Norvegia are copii care nu sunt ai ei Imprimare 851 Afişări
Scris de Horia Picu   
Duminică, 17 Ianuarie 2016 20:35
Activitatea celor de la Autoritatea pentru Distrugerea (sufleteascӑ, evident) a Familiilor cu Copii (A.D.F.C., alias Barnevernet) din Norvegia a fost cunoscutǎ şi ȋnaintea cazului familiei românului Bodnariu. 
 
Avem obiceiul cȃnd amintim despre activitatea cuiva (individ sau instituție) de a ne gȃndi automat la un lucru pozitiv: dacǎ cineva/ceva e activ, acest lucru ȋnseamnǎ ceva bun pentru el şi pentru lumea cǎreia ȋi aparține. Nu-i ȋntotdeauna aşa…Sunt cazuri cȃnd activitatea prea zeloasǎ a unora – parcǎ veniți de pe altǎ planetǎ - mai mult stricǎ decȃt reparǎ (dacǎ ȋn cazul familiei Bodnariu era ceva stricat - lucru pe care nu l-am  putut observa!). 
Acum, da... Barnevernet a distrus tot! Iremediabil şi cu consecințe care vor apǎrea ȋntr-o zi. Consecințele despǎrțirii ȋn situații nejustificate a copiilor de pǎrinți vor fi observabile cȃndva şi atunci pe norvegienii care acum tac şi se prefac a fi preocupați de alte chestiuni mai importante, ȋi vor trece ...fior(dur)i. Oare ǎla care a ȋmpuşcat mortal vreo 60 de tineri ȋn ce familie o fi fost crescut?
 
Pe site-ul www.stirileprotv.ro  scrie:
„Cazurile de romani care au ramas temporar sau definitiv fara copii nu sunt singulare. Alte cateva sute de cehi, polonezi, lituanieni, indieni, turci dar si alte nationalitati au fost si ei tinta anchetelor sociale.”
 
Tot ȋn articolul protv., scrie:
„Unul dintre cazuri este cel al unui baietel in varsta de 5 ani. Bunica a povestit ca nepotelul a fost luat din familia fiicei sale cand educatoarea a aflat ca aceasta si-a ajutat copilul sa-si scoata un dinte de lapte. "I-au invinuit pe ambii parinti de rele tratamente aplicate copilului."
"Parintii copilului sunt cetateni rusi iar bunica sustine ca se aflau pe teritoriul Norvegiei pentru o perioada scurta de timp. Un alt caz este al Tatianei divortata de un cetatean norvegian care de trei ani se lupta cu protectia copilului. Baietelul ei in varsta de 5 ani i-a fost luat de la gradinita, sustine ea pentru ca autoritatile ar fi aflat ca voia sa calatoreasca in Belarus. A aparut suspiciunea ca femeia nu se mai intoace cu baiatul. Mama mai spune ca i s-a explicat ca in Norvegia copiii, chiar si ai strainilor care vin la ei in tara, nu apartin parintilor, ci statului. "Cand mi-au luat copilul aveam o casa foarte buna. Aveam un loc de munca, aveam un venit. Eram considerata mama normala". Copilul a fost dat in alta familie iar Tatiana are tot mai putine sperante ca il va mai primi inapoi. In ambele cazuri, familiile au cerut ajutor in tara de origine, Rusia.”
 
Alt site care se ocupǎ (dar cine nu se ocupǎ...) de drama familiei Bodnariu este http://republica.ro . Din acest site am aflat cǎ o doamnǎ norvegiancǎ get-beget, a scris un studiu, apǎrut ȋn 2012, despre stresul la care sunt supuşi copiii rǎpiți din familiile naturale de Barnevernet-sau A.D.F.C., cum i-am zis.
„Autoarea lui este Gunn Astrid Baugerud, profesor asociat, la Departamentul de Asistență Socială, Protecția Copilului și Politici Sociale, de la Colegiul Universitar de Științe Aplicate din Oslo și Ankershus, cel mai mare colegiu universitar de stat din Norvegia. Studiul, aplicabil în domeniul psihologiei criminalistice, își propunea să afle cât de bine își aminteau copiii situația și arată că, de cele mai multe, copiii pot da informații corecte despre lucrurile serioase care li se întâmplă.”
 
Doamna Baugerud a rǎspuns unor ȋntrebǎri despre dramele copiilor despǎrțiți mişeleşte de pǎrinții lor. A rǎspuns...şi nu prea. Ori nu poate sǎ spunǎ, ori nu-i ȋn stare sǎ spunǎ! I s-a pus ȋntrebarea de ce copiii luați atȃt de repede de lȃngǎ pǎrinți erau, evident pentru orice om cu scaun la cap, extrem de stresați. Ce credeți cǎ rǎspunde Astrid?
„Este adevărat. Nu știu de ce copiii luați în regim de urgență aveau un nivel de stres mai mare.” 
 
