Umoristul englez precis cӑ s-a bazat pe atitudinea - omeneascӑ de altfel... – a  contemporanilor sӑi când a spus butada care mi-a fost de folos când am ales titlul articolului.

 

Într-adevӑr, omul, implicit sigheteanul, dacӑ pot fi mai restrictiv în constatarea de la care nu mӑ exclud, mai bine priveşte cum muncesc alţii decât sӑ facӑ ceva în plus în afarӑ de ceea ce face pentru asigurarea existenţei. 

 

De patru ani vedem cӑ cineva, pe la sfârşit de lunӑ Undrea, face ceva ce ar putea încӑpea în sarcinile de serviciu ale autoritӑţilor. Doamna avocat Dana Oniţa-Ivaşcu nu uitӑ cӑ tinerele talente sighetene trebuie premiate (din buzunarul propriu!) într-un cadru festiv. O face pentru cӑ tinerii noştri concetӑţeni o meritӑ! Un cadou simbolic adus de Moş Crӑciun pentru rezultate excepţionale în sport, în concursuri şcolare, în concursuri extraşcolare. Toate, obţinute dupӑ eforturi uriaşe fӑcute de cei mici, care, în loc de joacӑ, merg sӑ se antreneze, sӑ picteze, sӑ concureze, sӑ exerseze. 

 

Joi seara, pe scena Centrului Cultural Sighet, doamna Oniţa – Ivaşcu i-a premiat pe copiii merituoşi. Probabil cӑ numai dumneaei ştie cât i-a fost de greu pânӑ la momentul aşteptat de cei mici, de pӑrinţi şi de bunici. Un moment de bucurie, o rӑsplatӑ binemeritatӑ pentru efortul de peste an. 

 

De pe margine, comentariile despre momentul festiv pot fi nesfârşite. Oricare X sau oricare Y ar fi fӑcut mai bine. Doar cӑ...n-au fӑcut nimic, mulţumindu-se cu atât de constructiva(?) noastrӑ criticӑ de pe margini.

 

Dana Oniţa-Ivaşcu probabil cӑ urmeazӑ vorba de înţelepciune a lui Thomas Jefferson:

„Este mai bine sa faci ceea ce altii nu fac.”

...şi asta, într-o oarecare mӑsurӑ. Pentru cӑ ceea ce alţii nu fac şi nici nu cugetӑ cӑ ar putea sӑ facӑ, doamna avocat face foarte bine! E confortabil sӑ constat(ӑm) cӑ într-o colectivitate se mai gӑseşte cineva care ţine locul multora. Ƭine locul unei întregi echipe – termenul e exagerat, recunosc – menitӑ sӑ acorde banii necesari unor tineri care merg în ţarӑ sau în lume pentru a reprezenta oraşul. Ştiu o micӑ parte din frӑmântӑrile doamnei avocat pentru ca gala de premiere sӑ iasӑ cât mai bine. Şi a ieşit, iar eu ţin sӑ-i adresez felicitӑrile mele prin intermediul site-ului nostru de ştiri şi de informaţii cât mai diversificate!

 

Şi totuşi... Nu-i normal ca implicarea autoritӑţilor locale sӑ fie atât de...transparentӑ! Poate exagerez, dar am aflat cӑ a existat o dorinţӑ a localilor sӑ se remarce prin ceva: au cerut chirie pentru sala de spectacole... Cineva a spus asearӑ cӑ doamna avocat a plӑtit 150 de lei. Nu-i mult, dar aici nu discut(ӑm) despre suma în sine. E vorba de atitudine. Dacӑ nu putem contribui cu nimic, mai bine oare  sӑ punem beţe-n roţi celui (în cazul de faţӑ celei) care face?

 

Unde a fost televiziunea oraşului tӑu la evenimentul de maximӑ importanţӑ în perspectiva educaţiei pe care oamenii mari de azi o dau oamenilor mari de mâine? E mai degrabӑ vorba de televiziunea oraşului dvs., sau televiziunea oraşului lor? Sau e doar televiziunea oraşului lui? Câte emisiuni în reluare are în program televiziunea localӑ, în locul unor transmisiuni de la evenimentele importante care se întâmplӑ pe la noi prin oraş? 

 

Sportul sighetean suferӑ de subfinanţare cronicӑ. În afarӑ de fotbal, unde se „pompeazӑ” cei mai mulţi bani, pentru alte sporturi cu greu se mai gӑseşte de câte o sponsorizare. Atunci cum vrem sӑ ne aducӑ faimӑ mai mult decât aduc acum micii noştri şahişti, din moment ce la toate competiţiile totul e plӑtit de pӑrinţi? Mӑ refer la transport, cazare, masӑ. Şi chiar aşa, cu zero(!) fonduri acordate, minţile strӑlucite ale sportului minţii s-au fӑcut cunoscute şi apreciate în mai multe ţӑri, trecând chiar graniţele Europei. La karate, aceeaşi catastrofalӑ situaţie. La toate competiţiile sportivii noştri au participat folosind banii daţi de pӑrinţi sau de rude apropiate.

 

Dacӑ luminatul feeric(?) al centrului (care e doar al centrului(!)) s-ar mai reduce, deşi e destul de chior sӑracul, poate s-ar mai aduna ceva bani în puşculiţa comunitӑţii pentru a le arӑta celor mici cӑ ne pasӑ de ei şi ne intereseazӑ viitorul lor.

 

Deocamdatӑ, de viitorul lor – prin acordarea premiilor – se ocupӑ o singurӑ persoanӑ: Dana Oniţa-Ivaşcu. Şi dacӑ n-a fost totul aşa cum a dorit sӑ fie, îi recomand, cu toatӑ preţuirea pentru ceea cea fӑcut, sӑ se cӑlӑuzeascӑ pe viitor de vorbele lui Bill Gates:

„Înainte sӑ faci ceva perfect, fӑ ceva perfectibil”.