt. 

Epictetus spunea ca “nimic nu inalta mai mult in lume decat masura si modestia”. Cosmin are in felul lui de a fi o cumpatare in toate si modestia pe care n-o intalnesti decat la adevaratele valori umane. E greu sa tinem evidenta victoriilor lui Cosmin. Unele le poate uita chiar cel care le-a obtinut…Dar ramane omul! Din acest motiv, interviul de fata este cu omul de mare caracter si neprefacuta modestie Cosmin Repa, caruia ii multumesc pentru timpul pe care mi l-a acordat la realizarea interviului de fata.

 

1. Horia Picu : Cosmin, in spatele fiecarui sportiv de talie mondiala e un om, care are ceva de transmis semenilor sai. Pentru interviul acesta, as vrea sa ne ocupam pentru inceput de ultimele tale rezultate sportive, apoi sa continuam cu cateva impresii pe care ti le-ai facut despre viata de student. De acord?

 Cosmin Repa: Desigur. 

2. H.P.: Care a fost traseul tau sportiv dupa reintoarcerea din Brazilia? La ce competitii ai mai participat, si ce rezultate ai obtinut?
     
C.R.: Dupa campionatul Mondial din Brazilia am mai participat la: Pepe’s Cup in   2010, o cupa internationala ce a avut loc in Salonta si unde am obtinut locul I ; in mai 2011 am participat la Cupa Dojokan ce a avut loc in Aiud si unde am obtinut locul I; Campionatul national ce a avut loc tot in 2011, nu mai tin minte locatia, unde am obtinut locul 3; Cupa Campionilor Europeni ce a avut loc in septembrie anul acesta la Cluj si unde am obtinut locul1, Campionatul European ce a avut loc in Ungaria , unde am obtinut locul 2.

3. H.P.Cateva cuvinte despre viitoarele intreceri?

C.R.: Anul acesta voi mai participa la Cupa Romaniei ce va avea loc in Sighisoara in noiembrie si la Campionatul Mondial pe Cluburi ce va avea loc in Italia in luna decembrie, asta daca voi fi selectat de lot ca si competitor. In anul viitor competitional, pe langa Campionatul National si alte cupe internationale, obiectivul meu principal este Campionatul Mondial de Copii, Cadeti si Juniori ce va avea loc in Serbia.

4. H.P.: Acum sa ne intoarcem putin in timp. Cum de te-ai gandit sa faci karate? A fost ceva spontan, sau a fost o idee care s-a cristalizat in timp?

C.R.: A fost o hotarare de moment. Mergand pe strada cu parintii mei ne-am intalnit cu sensei Sorin Halici si ne-am oprit la o poveste, parintii mei fiind prieteni din copilarie cu domnul Halici. Din vorba in vorba a precizat ca isi va redeschide sala de karate si mi-a propus sa ma inscriu. Si asa a inceput totul…fiind o noutate pentru mine si fiind un om curios din fire deschis spre experiente noi am acceptat.

5. H.P.: Ce te-a influentat fundamental in alegerea acestui sport respectat atat de cei care-l practica, dar si de cei care sunt doar simpli spectatori? Poate un film ( de genul celor cu Bruce Lee), o discutie, alceva?
     
C.R.: In general a fost discutia despre care am precizat mai sus, dar ceea ce m-a facut sa continui acest sport a fost disciplina si spiritul sportiv din sala.Pe deasupra sportul te ajuta sa te dezvolti atat pe plan fizic cat si psihic formnandu-ti un caracter puternic si plus de asta eliberezi toata energia negativa din tine si inveti sa te autocontrolezi.

