Cum e să trăiești într-o familie tipic românească, să ai de-a face cu un singur sistem de învățământ pe care să nu ai puterea de a-l schimba, știm cu toții. Însă ce-ați zice dacă v-am propune următoarele: un an într-o țară străină, un sistem de învățământ atipic în care elevul are puterea de a alege ce-și dorește să învețe, dar și șansa de a avea fratele sau sora pe care nu a avut-o niciodată?

 

Nu vorbim de un vis, ci de o realitate trăită de un sighetean de-al nostru. Ștefan Mîrza, elev la Colegiul Național Dragoș-Vodă din Sighetu-Marmației a avut șansa de a petrece un an diferit, în Canada, regiunea Quebec prin intermediul clubului Rotary Sighet. Întreaga experiență se datorează participării sale la programul Rotary Youth Exchange Program. Scopul acestui program este de a da oportunitatea unui tânăr de a trăi timp de un an într-o țară străină, în familii necunoscute, de a afla mai multe despre propriile lui capacități, de a-și înfrânge temerile și de a-și testa limitele. Programul există de peste 75 de ani fiind implicate an de an 80 de țări cu aproximativ 8 000 de studenți beneficiari ai regiunilor în care există un district Rotary.

  

Ștefan Mîrza s-a întors de curând din Quebec, acolo unde a fost acceptat pentru a studia timp de un an. Și-a întrerupt studiile la liceul sighetean iar în anul școlar 2010-2011 a fost elevul unei alte țări, dar și fiul în trei familii diferite.

 

Diana Apopi: Cum ai fost ales să participi într-un astfel de program?

Ștefan Mîrza: A existat un proces de selectare, o testare, atât a cunoștințelor, cât și o sesiune de pregătire pentru a vedea dacă ești capabil să faci față unui schimb de experiența cu o durată de un an, într-o altă țară. Chiar și părinții mei au luat parte la un interviu fiindcă atunci când intri într-un astfel de program, tu- mă refer la cel selecționat ajungi într-o altă familie, care și ei au un copil ce va veni în locul tău. E un fel de schimb de fii, aș putea spune într-o manieră umoristică, dacă ne referim la părinți.

 

Diana Apopi: Ce ne poți spune despre experiența de a avea o altă familie?

Ștefan Mîrza: De fapt nu am avut doar o familie, ci în total au fost trei. În prima și cea de-a doua familie am avut un frate, iar în cea de-a treia, o soră. Părinții din toate cele trei familii, au fost foarte de treabă și au depus multe eforturi pentru ca eu să mă adaptez cu ei. În schimb cu fratele din prima familie nu am reușit să comunic prea mult. Pasiunea lui era calculatorul, iar navigarea pe internet a fost cam singura lui modalitate de a socializa.

 

Diana Apopi: La ce activități ai participat cu familiile?

Ștefan Mîrza: Am fost integrat în familii la fel ca și într-o familie obișnuită. Am mers la cumpărături cu ei, am ieșit la alergat, am practicat diverse sporturi împreună cu ei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Diana Apopi: Ce diferă în familiile din Quebec față de cele din România?

Ștefan Mîrza: Sportul, mâncarea, preocuparea față de copil. Părinții noștri obișnuiesc să dădăcească, să pună mereu întrebări pentru a afla ce s-a mai întâmplat în viața copilului, în schimb cei din Quebec, își văd de treaba lor. Sunt mult mai relaxați, nu se preocupă la fel de mult și oferă mai multă libertate copilului. De exemplu într-una din familiile în care am fost, băiatul avea o prietenă pe care mama lui nu o prea agrea, însă aceasta nu s-a băgat deloc în relație. A fost ceva de genu ”e treaba ta ce faci !”.

 

Ștefan Mîrza: Foarte interesant. Am fost inclus într-o clasă terminală, la noi ar corespunde clasei a douăsprezecea. Am avut parte de testări, de evaluări, am avut de făcut teme și proiecte, însă e mult mai frumos decât la noi și mai atractiv. Pe lângă materiile obligatorii, am avut oportunitatea să aleg câteva opționale, iar alegerile mele au fost: clubul de activități în aer liber, biologie și artă plastică. La aceste opționale participă elevi din toate clasele terminale astfel că, te ântâlnești cu colegii tai de clasă, doar la materiile obligatorii și la vreun opțional comun. Fața de noi, elevii de acolo nu au clasa lor, ci profesorul are sala lui, în care se perindă elevii. Într-o clasă de elevi învață 30 de persoane, cam ca și pe la noi, dar testările diferă. Acolo se pune mai mult accent pe creativitatea, munca în echipă și originalitatea cu care vine fiecare în parte. Importante sunt proiectele de grup, activitățile de observare, experimentele pe care le realizezi la cerere. Transportul școlar îți este asigurat, ai un program care începe de la 9:30 am și până la 17, ore cu o durată de 1 oră și 10 min, plus pauză de masă. Există cantină, iar cei care doresc pot să-și cumpere de mâncare ori să se așeze pur și simplu la o măsuță și să mănânce pachetul adus de acasă.

 

Diana Apopi: Ce nu ți-a plăcut?

Ștefan Mîrza: Nu am știu foarte bine limba la început. Știu bine engleza, însă ei vorbesc în franceză, dar într-un final m-am adaptat. Apoi, au mâncărurile lor specifice, gustul specific cu care m-am obișnuit cam greu. Despre oameni aș putea spune că sunt sociabili, însă până la un anumit punct. Nu sunt prietenoși. Oricum dacă aș putea, aș mai repeta experiența.

 

Ștefan Mîrza: Gavin, pentru că așa s-a numit băiatul a fost primit destul de bine de către colegii mei de clasă, iar în familie totul a fost bine, doar că și el avea o pasiune: calculatorul. A fost și la bunici, la țară, însă nu i-a plăcut fiindcă după spusele lui, nu a putut să se conecteze la internet.

 

Diana Apopi: Ce îndatoriri ai avut față de clubul Rotary din Quebec?

Ștefan Mîrza: Au fost destul de multe. Programul îți asigură o bursă de 100 de dolari pe lună plus cazarea. Apoi ai obligația să participi la ședințele clubului de acolo, dar și la activitățile propuse pentru toți cei care sunt înscriși în acest program. În aceeași regiune în care am fost și eu, au mai fost alții 12 din diferite colțuri ale lumii. Am avut un coorodnator cu care am putut discuta orice problemă ce putea să apară, dar alături de care am vizitat și foarte multe zone.

 

Diana Apopi: Ai mai repeta experiența?

Ștefan Mîrza: Cu siguranța, DA.

 

 

Reamintim faptul că, din Sighetu-Marmației au mai participat la acest program trei elevi care au fost în Statele Unite și Brazilia, de-a lungul anilor.