Era normal că doar unul care are origini nesănătoase, care nu face parte din rasa pură germană (binecunoscută în istorie pentru „gentileţea” cu care s-a  purtat faţă de alte naţiuni…) să aibă o pată neagră pe creier şi totodată în fata ochilor. O pată neagră care a trimis mult prea repede spre moarte 149 de oameni care doreau doar să ajungă mai repede la destinaţie şi pentru asta au ales avionul, considerat cel mai sigur mijloc de transport în comun. De unde puteau să ştie, bieţii oameni, că la manşa avionului în poziţia secundă e un german care are bunicii născuţi în România şi stabiliţi in Germania prin anii '70? Că dacă ar fi ştiut că avionul lor e posibil să fie pilotat de un impur arian, ar fi ales, cu siguranţă, altceva.

Site-ul de ştiri www.hotnews.ro  precizează:

"Bunicul copilotului Andreas Lubitz, suspectat ca a prabusit intentionat avionul Germanwings in Alpii francezi, ar fi emigrat din Romania in Germania, in anii '70, sustine publicatia locala Donau Kurier, intr-un reportaj realizat in orasul in care au locuit pana de curand bunicii tanarului, citat de Mediafax"

 

Lubitz s-a născut în Germania, ţară care n-a ştiut că pe un bolnav psihic nu-i bine să-l pui să conducă un tractor, nicidecum ditamai avionul! Acum nemţii pot să se liniştească: acela care a prăbuşit intenţionat avionul nu putea să fie un german pur-sânge. Şi cum poate cea mai mare pacoste pe capul Europei sunt românii (nu toţi, se ştie despre cine vorbim…), nedumerirea celor care credeau că un german ar fi fost în stare de o asemenea faptă, s-a risipit formând o ceaţă prin care doar cei înzestraţi de la natură cu ochi de vultur cu capul întors spre dreapta pot să vadă. 

 

Dar nu oricine are ochi de văzut, vede. Şi nu oricine vede ştie întotdeauna ce vede. Prin sângele lui Lubitz a curs atâta sânge românesc cât prin venele lui Napoleon sânge etiopian. Avem date certe despre împăratul francez. Cel care a luat cu el spre moarte atâtea vieţi s-a născut in Germania, din părinţi germani. Asta  până când publicaţia germană „Donau Kurier” nu va face cumva spectaculoase dezvăluiri istorice…şi etnice!

 

Toată lumea ştie că excepţia întăreşte regula. După mine, excepţia are doar menirea de a scoate în evidenţă o regulă. La şocul pe care l-a resimţit întreaga Europă în aceste zile, regula e: „despre morţi numai de bine”. Excepţia are în cazul crimei venită din cer un nume: Lubitz şi nu mai ştiu cum. Nu Lubiţeanu, nu Lubiţescu!