„Simona Halep, numǎrul 1 din echipa de FedCup a Romȃniei a pierdut primul meci din   partida cu naționala Cehiei, fiind ȋnvinsǎ de Karolina Pliskova ȋn trei seturi: 7-6, 4-6, 2-6.”

 

O ştire neaşteptatǎ pentru cǎ o mare(?) campioanǎ de tenis din Romȃnia ne asigura cǎ-i pregǎtitǎ sǎ cȃştige meciurile din Fed Cup ȋmpotriva cehoaicelor mai jos clasate ȋn ierarhia (falsǎ, dupǎ cum s-a putut constata şi de la ȋnceputul acestui an) tenisului mondial feminin.

 

Chiar ieri am vǎzut un fotoreportaj cu Simona Halep antrenȃndu-se cu spor şi ȋncredere pentru meciurile gǎzduite de Sala Polivalentǎ din Cluj-Napoca. Simonica noastrǎ a exersat ȋndelung serviciul. Poate cel de ceai sau de cafea...

Încǎ de pe vremea finalei de la Roland Garros  ȋmpotriva rusoaicei Şarapova am scris un articol ȋn care, ȋntr-un fel mai voalat, ȋmi exprimam pǎrerea cǎ nu-i cazul sǎ ne grǎbim sǎ credem cǎ-l vedem pe Ilie Nǎstase ȋn variantǎ femininǎ. Dupǎ un timp, ȋn alt articol,scriam: 

„Când Halep a ajuns în finală la Roland Garros anul trecut, am scris articolul „Acum ori...altădată!” N-a fost „acum” – devenit iremediabil prin trecerea timpului, „atunci”. Din păcate, sunt semne care arată că „altădată” e pe cale să devină „niciodată”.”

 

Se spune cǎ dacǎ un romȃn ajunge ȋn scara de valori a lumii – indiferent de domeniu – cȃt mai sus, ceilalți romȃni se agațǎ de el pentru a-l readuce ȋn rȃndul celor mulți şi nesemnificativi. Nu cred cǎ se potriveşte cu orice preț strǎmoşeasca idee…

 

Mai sunt unii care, deşi sunt din Romȃnia – subliniere importantǎ peste care trec fǎrǎ a o explica din nou – au declarat puține şi au fǎcut multe ȋn sportul romȃnesc. Vǎ aduceți aminte  de Ivan Patzaichin, ca sǎ dau un exemplu din alt sport? Nu şi-a schimbat antrenorul, sau canoea. În ea, ca-n oricare canoe,  se stǎ ȋntr-un genunchi. A tǎcut, s-a antrenat şi…a cȃştigat! Nici mǎcar dupǎ victorii nu s-a remarcat prin declarații. Probabil cǎ, fiind prea preocupat de noile antrenamente, n-avea timp de discuții inutile.

 

Romȃnia a avut mulți sportivi de mare valoare , superbe exemple de modestie, şi de dǎruire totalǎ pentru țara lor. Numǎrul acestor uriaşe valori e ȋn vertiginoasǎ scǎdere. De aceea, cȃnd apare – sau ni se pare cǎ apare cineva – orice declarație, orice rezultat sportiv e al nostru, al tuturor. Stau sǎ mǎ gȃndesc dacǎ nu cumva domnişoara Halep face parte din categoria romȃnilor sau a celor din Romȃnia care spun cǎ vor face autostrǎzi, dar le vedem doar ȋn planşe, sau strǎzi suspendate prin Bucureşti, sau parc industrial şi o piațǎ de alimente modernǎ la Sighetu Marmației.

 

Dacǎ Halep n-ar fi dat declarații care sǎ linişteascǎ opinia publicǎ romȃneascǎ ȋnaintea meciurilor cu cehoaicele, aş fi tǎcut ȋncǎ o datǎ, aşa cum am mai fǎcut-o şi cu alte ocazii, recunoscȃnd prin acest fapt cǎ ȋnfrȃngerea nu-i niciodatǎ ruşinoasǎ şi se poate ȋntȃmpla oricui. Dar siguranța afişatǎ ȋnaintea meciului şi suita de poze fǎcute la antrenament, ȋmpreunǎ cu rezultatul ȋntȃlnirii cu Pliskova, m-au determinat sǎ reiau comentariile despre sportiva din Romȃnia.

 

„Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu.” A spus Socrate. Sigur Simona ştie aceste cuvinte. Mǎ ȋntreb ce-ar avea de spus dacǎ, printr-un exercițiu lingvistic, ȋn celebrul text am pune ȋn plus un singur cuvȃnt, NU, ȋn douǎ poziții diferite:

„Ştiu că nu ştiu nimic, dar NU ştiu că pot şti mai mult decât ştiu.”  sau

„Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că NU pot şti mai mult decât ştiu.”

 

Poate ne spune – sau mai bine sǎ nu ne spunǎ, dar sǎ vedem cǎ face: se opereazǎ la nas, la tendonul lui Ahile, schimbǎ antrenorul, merge la Olimpiadǎ unde – normal!- vrea sǎ cȃştige o medalie, sau, din nefericire pentru noi şi pentru ea, altǎdatǎ e pe cale sǎ devinǎ niciodatǎ...