James Foley – ultimele clipe Imprimare 2267 Afişări
Scris de Horia Picu   
Duminică, 24 August 2014 10:28
"Mi-aş fi dorit să am mai mult timp! Aş vrea să am speranţa libertăţii, speranţa de a-mi revedea familia, dar am ratat această şansă"
 
Acestea sunt printre ultimele cuvinte pe care ziaristul american James Foley le-a spus ca un actor experimentat, obişnuit cu multe roluri în viaţa petrecută în bună parte pe scenă. Dacă aş fi văzut un film sau o piesă de teatru  în care monologul mai sus citat să fie spus de admirabilul James (Jim, cum am auzit-o pe mama lui), aş fi spus şi eu ca toată lumea: foarte bună interpretarea!
Numai că nu era o scenă interpretată de un actor…Era o ultimă secvenţă din viaţa unui om. Chiar ultima…O răpire urmată de o execuţie ca pe vremea Evului Mediu.
 
Un om care ştie că peste câteva secunde va muri tăindu-i-se gâtul cu un cuţit! Un om de 40 de ani care îşi făcea meseria de reporter de război pentru oamenii care stau la ei acasă şi află ultimele ştiri despre conflictele lumii de la televizor. Unul dintre acei oameni care şi-a făcut un ţel suprem în a-i informa pe ceilalţi oameni despre evoluţia evenimentelor din zonele fierbinţi ale planetei. Zone fierbinţi atât la propriu, cât şi la figurat. Când a plecat acolo, nu cred că s-a gândit la faptul că e ultima dată când pleacă undeva. Undeva…nu se ştie pe unde. Se ştie doar că e o zonă deşertică.
 
James Foley a spus, cu călăul lângă el:
„Cer prietenilor, familiei şi tuturor celor dragi să se ridice împotriva adevăraţilor criminali ai mei, care sunt membrii guvernului american. Am un mesaj către părinţii mei dragi: să aibă demnitate şi să nu accepte nicio compensaţie pentru moartea mea de la aceşti oameni care au bătut, practic, ultimul cui în coşciugul meu prin recenta campanie aeriană în Irak”
 
Nu cuvintele americanului sunt impresionante prin mesajul transmis. Impresionant mi s-a părut modul cum au fost spuse. Fără voce tremurândă, clar, răspicat. Aşa cum un actor ar fi spus acele cuvinte pe scenă. Probabil că James era unul dintre puţinii oameni care nu-şi pierd demnitatea în nicio ocazie. Mulţi ar fi uitat ceea ce trebuia de spus cu gândul că peste câteva clipe…
 
O posibilă variantă a stăpânirii de sine a americanului că ar fi fost sub influenţa unor „atenuatori” de simţuri nu cred că e de luat în calcul. Sedativele pot fi anihilate de adrenalina pe care un om o poate produce în situaţii extreme. Atunci e nevoie de sedative mai puternice, care adorm omul, nu-l fac să fie actor în ultimele clipe ale vieţii!
 
Pentru modul demn în care s-a comportat înaintea anunţatei sale morţi, James Foley este un erou! Puţini ca el, e foarte clar…
 
Respect, James Foley!
 

Share