6. H.P.: N-am terminat cu intoarcerea in timp. Anii de liceu cum au trecut pentru tine? Ai niste momente din acei ani pe care le-ai impartasi cititorilor sighet-online.ro? Cum ai gasit timp si resursele necesare pentru a invata atat de bine? M-am uitat in catalogul clasei tale a XII-a E de la Grup Scolar Forestier si am vazut ca ai terminat cu o medie foarte buna, peste 9…

C.R.: Anii de liceu au fost extraordinari pentru mine. Imi aduc aminte cu zambetul pe fata de multe momente frumoase din perioada liceului. Si cand spun momente frumoase ma refer la toate porcariile pe care le fac cam toti adolescentii in perioada asta a vietii, deoarece cu totii trebuie sa trecem prin toate si sa le incercam pe toate, in limita bunului simt. In general a fost bine, m-am inteles foarte bine cu toti profesorii si cu toti colegii deoarece sunt o fire prietenoasa si sociabila, desi aparent timida. Cu invatatura nu m-am prea stresat, prindeam repede la ore. Un bun sportiv va fi intotdeauna si inteligent, deoarece pentru a fi un bun sportiv ai nevoie de inteligenta si pricepere nu doar de calitati motrice. Inteligenta nativa a fost cea care m-a ajutat sa trec usor prin anii de liceu. Deci nu aveam nevoie de timp pentru a invata pentru ca nu prea invatam, prindeam din mers si nu imi consumam energia pentru a invata lucruri care nu ma interesau. Imi canalizam eneria spre ceea ce vroiam cu adevarat

7. H.P.: Poti sa ne vorbesti si despre momentele mai putin placute din perioada celor 4 ani de liceu? Daca au fost…

C.R.: Momente mai putin placute nu au prea fost decat perioada clasei a X-a cand am fost plecat in Satu Mare, unde am terminat clasa a X-a la Liceul cu Program Sportiv si am activat in cadrul clubului de karate Zanshin.Am plecat in Satu Mare impreuna cu antrenorul meu, Sorin Halici, iar situatia nu a fost asa de roz precum credeam noi ca va fi si ne-am intors amandoi inapoi in Sighet dupa un an de zile.

8. H.P.: Se spune ca in adolescenta se leaga adevaratele prietenii , pentru ca sunt complet dezinteresate. Ai un prieten din liceu, sau poate mai multi?

C.R.:  Desigur ca mi-am facut multi prieteni si inca mai pastrez legatura cu multi dintre ei. Cei care mi-au fost intotdeauna alaturi sunt Moldovan Ionut, cu care am crescut impreuna de mici si Nutiu Razvan si Fuior Gheorghe pe care i-am cunoscut in liceu si cu care am creat o legatura stransa de prietenie. Dar sa nu uitam si de domnii profesori si de domnul diriginte Gheorghiu Adrian care pentru mine au fost ca niste prieteni si indrumatori in viata.

9. H.P.: Pentru ca totul a devenit deja o amintire, ai profesori care ti-au lasat o amintire placuta?

C.R.: Toti mi-au lasat o impresie buna. Nu are rost sa dau nume deoarece pe toti ii apreciez in felul lor de-a fi. Chiar daca aveau zile “mai putin bune” cateodata, cu totii le avem.

10. H.P. : Ai si exemple in sens negativ? Daca nu vrei , nu raspunde, sarim peste intrebarea asta...

C.R.: Nu, deoarece relatia dintre elev-profesor tine si de elev nu numai de profesor. Ca ala e asa si ala e asa… normal, in functie de cum esti si tu ca elev.Iar din ce moment m-am inteles cu toti profesorii bine consider ca atat ei cat si eu am avut un comportament adecvat, cu mici exceptii din partea amandurora normal. Mai sunt si genul ala de profesori sa zic asa batuti in cap, dar eu am avut norocul sa dau peste profesori intelegatori.

11. H.P.: Ne intoarcem in prezent, Cosmin. Spune-mi, la ce facultate esti acum student?

C.R.: Sunt student la Facultatea de Educatie Fizica si Sport sectia Kinetoterapie si Motricitate Speciala.

12. H.P.: Stai la camin?

C.R.: Da, cel putin deocamdata da.

13. H.P.: Cum privesc colegii de camin sau colegii de facultate un campion mondial de karate?

C.R.:  Colegii de camin imi sunt si colegi ai clubului de karate si sunt sportivi de performanta cu rezultate exceptionale. Deci nu e ceva extraordinar pentru ei fiindca si ei la randul lor sunt campioni mondiali la diferite categorii. Despre colegii de facultate nu stiu ce sa zic pentru ca inca nu am apucat sa socializez indeajuns de mult cu ei, dar catorva li s-a parut interesant si probabil ma apreciaza ca si coleg si ca si sportiv.

