"Alice ȋn Ţara Manualelor" Imprimare 706 Afişări
Scris de Horia Picu   
Sâmbătă, 04 Iulie 2015 13:30
Cadrele didactice şi studenții Facultǎții de Sociologie de la  Uninversitatea  Bucureşti au publicat concluziile unui studiu despre manualele  actuale puse la dispoziția elevilor din clasa zero, şi / sau clasa I. Raportul (pe care l-am citit pe www.hotnews.ro) pus la dispoziție de sociologi se poate concluziona printr-un singur cuvȃnt: dezastru... 
 
Sǎ vedem dacǎ au dreptate ȋn tot ce spun domniile lor. În manuale, ipostazele ocupaționale ȋn care sunt prezentate femeile sunt aceleaşi: ȋnvǎțǎtoare, asistente, şi ȋn cele mai multe cazuri, gospodine care fac curat ȋn casǎ sau pregǎtesc mȃncarea pentru familie.
 
Pǎi ce sǎ facem, dacǎ astea sunt, ȋn principal, rolurile pe care trebuie sǎ le joace femeile ȋn familie sau ȋn societae? Cȃți ȋnvǎțǎtori au ȋntȃlnit autorii cercetǎrii ȋn calea desǎvȃrşirii lor şcolare? Cȃți asistenți bǎrbați le-au fǎcut injecții? Cȃți bǎrbați pregǎtesc mȃncarea acasǎ ȋn timp ce nevestele lor moderne ȋn mentalitate merg sǎ punǎ de un pariu sportiv sau sǎ vadǎ cum mai joacǎ CSM Sighet? 
 
Autorii studiului constatǎ cu tristețe cǎ ȋn manuale sunt multe desene cu stropitori, furci, coase, fusuri. 
 
Aşa se ȋntȃmplǎ cȃnd se fac studii sociologice din manuale şi nu se ştie realitatea romȃneascǎ, ȋn multe privințe neschimbatǎ de pe vremea lui Burebista. Şi acum o parcelǎ de pǎmȃnt cultivat se udǎ cu stropitoarea sau cu furtunul. Cȃnd vom avea sistem electronic de udat terenul ȋn funcție de necesitǎțile pǎmȃntului, cum e pe la alții care au deşert dar fac export de legume-fructe, mǎ va deranja şi pe mine sǎ vǎd stropitori folosite de gospodarii locului. Ţin sǎ le atrag atenția sociologilor bucureşteni cǎ sunt multe zone ȋn țara asta unde furcile, coasele, fusurile sunt indispensabile ȋn activitǎțile desfǎşurate. Mǎcar ȋn desene sǎ le vadǎ copiii care trebuie sǎ aibǎ cunoştințe despre cȃt mai multe aspecte ale unor activitǎți care se desfǎşoarǎ poate nu departe de casa lor. 
 
Doamna profesoarǎ Cosmina Rughinis, coordonatoare a Master of Sociological Research (Uau, tare şi englezeascǎ instituție, dar credeam cǎ-i pentru romȃni...), spune cǎ
"manualele pot fi o cauzǎ a abandonului şcolar, deoarece nu sunt bine racordate cu ceea ce ȋi intereseazǎ  pe copii".
 
Copiii se plictisesc (se constatǎ ȋn studiul..studiat astǎzi) vǎzȃnd ȋn manuale furca, fuiorul şi coasa şi astfel poate apǎrea abandonul şcolar. Nu, doamna profesoarǎ Rughinis ar face mai bine sǎ gǎseascǎ explicațiile abandonului şcolar la vȃrste inadmisibil de mici ȋn nivelul de trai al locuitorilor Romȃniei. Prima problemǎ de rezolvat e existența  zilnicǎ, concretizatǎ prin asigurarea hranei. Aceasta se poate face fie prin munca fizicǎ ȋn cospodǎria plinǎ de furci şi coase, sau prin existența unor locuri de muncǎ, ceea ce nu-i uşor ȋn țara cu cea mai mare creştere economicǎ din UE. Nu desenele ȋnvechite din abecedare determinǎ abandonul şcolar, sǎ fie clar!
 
Autorii studiului constatǎ cǎ bunicii din manuale sunt sedentari şi nu aud bine.
 
Aş vrea sǎ-i vǎd pe constatatorii ȋnvechitelor noastre manuale cȃnd vor fi bǎtrȃni cǎ se vor da cu tiroliana, vor face sport pe stadion şi nu vor sta nicio clipǎ, pentru cǎ nu vor avea artrozǎ. În plus, este bine de reținut cǎ acuitatea vizualǎ şi auditivǎ scad cu vȃrsta, indiferent de pǎrereile sociologilor autori ai studiului despre activitatea lui Alice ȋn țara manualelor.
 
Se precizeazǎ ȋn raportul dat publicitǎții cǎ 
„În ansamblu, existǎ foarte puține reprezentǎri ale unor bunici care ȋşi trǎiesc viața activ şi divers, conform practicilor actuale de petrecere a timpului."
 