Pǎi e chiar complicat sǎ-ți dai seama cǎ stresul poate creşte cȃnd un copil e scos din mediul lui familial pentru nişte fapte mai mult ȋnchipuite şi deloc bazate pe fapte concrete!? Aşa studiu „ştiințific” mai rar mi-a fost dat sǎ vǎd. Dar, cine ştie, aşa o fi pe-acolo...
 
La ȋntrebarea 
„Ce recomandări ați făcut serviciilor de protecție a copilului după această cercetare?”
 
Raspunsul a fost:
„Am ținut multe cursuri pentru angajații Barnevernet și, de asemenea, fac parte dintr-un grup al Directoratului pentru Copii, Tineri și Familie și am elaborat un document, pe care asistenții sociali să sperăm că îl citesc, cu recomandări pentru astfel de cazuri. Am scris un raport legat de plasamentul de urgență și un altul cu recomandări, nu știu cât au citit. Dar am călătorit și am ținut cursuri cu angajații Barnevernet și să sperăm că acum există discuții în organizațiile locale pe aceste chestiuni. Dar este îngrijorător, pentru că a existat o creștere de sută la sută a cazurilor de plasare a copiilor în regim de urgență între 1999 și 2009. Cred că acest lucru e îngrijorător.”
 
Adicǎ doamna (norvegianǎ) profesor – asociat a discutat cu cei de la Barnevernet (ce greu ȋmi e sǎ scriu cuvȃntul ǎsta!) şi acum s-a pus pe...sperat! Sperǎ ca cei din A.D.F.C. sǎ stea de vorbǎ ȋntre ei ȋn organizațiile locale!  Foarte tare, n-am ce zice!
 
La ȋntrebarea despre ce-ar trebui sǎ facǎ angajații Barnevernet cȃnd mai vin sǎ rǎpeascǎ nişte copii nevinovați de lȃngǎ pǎrinții lor – tot nevinovați- rǎspunsul a fost:
„De asemenea, angajații serviciului de protecție socială ar trebui să aibă cunoștințe despre cum să calmeze situația, să vorbească cu copilul, să îi dea informații, să îl liniștească. Însă poate cel mai important lucru este că acela ar trebui poate să evite plasamentul în regim de urgență. Dacă copilul este bătut sau părinții sunt drogați sau alcoolici, atunci trebuie să iei copilul. Dar sunt o grămadă de cazuri care ar fi putut fi rezolvate altfel.”
 
Sǎ ȋnțelegem cǎ ǎia care vin sǎ ia copiii trebuie sǎ le spunǎ unor sugari de 4 luni sau unor copii de cȃțiva ani cǎ vor locui la kilometri distanțǎ de universul ȋn care au crescut, cǎ nişte necunoscuți vor fi mame sau tați mai buni pentru ei? Cine poate crede asemenea aberații? Sunt de acord cu doamna profesor-asociat Gunn Astrid Baugerud cǎ doar ȋn cazurile ȋn care pǎrinții sunt alcoolici sau drogați şi ȋsi maltrateazǎ copiii, sǎ intervinǎ firma aia de „salubrizare sufleteascǎ”. În altfel de situații, e cu totul altceva! 
 
La ȋnceputul articolului spuneam cǎ au fost şi copii ruşi despǎrțiți de familiile lor naturale. Pavel Astahov, consilierul presedintelui Rusiei pentru drepturile copilului:
"Aceste servicii isi arata independenta lor absoluta. Adica independenta fata de orice, fata de guvern, fata de orice norme si principii internationale. Toti copiii care sunt pe teritoriul Norvegiei, nu conteaza nationalitatea, cetatenia, sunt considerati copiii Norvegiei."
 
Unele cazuri de copii ruşi rǎpiți ȋn Norvegia s-au rezolvat cu reȋntoarcerea copiilor la familiile lor. Explicațiile sunt evidente...
 
Nici domnul Astanov nu vede cǎ „adopțiile” forțate sunt ȋn Norvegia o politicǎ de stat? Nu-i destul de clar cǎ ǎia au nevoie de copii sǎnǎtoşi şi viguroşi care sǎ devinǎ pe mǎsurǎ ce cresc norvegieni, originile lor fiind pierdute prin ȋntreaga lume? „Independența” A.D.F.C. fațǎ de guvern şi orice organism internațional nu poate sǎ aparǎ fǎrǎ conlucrarea tacitǎ a autoritǎților! Norvegia are nevoie de copii. Cu orice preț! De-aia, aşa cum spune consilierul presedintelui Rusiei pentru drepturile copilului:
„Toti copii care sunt pe teritoriul Norvegiei, nu conteaza nationalitatea, cetatenia, sunt considerati copiii Norvegiei."
 
Rǎul fǎcut de A.D.F.C. familiei Bodnariu nu va putea fi niciodatǎ uitat de copii, de pǎrinți, de romȃni, de norvegienii cinstiți, indiferent ce se va ȋntȃmpla pe viitor. Sufletele unor copii au fost mutilate cu bunǎ ştiințǎ de o asociație care reprezintǎ politica statului!
 

Share