Istoria va trebui rescrisa. Iuliu Maniu, unul dintre cei mai cunoscuti oameni politici ai Romaniei, zace ingropat adanc, in nisip, pe malul unui rau din Maramures. Nu are nici cruce la cap si nimeni nu i-a mai spus vreo rugaciune de cand tortionarii i-au ascuns in graba trupul, infasurat intr-un cearsaf gaurit si muced. De atunci au trecut 57 de ierni. Maramuresenii au calcat deasupra-i, i-au “cules” roadele si i-au spus in soapta povestea, pentru ca atunci cand comunismul va fi murit “coconii” sa poata “zice la lume” adevarata istorie a “Craiului”, om iubitor de tara, ucis in puscaria de la Sighet.

 Aceasta noua versiune a istoriei sta pe buzele unui maramuresean de 67 de ani, care a aflat de la tatal lui o poveste cumplita, stiuta doar de cinci oameni: cei cinci care l-au ingropat pe Maniu. Informatiile sunt atat de credibile incat i-au convins pe specialistii Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului sa inceapa sapaturile pentru a descoperi osemintele marelui taranist.

Reporterii citynews.ro au reusit sa dea de omul care pretinde ca stie unde e ingropat Iuliu Maniu. I-au ascultat povestea si i-au cerut sa-i duca pe urmele singurilor oameni care au vazut cu ochii lor locul in care marele politician a fost aruncat, alaturi de alti doi detinuti politici.

Stapanul secretelor
Cata vreme comunistii au fost la putere, “Maniu” era cuvant interzis. S-a crezut, si unii mai cred si azi, ca trupul taranistului ar fi intr-una din gropile comune de la Sighetu Marmatiei, ascuns printre zecile si zecile de cadavre ciopartite de “aparatorii poporului”.

 Vocea lui Gheorghe Stan are insa toate sansele sa schimbe istoria. Povestea pe care o stie el, “Povestea Craiului”, a fost spusa acum multi, multi ani, la gura sobei, de un evadat ce la acea vreme cantarea “vreo 37 de kilograme” si care fusese un om “mare si la stat, dar si la minte”.

 Era tatal sau, Mihai Stan, un om care a avut o avere insemnata – un magazin si un restaurant in satul Iapa, si care, din voia sortii, a ajuns sa ii cunoasca si chiar sa isi imparta durerile cu cei mai mari oameni politici ai perioadei interbelice: Iuliu Maniu, I.C. Bratianu, Ilie Lazar etc.

 Acum batran si batut de suparari, Gheorghe nu isi aminteste foarte bine toate detaliile, dar traieste cu mare intensitate fiecare amintire pe care o are legat de tatal si de marturisirile pe care acesta le-a facut despre cei sapte ani petrecuti in inchisoarea de la Sighet, despre viata de cosmar de la Canal, despre evadari si teama de a fi vanat zi si noapte de comunisti.

 Isi freaca adesea mainile cand povesteste si lasa sa i se citeasca in palme un destin contorsionat. Are vreo 67 de ani, iar pe umerii adusi usor in fata comunismul inca mai apasa, ca o piatra de moara.

Povestea Craiului
A venit agale din gradina, strigat de nora lui, si ne-a privit cu o oarecare suspiciune. Nu tare avea chef sa vorbeasca si sa isi deschida sufletul, tam-nesam, in fata unor straini. S-a pornit cu greu, insa, spre marea noastra mirare, pe masura ce isi amintea vorbele tatalui sau, venit din puscarie, se inflacara si-si dadea elan ca si cum povestea insasi l-ar fi luat in stapanire.

 “Era iarna si frig mare in Maramures, de nu puteai baga sapa-n pamant. Tatal meu mi-a zis ca era ianuarie ori februarie, nu mai tin io bine minte, da' era frig. Atunci l-au dus pe Maniu... Intr-un cearsaf murdar, cu alti trei morti, la gramada”.

 Mihai Stan, tatal povestitorului cu maini crapate de munca, a fost si el inchis la Sighetu Marmatiei. Era un “vlajgan inalt de stat”, cu mintea apriga, care, in cateva luni de detentie, a ajuns sa cantareasca cat un copil. L-a cunoscut din intamplare pe Maniu, in timp ce era retinut, dar nu au avut cum sa vorbeasca. “Ce sa converseze ei acolo, in puscarie?! Erau torturati si chinuiti. Bateau in pereti, ca numai asa mai aflau vestile”.

 In iarna cu pricina, ultima iarna pentru Iuliu Maniu, soarta a facut ca Stan-detinutul sa fie pus la transportul painii. “Era o caruta veche in care pusesera un ladoi. Acolo transportau painea si faina de terci pentru detinuti, iar noaptea cadavrele celor care mureau. Asa a fost si atunci, in ianuarie or februarie, cand, intr-o noapte, pe la ora 12, tata si inca doi detinuti au fost sculati sa care morti. Au aflat ca unu dintre ei era Maniu, dar nu l-au vazut la fata, ca era in cearsaf. L-au urcat in caruta aia de paine si au luat-o la drum”, relateaza maramureseanul.

 Caruta a luat-o spre actuala localitate Vadu Izei, pe un drum care la acea vreme nu prea era circulat, cu atat mai putin iarna, in toiul noptii. “Mi-a povestit tata multe, da' nu mai tin io minte decat esentialu'. Cu caruta au ajuns pana la un loc unde este si amu o fantana, un izvor, ca nu ii pietruita. Acolo, calaii s-or pus sa bea ceva – io zic ca lichior o fi fost, dupa cum mi s-o zis – iara unul dintre ei, care statea 'naintea cailor, i-o strigat la tata si la detinuti: 'Dati Craiul jos!'

 Trupul neinsufletit, invartit in cearseaf, a fost dat cu greu jos, intr-un sant de pe marginea drumului. Ar fi vrut sa il ingroape, insa, in ultima secunda, gardienii au vazut pe deal, foarte aproape, “vreo 12-15 pribegi, din astia ce erau contra comunismului” care mancau si s-au temut sa nu fie atacati.

 “Da' nu o fost sa fie acolo locu de ingropaciune. L-au luat si l-au aruncat in caruta si au intors caruta inapoi si pana la Feresti nu s-au mai oprit. La locul ala cu fantana ii zice insa si acuma 'Fantana Craiului'. De la Maniu si de la aia ca au zis gardienii 'Dati Craiul jos!”, continua povestea Gheorghe Stan.

 Mara ii suspina la mormant
Dupa spusele moroseanului, caruta in care se afla trupul lui Maniu a poposit intr-un final pe malul raului Mara, undeva intre satele Feresti si Berbesti.

Sursa:CityNews.ro