Bunicii noştri ȋşi trǎiesc viața cȃt se poate de activ. Îşi cresc nepoții pentru cǎ fii şi fiicele lor sunt plecați la muncǎ ȋn alte țǎri, pentru cǎ țara cu cea mai mare creştere economicǎ din UE (revin la formularea aceasta, dar cred cǎ este bine de repetat aici) nu le oferǎ posibilitatea de a munci pe destui bani acasǎ. Cred autorii studiului abecedarelor cǎ bunicii, dacǎ ar avea pensii mult mai mari n-ar merge ȋn excursii, aşa cum fac bǎtrȃnii din Occident? Dacǎ ar merge, cine ar rǎmȃne acasǎ cu şcolarii?
 
Sociologii Facultǎții de Sociologie a Uninversitǎții Bucureşti mai constatǎ dupǎ cercetarea abecedarelor cǎ bunicile croşeteazǎ şi bunicii citesc ziarul. Nici unii, nici alții nu au profesiuni, fiind doar atȃt: bunici. Bieții de ei, poartǎ ochelari şi nu aud bine.
 
Despre vǎz şi auz am spus deja, la care mai adaug cǎ purtatul ochelarilor  de vedere nu-i apanajul vȃrstnicilor. Faptul cǎ sunt prezentați ȋn manuale cǎ neavȃnd profesiuni, este cȃt se poate de firesc. Cum ar fi un text ȋn care micuții sǎ citeascǎ (sau sǎ le citeascǎ cineva) despre bunicul care a fost inginer auto la Fabrica de Reparat Maşini din oraşul Y, sau bunica a fost mecanic de locomotivǎ pe ruta A-B? Pentru copii, bunicii sunt poate ființele cele mai dragi, sunt cei care le spun şi le citesc poveşti şi le satisfac orice dorințǎ. Pe la 6-7 ani nu cred cǎ  pe şcolari sǎ-i intereseze ce meserii au avut bunicii!
 
În studiul publicat se aratǎ cǎ 
„dispozitivele mobile (tablete, telefoane mobile) si alte tehnologii sunt foarte rar incluse. In cele 6 abecedare digitale publicate in 2014 am gasit 19 ilustratii care prezinta un calculator".
 
În primul rȃnd dacǎ vorbim de abecedare digitale vorbim de tehnologie modernǎ. Oare nu era mai bine ca şcolarii sǎ deprindǎ arta scrisului pe caiete, şi abia peste cȃțiva ani de şcoalǎ sǎ folseascǎ electronica ȋn scopuri şcolare? Formularea cu care au crescut generații(„Ana are mere”)ar trebui rescrisǎ cumva „Ana are calculatoare”? Pe vremea cȃnd Ana avea mere, se putea face rapid o problemǎ simplǎ de scǎdere sau de adunare, dupǎ numǎrul fructelor primite sau dǎruite. Dar dacǎ Ana are calculatoare, primeşte altele sau doneazǎ din ele, nici matematica nu se simte ȋn largul ei...
 
În "Alice ȋn Ţara Manualelor" se mai poate citi:
"Toate personajele din manualele de educație civicǎ pentru clasele a III-a şi a IV-a care au profesiuni legate de ştiințǎ, filozofie, literaturǎ  sau artǎ sunt bǎrbați (cu excepția Isadorei Duncan, dansatoare)."
 
Includerea Isadorei Duncan ȋn manualele romȃneşti n-o pot ȋnțelege. Avem şi noi cȃteva femei care au fǎcut lucruri importante pentru țarǎ sau pentru lume. De ce nu şi-au gǎsit locul  ȋn manuale?
 
Se mai poate citi ȋn studiul prezentat cǎ
"In contrast marcant cu simbolurile vestimentare actuale ale feminitǎții şi masculinitǎții, doar 5% dintre personajele feminine din abecedare poartǎ pantaloni – creȃnd un portret vizual anacronic al fetelor si femeilor.”
 
Copiii la vȃrsta de 6-7 ani asociazǎ mamele cu articolul vestimentar fustǎ şi pe tați  cu articolul vestimentar pantaloni. Cei care ilustreazǎ  astfel manualele fac foarte bine aşa. Copilul trebuie sǎ ştie cum se ȋmbracǎ mama, cum se ȋmbracǎ tata. Dacǎ amȃndoi sunt cu pantaloni, pot apǎrea semne de ȋntrebare ȋntr-o lume ȋn care mama poate avea voce de bas şi sǎ nu aibǎ de ce sǎ poarte sutien sau pantofi cu toc...
 
Pȃnǎ vom fi siguri unde o gǎsim pe Alice, ȋn Ţara Minunilor sau ȋn Ţara Manualelor, mai ȋntȃi ar trebui sǎ vedem ce fel de Ţarǎ-i oferim. 
 

Share
Ultima actualizare Duminică, 05 Iulie 2015 09:47