In plina isterie generata de stimulente, reduceri si masuri anticriza, Ioan Barbus, directorul economic al Primariei Sighetu Marmatiei, un specialist al cifrelor, explica, pe intelesul tuturor harababura legislativa si financiara care a „lovit” România.

Reporter:Cum vedeti problema stimulentelor pentru angajatii din Finante?
Ioan Barbus: Potrivit Ordonantei 92/2003, care reglementeaza modul de acordare a stimulentelor pe executarile silite, acestea nu sunt „taiate”. Sigur ca acolo sunt reglementate si procentele in care se acorda exclusive celor care se ocupa de asemenea cazuri. Sunt doua aspecte: cele privitoare la executarea creantelor locale si cele referitoare la executarea creantelor fiscale. Ambele sunt cu acordari de stimulente, in functie de implicarea personalului in incasarea creantelor fiscale pe executare silita. Executarea silita e o intreaga actiune care obliga la somatii, comunicari in scris etc.

Esential e de retinut faptul ca Guvernul nu a intervenit in niciun fel in modul de acordare a acestor stimulente. Din ce am inteles, a fost pur si simplu o conventie incheiata intre actualul ministru de finante si liderii de sindicat, prin care s-a convenit sa nu respecte aceasta ordonanta, desi un proces verbal, incheiat intre cele doua parti nu are forta juridica pentru a modifica legea.
Eu zic ca aceste stimulente sunt justificate, deoarece un agent isi asuma o serie de riscuri, se deplaseaza in teren la persoana juridica sau fizica, primirea sau neprimirea in spatiu, posibile injurii, acte de violenta. Legiuitorul a prevazut toate aceste riscuri care sunt compensate prin aceste stimulente. Plus ca se aduc bani la stat. Aceste creante, daca ajung la executare, sunt grevate de niste majorari, care, in parte ajung in bugetul Statului, in parte ajung intr-un cont special, de unde, potrivit legii, ordonatorul de credite poate sa aprobe acordarea acestor stimulente. Aceste conturi speciale, cu disponibilitatile pe care le au se reporteaza de la luna la luna sau de la an la an. Aceste stimulente poarta de asemenea toate obligatiile fiscale. Asa ca Statul beneficiaza si din aceste contributii.

Reporter: Existau suspiciuni ca acestea se acorda discretionar, fiind la dispozitia ordonatorului de credite.
Ioan Barbus: Sigur ca seful de institutie e in masura sa stabileasca gradul de implicare a fiecarui angajat in realizarea acestor venituri. Dar ceea ce nu mi se pare corect e ca daca o autoritate locala a incasat o suma pe executari silite, din contul special, o suma pleaca la judet, alta, si mai mare, la nivel central. Asa s-au trezit ca un director de la Bucuresti a incasat 100.000 peste salariul lui, desi nu avea niciun merit. Din procentul la nivel local, s-a facut o cota aparte la nivel de judet si, mai departe, la nivel central. Asta s-a gresit. Si stimulentele erau graduale. Cea mai mare parte mergea la vârf, ceea ce nu e corect.

Reporter: In administratia locala, la serviciul de taxe si impozite se aplica astfel de stimulente?
Ioan Barbus: Da. Noi am suspus aprobarii Consiliului Local aceasta ordonanta si se aplica stimulente la nivelul Directiei de Venituri.

Reporter: La sumele repartizate de la nivel de judet conteaza gradul de colectare a taxelor?
Ioan Barbus: Sigur. Exista o serie de principii: PUG-ul, gradul de colectare a taxelor etc.

Reporter: Care parte de contributii sunt cel mai greu de colectat?
Ioan Barbus: Amenzile. Nu atât de la persoane juridice, cât de la persoane fizice. Sighetul are de incasat aproape 18 miliarde de lei vechi de la persoane fizice. Partea proasta este ca Guvernul a modificat legea potrivit careia persoana care nu intelege sa-si plateasca amenda va suporta o pedeapsa privativa de libertate. A fost scoasa aceasta prevedere din lege. Legea nu mai seamana a fi imperativa. Nu le mai e frica. In plus, nu au bunuri, ca sa poata fi executati silit.

Reporter: Care sunt cele mai grave probleme cu care va confruntati?
Ioan Barbus: Cea mai lovita de criza e partea de investitii, din cauza rectificarilor negative. Autoritatea locala are grija de partea de salarii, care e asigurata din finantari diferite. De exemplu, invatamântul are asigurata partea de salarii de la Ministerul Invatamântului si Finantelor, spitalul prin contract cu Casa de Asigurari de Sanatate. Autoritatea locala gestioneaza restul serviciilor, incepând cu partea executiva, evidenta populatiei, politia comunitara etc. In sarcina autoritatii publice locale ramân cheltuielile materiale de la invatamânt si spital. Si aici ne confruntam cu o problema mai deosebita. Casa de Asigurari de Sanatate deconteaza cheltuieli si servicii agreate. Sunt doua luni consecutiv de când am preluat noi spitalul in care au finantat doar cheltuielile salariale si in prima luna doar 50% din cheltuielile materiale intr-o luna si vreo 20% a doua - asta inseamna vreo 28 de miliarde de lei vechi, cumulat pe doua luni, pe care Casa nu a inteles sa le deconteze pentru spital, având in vedere ca spitalul are furnizari de medicamente, hrana, servicii si daca furnizorii ii actioneaza in instanta si cer majorari, cine o sa plateasca majorarile respective? De ce nu au lasat golul acesta de surse când au fost spitalele la Ministerul Sanatatii?

SURSA: Gazeta de Maramures