14. H.P.:Simti la unii dintre ei dorinta ( normala, de altfel) de a fi in preajma ta?

C.R.: Nu stiu. Chiar nu pot sa raspund pentru ca inca dupa cum ziceam nu am prea socializat cu ei pentru ca nu am avut cand. Am fost plecat aproape o saptamana in Ungaria si inca o saptamana acasa si ne-am intalnit doar de cateva ori.

15. H.P.:Programul tau de student iti lasa suficient timp pentru a continua antrenamentele?

C.R.:Da, am antrenament zilnic si deocamdata nu pot sa zic ca am un program asa incarcat incat sa nu pot merge la antrenamente. O sa vina probabil si momente mai grele in care o sa trebuiasca sa ma concentrez si mai mult pe facultate decat pe antrenamente.

16. H.P.: Ai timp liber in Cluj? Cum il folosesti?


C.R.: Am timp liber dar nu indeajuns incat sa imi permit sa fac tot ceea ce vreau. Dar nu pot sa ma plang de asta, e suficient daca imi organizez programul cum trebuie.

17. H.P.: Cum se explica faptul ca succesele sportive nu te-au schimbat? Esti acelasi barbat modest pe care l-am cunoscut cand era in clasa a IX-a…

C.R.: Asta e caracterul meu si sunt sigur ca nu ma voi schimba. Dupa parerea mea rezultatele mele nu sunt tocmai un motiv de lauda pentru ca nu ma simt implinit pana nu voi realiza ceea ce vreau cu adevarat, nu din punct de vedere competitional, si mai e mult drum si multa munca pana acolo.

18. H.P.: Anii studentiei trec repede. Nu ma pot abtine sa nu-ti pun si tie intrebarea pe care am mai pus-o tinerilor intervievati. Cum iti vezi viitorul? In tara, sau undeva, in afara tarii, dar bine apreciat, bine remunerat pentru munca ta?


C.R.: Nu stiu si nici nu conteaza asta atat timp cat eu ma voi simti implinit in locul acela.

19. H.P.: Ce vei face dupa terminarea facultatii? Vei profesa-indiferent pe ce meleaguri- sau ai vrea sa devii antrenor de karate?

C.R.: Desigur as vrea sa profesez in domeniul facultatii pe care o fac dar nu si in domeniul karate-ului, cel putin nu dupa ce termin facultatea. Mai am multe de invatat ca sportiv, dupa care putem vorbi despre antrenorat.

20. H.P.:Fiind acum la Cluj, crezi ca vei gasi mai usor sponsorii de care ai atata nevoie pentru participarea la marile competitii de pe mapamond?
 
C.R.: Deocamdată deplasarile îmi sunt suportate de club. Asta depinde de rezultatele mele in competitii.

21. H.P.: Stiu ca sensei Sorin Halici are un merit incontestabil in formarea ta ca sportiv. Sigur momentul inevitabil cand a trebuit sa nu te mai antrenezi sub comanda lui si a sensei Caius Lugojan a fost greu de trecut. Tineti legatura intre voi? Va telefonati, va scrieti mesaje pe email?


C.R.: Desigur că sensei Sorin Halici si sensei Caius Lugojan sunt cei ”responsabili” de performanta mea în karate si pe langă acestia sprijinul părintilor si al colegilor de club a contat foarte mult pentru mine. Chiar dacă acum activez la alt club sub conducerea altor antrenori, cei doi sunt cei care mi-au pus baza în karate si le sunt profund recunoscător. Păstrăm legatura, vorbim la telefon aproape în fiecare zi, iar când vin acasă ne mai întâlnim să depănăm amintiri si să dezbatem probleme pe plan profesional.

22. H.P.: Ce muzica asculti? Inainte de o competitie importanta ai anumite preferinte in acest domeniu?

C.R.: În general ascult rap, hip-hop. Câteodată mai ascult si dubstep, drum & bass, rock etc. iar înainte de competitii le ascult cam pe toate. Nu îmi plac manelele.


