Liviu Marian Pop face parte din lista mult prea lungǎ a tuturor parlamentarilor a cǎror activitate sporadicǎ - şi ineficientǎ prin urmare -, ȋncerc s-o ignor. Fac asta pentru binele meu. Mai avem puțin şi iar ne pregǎtim sǎ ne hrǎnim cu promisiuni şi iluzii. Dar despre alegeri, mai e timp de spus una-alta. Acum, simt nevoia sǎ apǎr o „scǎpare” a parlamentarului de Maramureş ȋn spațiul atȃt de „circulat” al internetului, pe „bulevardul Feisbuc”.

Domnul Pop e ȋn spital şi a fost operat la genunchi. A postat ȋn mediul virtual informația cu operația, dar ȋn loc de „genunchi” a scris „ genunche”. Dupǎ asta, gata! Atȃt au aşteptat impecabilii ȋn exprimarea corectǎ ȋn limba strǎmoşeascǎ! Inimoşi din fire şi dornici a face bine, i-au trimis parlamentarului o carte pe care, imobilizat fiind la pat pentru refacerea genunchiului, s-o citescǎ şi sǎ ȋnvețe sǎ se exprime corect ȋn limba romȃnǎ.

Trec repede peste constatarea cǎ Liviu Pop s-a operat ȋn Romȃnia, nu ȋn Turcia, nu ȋn Franța. Vǎd cǎ acest aspect nu conteazǎ. Conteazǎ doar un cuvȃnt mai puțin folosit azi...

Oare chiar cred cei care dau sfaturi de tehnoredactare corectǎ cǎ parlamentarul de Maramureş nu ştie cum se spune corect literar-genunchi, nicidecum genunche? „O, sancta simplicitas!” Cuvȃntul „incriminatoriu” este un regionalism pe care l-am auzit de multe ori ȋn localitǎțile Maramureşului. Asta nu ȋnseamnǎ cǎ nu-i valabil. E pur şi simplu un regionalism folosit ȋntr-o anumitǎ (şi renumitǎ!) zonǎ a țǎrii!

Aşadar, dacǎ Liviu Marian Pop s-a operat la genunche şi a scris exact aşa ȋn spațiul public, ȋnseamnǎ cǎ n-a uitat locul de unde a plecat şi specificul limbii pe care o duioasǎ ȋntȃmplare a fǎcut s-o audǎ cȃnd a venit pe lume.

Corectorilor atoateştiutori de limbǎ romȃnǎ, le recomand sǎ se uite pe www.dexonline.ro

Acolo pot vedea cǎ la cuvȃntul „genunchi”, mai la sfȃrşitul explicației şi dacǎ nu obosesc citind atȃta, scrie cǎ „genunche” e un regionalism care ȋşi are rǎdǎcina ȋn latinescul „genuc(u)lum =geniculum”!

Cei de la Institutul pentru Politici Publice i-au trimis o carte de gramaticǎ operatului aflat acum ȋn spital. Ca sǎ nu se plictiseascǎ şi sǎ acumuleze cunoştințe pe care ȋntr-o zi le va putea folosi cu ȋndemȃnare lingvisticǎ. Doar cǎ cei de la Politici Publice, mai atenți la alții decȃt la ei ȋnşişi, au scris „ȋnsǎnotoşire” ȋn urarea de bine adresatǎ lui Liviu Pop.

„O, sancta simplicitas!” au fost ultimele cuvinte ale lui Jan Hus ȋn 1415. Lumea nu pare nici acum  prea dornicǎ sǎ le uite.

Parcǎ şi mie ȋmi vine sǎ le rostesc, dar gȃndul nu mi se ȋndreaptǎ spre Liviu Marian Pop. E cineva care nu ştie ce vreau sǎ grǎiesc?...