Tablouri dintr-o expoziţie Imprimare 1484 Afişări
Scris de Horia Picu   
Sâmbătă, 13 Decembrie 2014 17:07
Somerset Maugham scria în romanul „Luna şi doi bani jumate”:
„Frumosul este un lucru minunat şi straniu, pe care artistul îl plămădeşte din haosul lumii prin frământarea sufletului său.” 
 
Artistul – de data aceasta mă refer la artistul plastic – îşi plămădeşte frumosul din creaţia sa oriunde ar trăi: la Paris, în Tahiti sau la Sighetu Marmaţiei. Vineri seara am fost la 
Expoziţia de pictură deschisă la Centrul Cultural Sighet şi mi-am întărit convingerea că scriitorul englez a sintetizat exact întreaga gamă de frământări şi de întrebări fără răspuns pe care şi le pune un artist plastic în momentul când gândeşte şi apoi realizează o lucrare. 
 
Poate ar trebui să „vedem” şi altceva când privim un tablou. Câte nopţi nedormite, câte reînceperi de la zero, câte emoţii, câte speranţe, cât suflet pus de artist în fiecare lucrare care-i apare într-o expoziţie? 
 
Un pictor face un singur tablou. Celelalte sunt reproduceri. Viaţa pictorului stă în tablourile sale, de care trebuie să se despartă…Vor intra în muzee, în colecţiile particulare. Altele se vor pierde iremediabil…Un pictor, cum scria Émile Zola în romanul „Creaţie”, 
“…lucra cu înverşunarea oarbă a artistului care taie în carnea lui, pentru a scoate de acolo fructul care îl chinuie.”  
 
La Centrul Cultural Sighet se vede din ce în ce mai bine că se lucrează profesionist, cu dăruire. Sunt doi oameni fără de care momentul magic al vernisajului n-ar fi avut loc! Domnii Spiridon Pralea şi Dorel Todea îşi fac mai mult decât meseria. Trăiesc ceea ce fac! Şi această trăire intensă face diferenţa între meserie şi devotament. Sălile în care au fost expuse tablourile arată parcă mai bine ca niciodată. Lumina a fost perfectă, tablourile cu fineţe şi simţ estetic sortate. Simezele de odinioară, dacă ar putea, sunt sigur că s-ar bucura că li s-a redat strălucirea pe care sigur au mai avut-o… 
 
Tablouri diverse ca tematică, măşti de Anul Nou având o cromatică foarte vie, peisaje de iarnă, tradiţii din Maramureş legate de sărbătorile sfârşitului de an, peisaje, clădiri, „amestecuri” de culori care fac plăcere ochiului. 
 
La vernisajul de vineri seara, mie mi s-a părut că aud simfonia compusă de Modest Musorgski – „Tablouri dintr-o expoziţie” cântată de pictorii prezenţi la vernisaj, de publicul doritor de frumos, fiecare în imaginaţia lui, în mintea lui, de luminile nerăbdătoare parcă să ne arate ce pot cu adevărat să facă atunci când sunt puse la treabă de oameni pricepuţi.
 
„E o melodie care te învăluie, şi pentru  a o putea asculta în inima ta ai nevoie de înţelegere, simţire şi fantezie.”
Scria tot în „Luna şi doi bani jumătate” Maugham. Cei prezenţi la evenimentul artistic găzduit de Centrul Cultural al oraşului nostru, au avut şi simţire, şi înţelegere, şi fantezie pentru a putea asculta o melodie pe care pictura ne-o oferă cu generozitate. Dar, atenţie, pictura face toate acestea doar pentru cei care ştiu să vadă şi vin cu inima sinceră la întâlnirea cu ea! La Sighetu Marmaţiei generozitatea i-a fost pe deplin înţeleasă!
 
 
 
 

Share