Într-o conferinţă de presă organizată la sediul Institutului Cultural Român, Nicolae Breban a spus mai multe lucruri interesante peste care nu putem trece prefăcându-ne că nu le-am observat. Am ales un fragment care merită comentat, pentru că, din păcate, ne defineşte ca popor. În conferinţa amintită, scriitorul Breban a punctat foarte clar şi următorul aspect:

„Noi exportam mizerabilismul care apoi se întoarce la noi şi ne uimeşte cum de ne văd occidentalii atât de nenorociţi. Pentru că noi, prin literatura unor tineri şi prin unele filme, premiate la Cannes, dar mizerabilismul ăsta noi îl cultivăm, pentru că băieţii ăştia sunt foarte abili, pentru că ei produc ceea ce cred ei că se cere în afară. Într-adevăr, afară unii cer imaginea României mizerabile, joase. Vechiul meu prieten, marele regizor Lucian Pintilie, el a început primul cu filmul „Balanţa” să producă de tipul violent-mizerabilist. Parcă ne-a convins şi pe noi că suntem o ţară de nimica. Suntem ultimele otrepe ale Europei.” (sursa: www.hotnews.ro)

Filmul „Balanţa” a fost un şoc şi pentru mine. Prea multă mizerie, prea multă parte urâtă din orice şi cu orice preţ! Nicolae Breban are dreptate! Occidentul se bucură când românii, ei înşişi şi nu alţii, se prezintă peste hotare cu tot ce au mai…urât! A fost cazul ălora cu exorcizarea de la Tanacu, hop şi noi cu filmul dus repede prin lume. S-a făcut şi o piesă de teatru, dacă nu mă înşel. O televiziune se laudă cu ceva premii transoceanice, dar filmele documentare sunt despre „mizerabilismul” (îl citez pe domnul Breban) orfelinatelor Carpato-Danubiano-Pontice existente pe vremea comunismului luminos.

Da, suntem naţiunea cea mai desconsiderată din lumea europeană. La aceasta ne aducem contribuţia fundamentală. Peste tot se arată ce-i urât în ţara asta. Stau şi mă gândesc de ce nu se fac filme cu oameni care dau dovadă de eroism în situaţii limită, vieţi salvate din flăcări sau din inundaţii, tineri super inteligenţi cu care ne mândrim că aduc faimă României în lume? Se scrie 2-3 zile despre ei, apoi iar se revine la subiecte de mare interes naţional, cum ar fi câte amante mai are un manelist cunoscut şi ce relaţie au femeile din viaţa personajului una cu alta. Manelist cunoscut e un pleonasm, din păcate…Aici s-a ajuns!

Era un cântec al trupei „Sarmalele reci”, „ţara te vrea prost”. E o glumă, mă gândeam când l-am ascultat cu mulţi ani în urmă. Acum, e un adevăr…Unde-s concursurile de cultură generală de la televiziuni? Doar audienţa contează? De ce se promovează corpurile perfecte pe la televiziuni (ajustate fundamental cu silicoane) şi suntem intoxicaţi cu imagini cu tineri care de 1Mai merg să vomite pe plaja de la Vama Veche după ce s-au îmbătat bine? S-au îmbătat bine pentru că asta ştiu să facă! De câte ori aţi văzut imagini dintr-un amfiteatru cu studenţi la lucru? De câte ori aţi văzut un laborant sau un cercetător făcându-şi meseria printre eprubete şi instrumente de măsură?

Ce-ar fi dacă am lăsa corpurile perfecte să-şi trăiască existenţa efemeră în lumea lor şi să mai vedem şi minţi perfecte în emisiunile televiziunilor? Oare din părţile pozitive ale acestei ţări nu se poate face un concept artistic cu care să mergem la concursuri peste hotare şi atunci să ne bucurăm de aprecierea lumii?

„Suntem ultimele otrepe ale Europei”. Aveţi dreptate, domnule Breban. Europa ne desconsideră, dar întâi o facem noi, la noi acasă…