Un comunicat al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM) m-a „împins” într-o liniştită zi preelectorală să-mi spun punctul de vedere asupra celor afirmate de Alianţa amintită. 

„Considerăm că abordarea chestiunii restaurării Monarhiei în cadrul precampaniei şi campaniei electorale pentru instituţia fundamentală a statului republican este total nepotrivită şi facem apel către toţi candidaţii să renunţe la a se mai referi la acest subiect, care nu are legătură cu aceste alegeri şi cu calitatea lor potenţială de Preşedinte al României.”

Se arată în comunicatul ANRM(!?). Presupun că scopul înfiinţării acestei asociaţii chiar ar trebui să fie restaurarea monarhiei, şi să nu rateze niciun prilej pentru a-şi spune cu demnitate punctul de vedere. Constat că asociaţia (nu merită să scriu cu majusculă!) nu-şi justifică obiectul de activitate. Presupun că la înfiinţare, a apărut şi un statut în care a fost scris că cei care aderă la ANRM n-au altceva mai important de făcut decât să încerce să convingă românii că monarhia este calea pe care trebuie să se meargă. Când colo, acest comunicat ne îndeamnă să stăm „la locurili noastre”. Se pare că între cei care au gândit textul care m-a pus pe gânduri şi autorul celor trei cuvinte de mai sus există o deplină compatibilitate...

„Preşedintele nu poate determina declanşarea procedurii de revizuire a Constituţiei sau de adoptare a unei noi Constituţii, fără de care nu se poate realiza repunerea Monarhiei în drepturile de care a fost samavolnic lipsită prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 şi refacerea legăturii sacre dintre Poporul Român şi Regele său.”

 

Scrie în comunicatul ANRM. Nu poate, dar de pe poziţia lui de garant al libertăţii de opinie, poate începe demersurile pentru revizuirea Constituţiei. Mai departe, în acelaşi comunicat se poate citi:

„Preşedintele poate într-adevăr convoca un referendum, dar, în lipsa unui acord naţional cel puţin la scara celui din momentul istoric 1866, un astfel de referendum ar rămâne literă moartă[...]”

 

Să înţeleg că dacă momentul istoric 1866 a trecut, n-are rost să mai sperăm la cel puţin încă unul? Patriotismul de care nu mă pot dezice mă îndeamnă să întreb: de ce să nu sperăm la mai multe momente istorice ca evocatul 1866? Posibil ca preşedintele să nu poată convoca un referendum referitor la calea de urmat a României (republică sau monarhie). Dar rămâne un set de întrebări  pe care şi-l  pune o ţară întreagă. Un set de întrebări la care ar trebui să primim răspunsuri din partea prezidenţiabililor:

 

„Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu aici, atunci unde?”

Dacă foarte circumspecta asociaţie promonarhie (?) aşteaptă pe altcineva să-i facă treaba, adică să fie alţii care să aibă curajul abia şoptitului referendum, cel mai cu minte ar fi să stea cuminte acasă, la locul ei, fără pretenţia că este în stare să facă vreo ispravă în spiritul ideii pentru care s-a constituit. 

 

„Dacă nu acum, atunci când?” 

Întotdeauna vor fi alte priorităţi în ţara noastră. De ce nu acum să se dezbată problema Reparaţiei? Când ar fi momentul potrivit? Sau, ca să nu supărăm pe nimeni, amânăm o dezbatere serioasă despre forma de guvernământ până la… calendele greceşti?

 

„Dacă nu noi, atunci cine?”

O întrebare retorică, numai bună pentru  făcut exerciţii de luciditate pentru unii. Cine să declanşeze un referendum, dacă nu asociaţia care are ca obiect de activitate (aşa cum am mai zis) restaurarea monarhiei? Avem curaj să ne spunem punctul de vedere, sau mai bine să ne facem că avem ceva de făcut? Dacă doar ne facem, e bine şi aşa...Avem viaţa lungă şi liniştită trăind (funcţionând) fără să supărăm pe nimeni. Chiar pe nimeni!... Puţin probabil ca Parlamentul să dorească organizarea unui referendum fără presiune din afară  (da, din afară…) sau / şi din interior, de la asociaţia al cărui rol mi-e greu să-l înţeleg. Întrebarea pe care o pun  este: dacă nu ei (se întelege: ANRM), atunci cine?

 

„Dacă nu aici, atunci unde?”

Aşa s-a întâmplat: să fim aici, nu în altă parte. Aşa s-a întâmplat să vină alţii să ne frângă istoria. Suntem aici, şi vrem ca Adevărul să fie spus pentru totdeauna AICI ! 

 

„Monarhia nu trebuie târâtă în această retorică a dezbinării, ea nu trebuie să devină argument pentru captarea sau, dimpotrivă, pentru pierderea unor voturi de către un candidat sau altul.”

Se mai precizează în luarea de poziţie(?) a ANRM. Să înţelegem că niciunul dintre candidaţii prezidenţiabili nu trebuie privilegiat sau frustrat de voturile alegătorilor? Nu cumva lipsa de implicare a asociaţiei dă un răspuns definitiv Istoriei?