23. H.P.:Ce stil de karate practici? Te gandesti ca pe viitor sa studiezi si alte stiluri?


C.R.: În prezent practic stilul wado-ryu si câteodată mai fac si shotokan, care defapt a fost stilul meu de bază. Pe viitor sunt dispus să invăt orice stil de arte martiale atâta timp cât am de la cine si ce invăța.


24. H.P.: Crezi ca oamenii care fac karate sunt mai deosebiti decat ceilalti? Adica, au o atentie mai buna, se descurca mai bine in niste situatii limita, indura mai usor anumite neimpliniri care pot aparea in viata lor?


C.R.: Nu neaparat practicantii de karate sunt mai deosebiti decât ceilalti. Cei care în general fac sport după părerea mea au o atentie mai bună, un spirit de observatie mai dezvoltat si se pot controla în situatii limită. Sportul te ajută să treci peste situatii grele, peste stresul din viata de zi cu zi. Eu, de exemplu, cel mai bine mă calmez când sunt stresat sau nervos prin antrenament. S-a dovedit si stiintific că sportul este cea mai bună modalitate de a scăpa de stres.

25. H.P.: Ma gandesc la faptul ca in competitii ai de multe ori ocazia sa faci lupta ( kumite) cu niste barbati mult mai impunatori din punct de vedere fizic. Cum treci peste socul de moment, cand vederea adversarului iti poate reduce mult din dorinta de a-l infrunta? Mai precis spus, nu te sperie niciodata “matahalele” cu care esti nevoit sa te lupti?


C.R.: Am avut ocazia decât o singură dată să fac kumite în competitii din cauza unor probleme de sănatate. Asta a fost în Brazilia în 2010 și nu am dat de vreo ”matahală”. Părerea mea este că în competitii nu mai intervine frica aia fată de adversar,cel puțin eu nu am simtit-o, intervine frica de a nu pierde. Nu mai contează cât e de mare, tu trebuie să câstigi. Oricum vei avea adversari pe măsură, deoarece categoria se face în functie de vârstă si kilograme. Doar la open nu mai conteaza vârsta si greutatea.

26. H.P.:Faci kata cu karateka din alte tari? Regulamentul permite asa ceva? Centura ta neagra cati dan are acum?


C.R.: Evident că am avut adversari din alte tări. Din ce moment competitia se desfăsoară la nivel international sau mondial voi avea adversari din toată Europa sau din colturile lumii ceea ce este conform regulamentului.. De exemplu la Campionatul European din anul acesta au participat aproximativ 35 de tări cu un total de aproximativ 1400 de competitori.Centura mea neagră are un dan. Corect se spune că ai un dan, nu există centura neagră cu un dan deoarece centura neagră înseamnă deja un dan. De la doi dan în sus este corect să spui centura neagra cu doi dan,trei dan etc...

27. H.P.: Ca sportiv, in ce tara ti-ar placea sa ai un stagiu de antrenamente? Cu cine, daca ai vreun antrenor pe care ti-l doresti?


C.R.: Mi-ar plăcea să merg în Slovacia deoarece din câte mi-a spus colega mea Silvia Helici acolo se tin stagii foarte interesante și complexe, iar antrenamentele nu contează de cine sunt conduse atâta timp cât am ce invăta.

28. H.P.: Am si eu o curiozitate. Cate flotari poti face fara sa te ridici de la sol, si daca faci si flotari intr-o mana. Pentru genuflexiuni am aceeasi curiozitate. Dar cred ca din raspunsul tau cititorii site-ului isi vor putea da seama si mai bine de complexitatea antrenamentelor tale.


C.R.: Pot să fac flotări si într-o mână, nu stiu exact câte, iar flotări normale fără să mă ridic de la sol în jur de 100. Genuflexiuni nu stiu să vă zic deoarece prefer să fac alte exercitii pentru picioare.

29. H.P.:Las la aprecierea ta daca ar mai fi ceva de spus sighetenilor nostri.

C.R.: Să facă cu totii un sport, indiferent care, mai ales că la ora actuală sunt foarte multi copii talentati în Sighet cu care ne-am putea mandri în viitor. Îi felicit pe toti sighetenii care au atins performante în sport, învatătură si toate celelalte domenii si mult succes în continuare.

 


Share
Ultima actualizare Sâmbătă, 05 Noiembrie 2011 00:38