„În Maramureş, stăm pe o comoară”! Imprimare 2107 Afişări
Scris de Florentin Nasui   
Miercuri, 22 Decembrie 2010 21:16

Convorbire cu dna conf.univ.dr. Paulina Popoiu,director general al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti.

Cu doamna Paula Popoiu, care este din 2001 şi  preşedinte al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România (AMALR) am stat de vorbă la Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, între două ediţii ale Festivalului de Datini şi Obiceiuri de Iarnă de la Sighet.

Dr. Paulina Popoiu : „În 1966, aici, la Sighet, a avut loc un Congres  al Asociaţiei Europene a Muzeelor în Aer Liber, la care suntem afiliaţi.  Activitatea AMALR s-a revigorat după 1990. Din ea fac parte 19 muzee din România, dintre care unul este la  Sighetu Marmaţiei şi altul la Baia Mare. În 1993, o dezbatere a Conferinţei Internaţionale a Muzeelor în Aer Liber avut loc chiar la Sighet, în Muzeul Satului din Sighet,care, împreună cu directorul  dr. Mihai Dăncuş fac parte din această mare asociaţie europeană. Noi ne putem mândri că faţă de alte ţări, în România păstrăm în muzee  monumente originale, nu copii. Au fost atunci în Maramureş 47 de directori de muzee din Europa, care şi acum îşi amintesc cu plăcere despre ce au văzut la noi. Tot la Sighet, în decembrie anul trecut, conducerea AMALR a convenit  să impună câteva intervenţii în legislaţia de patrimoniu, cum ar fi ideea că aceste muzee deţin  cele mai importante monumente de arhitectură  vernaculară din România.

Când această arhitectură fără arhitecţi, tradiţională, dispare, pierdem enorm. Am cerut ca ele să  fie declarate de importanţă naţională. Inclusiv la Muzeul Maramureşului din Sighet banii sunt insuficienţi pentru întreţinerea monumentelor de secol XVII-XVIII. Nu ştiu dacă puterea locală îşi dă seama că noi aici stăm pe o comoară. Dacă aceste muzee vor fi întreţinute corespunzător şi puse corespunzător în reţeaua muzeală internaţională, pot deveni comorile zonei , nu numai ale Sighetului. Aici, găsim  cele mai importante  şi interesante muzee din această parte a României: arheologie, case memoriale la care se adaugă Memorial Sighet. Cultura este un instrument pe care îl putem foarte bine folosi pentru ceea ce ne doare  pe noi foarte tare: imaginea României.  Dacă putem să schimbăm ceva, putem să schimbăm prin cultură. Eu sper să se conştientizeze acest lucru şi la nivel local, dar şi naţional. Conservarea în muzeul Satului de la Sighet a instalaţiilor hidraulice  de tehnică populară  mi se pare extrem de interesantă. Când instalaţiile, morile  vor funcţiona,Sighetul va deveni prin acest muzeu şi mai atractiv. El  şi acum este unul dintre cele mai valoroase din ţară,, dacă nu chiar cel mai valoros muzeu în aer liber,  datorită patrimoniului deosebit pe care îl are România, Maramureşul. Dacă Mihai Dăncuş, care are 41 de ani de muzeologie, va putea face şi un han, pe specific  tradiţional în muzeu, atunci cu siguranţă muzeul satului din Sighet va deveni şi mai viu. Mihai Dăncuş  şi-a dedicat viaţa unei meserii, care adesea te ţine în anonimat. Noi onorăm prea puţin acest gen  de oameni. Rămân uimită că la 40, 41 de ani de muzeologie, Mihai Dăncuş nu a primit un însemn, un semn de preţuire, în afară de declaraţia că toată lumea îl iubeşte. Voi cere  ministrului Culturii să-i acorde un însemn al Ministerului pentru activitatea sa. În cadrul Asociaţiei europene, muzeul din Sighet este foarte bine cotat. Dacă dl Dăncuş ar avea mai mulţi bani şi ar finaliza toate proiectele şi visele sale, muzeul din Sighet ar fi cel mai vizitat din Europa. Imaginea acestei zone poate fi valorificată prin cultură. Festivalul de la Sighet este la fel de tânăr ca dl Dăncuş, un festival cunoscut în ţară şi străinătate Vin de câţiva ani la acest festival şi aş vrea să văd şi altceva, nu doar mereu aceeaşi paradă. Eu aş implica mai mult muzeul în aer liber unde  aş dori să văd colindători pe la casele de acolo, nu prin centrul oraşului. Festivalul  trebuie neapărat continuat. Ar fi o mare greşeală să se renunţe la el, pentru  că Sighetul a devenit cunoscut şi prin acest festival. Mai trebuie doar înnoită ideea, modalitatea de desfăşurare a lui  implicând muzeul mai mult. Aici nu vin ansambluri cu scenografi, vin chiar grupuri de colindători adevărate. Tradiţia se menţine foarte bine aici. M-au impresionat măştile celor de la Sarasău, de exemplu. Ar trebui instituit poate un premiu pentru originalitate, unul pentru menţinerea tradiţiei, adică oamenii satelor să fie puţin stimulaţi prin asta, nu doar să defileze prin faţa spectatorilor şi tribunei. E prea puţin şi repetitiv.

Festivalul ar trebui să înceapă la Muzeul în aer liber, care este  o menţinere a satului tradiţional în forma lui adevărată. Astfel Muzeul satului intră şi în conştiinţa locală şi a turiştilor care vin aici, furnizori de bani. O investiţie în Muzeul satului este o investiţie durabilă. Problema este să conştientizăm aceste lucruri”.

Florentin NĂSUI, Graiul Maramuresului


Share
Ultima actualizare Miercuri, 22 Decembrie 2010 21:20