„Convieţuim bine, fără nici un fel de conflict religios sau interetnic” 

Dialog cu pr. Dorin Bileţchi, paroh al Bisericii Ortodoxe Române din Slatina (Solotvino)

-Care ar fi structura  confesională  în oraşul de pe bulgărele de sare?

-Din cei 10 mii de locuitori ai orăşelului Slatina, 80 la sută sunt ortodocşi, iar restul sunt greco-catolici, romano-catolici, martorii lui Iehova, baptişti, penticostali, adventişti şi câţiva mozaici. Şi dacă tot vorbim de evrei, câţiva dintre ei sunt  strănepoţii lui Robert Maxwell, fostul magnat al  presei, care s-a născut aici. Important este că noi toţi convieţuim bine, fără nici un fel de conflict religios sau interetnic.

-Interesant, tot aici s-a născut şi marele artist  pop şi el evreu, Rozemberger, iar în stânga Tisei , la câteva sute de metri s-a născut Elie Wiesel, celebru şi el. Adică, am putea spune că nu numai omul sfinţeşte locul, dar şi   locul sfinţeşte omul.

-Lumea a cam uitat de ei, dar e adevărat că şi omul sfinţeşte locul dar şi locul în care te naşti îţi lasă o amprentă.

-La cei 35 de ani ai dumneavoastră, sunteţi cel mai vechi preot din Slatina ultimilor 15 ani. Care este povestea bisericii pe care o păstoriţi?

-După ce Biserica Unită  cu Roma  a fost interzisă pe teritoriul fostei URSS, în 1946, credincioşii au revenit la cultul ortodox. După 1990, Biserica noasatră zidită în 1895 a fost revendicată de greco-catolici, dar cum 90 de procente dintre foştii greco-catolici au trecut la ortodoxie, am decis împreună cu confraţii noştri ca această biserică să rămână ortodocşilor. De altfel, s-a organizat şi un referendum în acest sens. De atunci, în Slatina s-au înălţat două biserici greco-catolice, una ucraineană şi una românească chiar dacă numărul enoriaşilor   se situează cam la 40 de familii  de ucraineni şi 20 de familii de  români.

-Proveniţi dintr-o familie de preoţi. Cum a fost pe vremea comuniştilor?

-Bunicul meu, Gheorghe Bileţchi, a fost hirotonit în Bucovina şi trimis ca misionar aici în 1956, ajungând paroh în Slatina după ce a răspuns de Apşa de Mijloc, Apşa de Jos şi Valea Scradei. După ieşirea la pensie a bunicului meu, vreo 2 ani a slujit în această biserică părintele Bologa din Sighet (acum, paroh în Vălenii Călineştiului de pe Cosău), iar după întoarcerea sa în România, păstoresc eu această biserică. Tatăl meu, pr. Ştefan Bileţchi, paroh în Apşa de Jos, este protopop de Slatina. Protopopiatul Ortodox Slatina, are sub oblăduire parohiile din localităţile româneşti din dreapta Tisei, dar şi câteva localităţi cu populaţie ucraineană. Eu am lucrat un an la Neamţ şi 4 ani la Suceava. De la Neamţ, eu l-am adus la Apşa de Mijloc pe părintele Sebastian Lican, care a slujit acolo vreo 5 ani. Apoi a plecat într-o comunitate românească din Siberia, iar acum este în Italia. Slujesc aici din 1995  şi sunt invitat la diverse ceremonii nu numai de români, dar şi de maghiari (35 la sută din populaţia Slatinei, ucraineni sau ruşi. Numele străbunicului meu din Bucovina a fost Argatu. Bolşevicii l-au deportat în Siberia şi i-au luat averea. Pentru a nu avea astfel de probleme, urmaşii au trecut pe numele Bileţchi. Pe vremea comunismului, foarte greu a fost, din ce ţin eu minte între 1979-1989. Preoţii nu erau bine văzuţi. Nici măcar nu li se permitea să poarte veştminte preoţeşti sau reverendă la înmormântări. Ca elev, fiu de preot, m-am simţit tot timpul marginalizat. Tata, care  slujeşte de 37 de ani în Apşa de Jos, a fost ameninţat că dacă se ocupă cu propagarea ortodoxiei va fi trimis în Siberia.

-Nici nu mă  mai miră, cum au proliferat pe ascuns cultele neo-protestante, care nefiind la vedere, nu erau „combătute”.

-Spre bucuria noastră,  însă, acum, în Ucraina, totul s-a schimbat în bine.  Chiar dacă încă e mare corupţia, avem dreptul la liberă  exprimare şi în mass media şi pe plan local, în limita bunului simţ, desigur. Pe posturile naţionale  de televiziune au loc zilnic dezbateri în direct, unde se spun lucrurilor pe nume. Emisiuni urmărite cu mare atenţie nu numai de maturi, dar şi de tineri.

-Am observat şi la Slatina, dar şi la Biserica Albă  că cimitirele  de aici sunt cinematografice, cu monumente funerare de 2 metri înălţime cu bustul defunctului întruchipat  în mărime naturală, cu coroane din flori artificiale, înalte şi de 3 metri. De unde vin aceste modele de cimitir fabulos?

-La noi, în Slatina, sunt puţine astfel de morminte. Am văzut şi eu în cele două Apşe sau la Biserica Albă monumentele din marmură albă sau neagră la statura omului. Doar de vreo doi, trei ani se practică asta. Nu ştiu de unde a venit moda. Probabil din Cehia, unde mulţi dintre noi se duc la lucru. Oricum, nu cred că inspiraţia este de origine ortodoxă, atâta timp cât la Biserica Albă, 20 procente sunt greco-catolici iar 80 la sută, martorii lui Iehova. Dacă ne oprim la cele două Apşe, atunci am putea vorbi de un soi de mândrie la români, să nu-i spun nealcoşag. Dacă unul şi-ar ridica  un gard de argint, vecinul şi-ar trage un gard de aur. Dacă unul îşi face palat cu 10 camere, celălalt îşi face cu 20. Competiţia asta văd că se întinde şi dincolo, unde  vom merge cu toţii fără să ducem nimic cu noi. Apşenii fiind foarte bogaţi, vor să lase probabil ceva semne în urmă, ca faraonii. Cum spuneam, e vorba de mândrie, de fală sau de vreo influenţă din afară.

-De altfel, ştiu mai demult că în localităţile româneşti din dreapta Tisei eşti considerat colduş dacă nu ai pe tine ţoale şi încălţări de 3-4 mii de euro. În ce limbă oficiaţi?

-Oficiez în limba română, 5 la sută în slavonă  şi în ucraineană, la cerere. Aflându-ne într-o zonă turistică, la slujbele noastre vin şi  turişti ucraineni din alte regiuni, care trec pe la băile sărate, ucrainenii fiind foarte credincioşi. În centrul Slatinei avem şi o capelă unde se oficiază Liturghiile de aproape 2 ani. Duminică, 21 noiembrie, la Hramul bisericii noastre, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, după calendarul vechi, la Vecernie l-am avut în mijlocul nostru  pe Mitropolitul Ardealului , Î.P. Sa  dr. Laurenţiu Streja, care a participat  la hramul Mănăstirii Peri (Gruşevo).

AUTOR: Florentin NĂSUI

SURSA: Graiul.ro