Sǎ ne imaginǎm cǎ un nou nǎscut ȋn Sighet n-ar avea altǎ posibilitate sǎ cunoascǎ realitǎțile lumii ȋn care a ajuns decȃt ceea ce-l ȋnconjoarǎ ȋn interesantul nostru oraş. Copilul ar creşte, ar ȋnvǎța sǎ scrie şi sǎ citeascǎ, ar circula cu mai multǎ sau mai puținǎ treabǎ prin oraş. Într-o zi, cȃnd va fi destul de mare pentru a-şi pune ȋntrebǎri şi tot el ȋşi va gǎsi rǎspunsurile – logice din punctul lui de vedere – va fi mulțumit cǎ ştie / a ȋnțeles cǎ:

 

-Herodot nu-i „pǎrintele istoriei”, ci o firmǎ care adunǎ gunoiul;

 

- „Ave Maria” nu-i salutul Îngerului adresat Fecioarei Maria, ci numele unui magazin de haine, situat ȋntre o bisericǎ ortodoxǎ şi una greco-catolicǎ;

 

-Dacǎ existǎ borduri, nu mai are importanțǎ cum sunt (dacǎ sunt...) trotuarele. 

 

-Deşi se fac eforturi remarcabile pentru a resuscita iarba care desparte douǎ sensuri de mers pe un drum principal al oraşului, totul fiind fǎcut pentru a avea ȋncǎ un punct de mȃndrie pentru localnici şi totodatǎ unul de admirație pentru turişti, iarba cu pricina e pe un teren cam vǎluros, observabil cu ochiul liber, al trecǎtorului ieşit la cumpǎrǎturi sau la promenadǎ pe lȃngǎ cele trei magazine cu de toate, aflate cȃt se poate de aproape unul de altul.

Şi dacǎ „valurile” pe care creşte iarba n-ar fi suficient de inestetice, atunci sigur „peisajele” cu casele ȋn ruinǎ aflate de-o parte şi alta a drumului rezolvǎ problema frumosului ȋn zona respectivǎ;

 

-Tot imaginarul nostru sighetean, aflat la vȃrsta ȋntrebǎrilor pe care şi le pune singur uitȃndu-se ȋn jurul sǎu, ar ȋnțelege cǎ aruncatul gunoaielor pe stradǎ e o acțiune normalǎ, care nu se lasǎ niciodatǎ cu amendǎ. În schimb, se amendeazǎ şoferii care ȋşi parcheazǎ maşinile ȋn locuri interzise, chiar dacǎ n-au nicio posibilitate sǎ le lase undeva ȋn bunǎ rȃnduialǎ legicǎ. 

Totodatǎ, ar ȋnțelege cǎ se fotografiazǎ doar maşini lǎsate unde nu-i voie, niciodatǎ ȋnsǎ nu se fotografiazǎ oameni care murdǎresc oraşul la tot pasul, aruncȃnd resturile de prin buzunare sau din mȃini cu o nepǎsare care spune tot: nimeni nu i-a „deranjat” vreodatǎ amendȃndu-i...

 

-Ar ȋnțelege cǎ e normal ca un oraş care are – aşa cum puține alte oraşe de aceeaşi mǎrime au – o şcoalǎ de muzicǎ, nu poate avea o fanfarǎ care sǎ cȃnte prin centrul oraşului duminica, pentru buna-dispoziție a plǎtitorilor locali de taxe, iar un oraş cu vreo 7000 de locuitori cum este Tǎuții Mǎgherǎuş, poate...

 

-Bazȃndu-se pe miasmele emanate din asfalt, ar ȋntelege cǎ existenta toaletelor publice e un moft inutil, ȋnțeles ca atare de cei care ar putea lua decizii;

 

-Tȃnǎrul sighetean care-şi ia rǎspunsurile de la lumea care-i ȋn jurul sǎu, ar ȋnțelege cǎ starea de normalitate a unui municipiu ȋnseamnǎ şi strǎzi asfaltate, şi strǎzi cu bolovani sau gropi;

 

-Sigheteanul, dacǎ s-ar uita ȋn sus, ar ȋnțelege cǎ pe un bloc pot fi mai multe stiluri arhitectonice ale acoperişului, care este lǎsat sǎ se degradeze, cu tot riscul ca ȋntreaga clǎdire sǎ meargǎ pe acelaşi proces care dǎ localitǎții un iz de sǎrǎcie şi de nepǎsare (localǎ sau județeanǎ).

 

-Imaginarul nostru personaj ar ȋnțelege cǎ prețul pe care-l plǎteşte la apǎ (bǎutǎ sau...trasǎ) poate sǎ creascǎ dupǎ cum doreşte firma care ia banii, pentru cǎ oricum cine ar putea s-o cheme pe Veta (adicǎ sǎ spunǎ „veto”!) n-o va face...

 

Dar sǎ lǎsǎm imaginația de-o parte şi sǎ fim bucuroşi cǎ nimic din toate acestea nu se ȋntȃmplǎ pe la noi!

 

Nimic???