Un model uman: Schweinsteiger Imprimare 2380 Afişări
Scris de Horia Picu   
Luni, 14 Iulie 2014 14:58
Se poate întâmpla ca un moment dintr-o întrecere sportivă să ne ducă cu gândul mult mai departe decât competiţia în sine. Aseară am văzut un sportiv, un om, o atitudine, un exemplu şi o explicaţie de ce nu suntem noi în locul lor…
 
Germania –Argentina în finala Cupei Mondiale la fotbal s-a terminat cu victoria europenilor pentru care mă bucur şi eu, fără a fi nicio clipă filogerman. Dar am simţit nevoia să ţin cu reprezentanţii continentului meu. Scriam în alt articol că o întrecere sportivă se câştigă de unii, care primesc onoruri şi bani şi se pierde de alţii, care primesc şi ei, la rându-le, onoruri (nu neapărat mai puţine) şi bani ( mai puţini, dar destui…). Spectatorii, telespectatorii, pătimaşii suporteri ai echipelor aflate pe teren se aleg cu satisfacţii sau insatisfacţii sufleteşti pe care, la sfârşitul luptei sportive, le materializează în lacrimi, hore sau grămezi spontane ca la rugby, îmbrăţişări, ieşiri în piaţa oraşului, claxoane, bere (de data aceasta germană) şi puţină detaşare de la grijile zilei.
Am văzut aseară un sportiv care face cinste speciei umane. A luptat pe tot terenul, a fost faultat de nenumărate ori, s-a ridicat îndârjit de fiecare dată, fără dorinţa stupidă de a prinde pe undeva pe teren adversarul şi de a-i plăti cu aceeaşi monedă.
 
Am văzut un om care a putut înţelege dorinţa adversarului direct din momentul luptei de a face orice ca să-l oprească. Sau cel puţin să-l încetinească în demersul de a trage o întreagă echipă după el. Înţelegând, a ales fotbalul, nu cotonogeala. A ales sportul numit fotbal, nu sportul numit box sau oricare altul mai sângeros.
 
Am văzut o atitudine a unui semen de-al nostru, care nu se lamentează când îi e greu, care nu se lasă învins de adversari sau de soartă. Probabil că aseară,  dacă  ar fi dorit, ar fi putut fi schimbat cu alt fotbalist, mai puţin faultat şi mai puţin înroşit pe faţă. El a ales să rămână pe teren.
 
Am văzut un exemplu concret al dictonului:”ridică-te şi mergi mai departe!”. Aseară am văzut că se poate spune şi „ridică-te şi joacă fotbal mai departe”!
 
Am văzut un mare jucător luptând până la sacrificiu (şi nu spun aceasta gratuit…) pentru ca victoria să fie de partea ţării lui. Poate am văzut un jucător şi o echipă care au luptat pentru Europa? O întrebare la care nimeni nu va putea să-mi răspundă. Şi poate aşa e cel mai bine. Pot şi eu, după atâţia ani de aparţinător al comunităţii europene, să-mi imaginez răspunsul…
 
De ce nu-i România ca Germania? De ce nu avem şi noi un Schweinsteiger român? Poate că meciul de aseară ascunde un posibil răspuns. Haideţi să-l căutăm!
 
Bastian  Schweinsteiger, simt nevoia să-ti spun: danke schön! Pentru mine, ai fost mai mult decât fotbalistul finalei. Ai fost omul pe care aş dori să-l văd pe stradă multiplicat în mii de exemplare asemănătoare cu tine. Atunci, doar atunci, voi şti că fac parte dintr-o naţiune care ştie ce-i curajul, demnitatea, etc, etc…
 

Share
Ultima actualizare Marţi, 15 Iulie 2014 06:47