Ora 12:15 - Monumentul Eroilor Căzuți pentru Reîntregirea Neamului (Cimitirul Ortodox - strada Rodnei)) şi Cimitirul Martirilor Neamului (Cimitirul săracilor)

                    • se vor desfăşura simultan Solemnităţile de depunere de coroane de flori

                    • fiecare Solemnitate va fi precedată de un TE DEUM, oficiat de reprezentanţii cultelor din municipiul Sighetu Marmaţiei

Ora 13:00 – Bustul Academician Dr. Ioan Mihalyi de Apșa (Scuarul „Curtea Veche”)

                    • Intonarea Imnului de Stat al României;

                    • TE DEUM oficiat de Protopopiatul Ortodox Român;

                    • Mesajul primarului Vasile Moldovan, cu ocazia Zilei Naţionale a României;

                    • Alocuţiunea domnului Alin Pralea, șeful Secției de Istorie - Arheologie a Muzeului Maramureşului;

                    • Ceremonia depunerii coroanelor de flori;

                    • Spectacol oferit de Centrul Cultural Sighetu Marmaţiei;

                    • Vizitarea Casei Ioan Mihalyi de Apșa, sub îndrumarea domnului profesor de istorie, Gheorghe Todinca;

                    • Vernisarea Expoziției “Personalitățile Marii Uniri”, la Muzeul de Istorie - Arheologie din Sighetu Marmației;

Meciul in direct aici

Personalitățile din istoria României tind să dispară din conștiința poporului mioritic. Manualele se scutură de paginile care par prea grele pentru coperțile colorate ale secolului 21, presa își aduce aminte de ei doar la ceas aniversar, tinerimea progresistă nu-și mai bate gândul și nu-și mai pierde timpul prin biblioteci sau pe la seminare curioși să afle cine și de ce, drept pentru care suntem îndrumați și mergem înainte lipsiți de vlagă și pierindu-ne modelele ce ne-ar putea aduce puțină ordine și lumină în amalgamul vieții politico-economice a momentului. Dar din când în când se mai întâmplă câte o minune, căci “speranța moare ultima”, și cei care înțeleg importanța trecutului pentru reușita viitorului, se apleacă asupra unor valori ce ne-ar putea inspira chiar și la un centenar de la dispariția lor.

Dintre artiştii japonezi contemporani se detaşează Dl. Takashi Murakami, al cărui succes este de necontestat. Dânsul este sculptor, pictor şi este implicat şi în numeroase alte domenii ale artei.

Totuşi, dorim să amintim despre o creatoare contemporană de asemenea inovativă: Dna. Kusama Yayoi.

A trăit şi crescut printre plante şi seminţe.  Născută în 1929, a cunoscut ororile războiului, lucrând de la 13 ani într-o fabrică de uniforme militare şi paraşute. Expune de la vârsta de 16 ani. După ce câştigă o notorietate promiţătoare, decide să plece, optând pentru Paris sau SUA. Alege SUA.  Dânsa îşi intitulează pictura drept psiho-somatică, excelând în pictura în puncte (sau în boabe de mazăre). "Nu suntem decât insecte mizerabile într-un univers vast"spune artista, deplângând pierderea individualităţii, pe care dânsa o întrevede. Alte teme sunt: noţiunea infinitului, feminismul, nudurile. Artista a creat o companie care se ocupă de design vestimentar, folosindu-şi imaginea şi trupul în scop publicitar. Deşi afişează o falsă imagine nevrotică, este o persoană extrem de pragmatică şi extrem de inovantă.

Şi în graiurile daghestaneze avare există cuvântul  conform Avar Batluckh ящ- engleză daughter. În Gorj, Iaşi-Gorj, poate şi Hăieşti.... Poate Iaşu Harghita ? De asemenea, Avar Karakh яс/ Avar Kusur йас/ Avar Zakataly яс/ Avar Andalal яс- engleză daughter. În Bacău sat Iaz ?

În graiul noghay кыз- engleză daughter, conform Cazasu Brăila, Căzăneşti Ialomiţa ? Incerte. Dar şi azerbaijani гыз-  engleză daughter. Poate Găzărie Bacău ? Incert.

În cehă dcera- engleză daughter. Ceauru Gorj ? În aramaică bartā ̃/ brattā- engleză daughter. Neamţ sat Brateş? Incert.

Dumneavoastră ce credeţi ?

Nu mai speculăm în continuare, ca să nu fie loc de altceva. De alte comentarii...

Preambul: Frontinus a scris despre aprovizionarea cu apă a cetăţii Romei.

Text:  Frontinus în latină (versiunea publicată de Loeb în 1925, acum în domeniul public), engleză (traducere de Charles E. Bennet în ediţia Loeb din 1925) şi română. Texte on-line latină şi engleză pe site-ul educaţional al Univ. din Chicago (uchicago.edu).

Latină 1.15.: <Anio Novus Via Sublacensi ad miliarium quadragesimum secundum in Simbruino excipitur ex flumine, quod cum terras cultas circa se habeat soli pinguis et inde ripas solutiores, etiam sine pluviarum iniuria limosum et turbulentum fluit. Ideoque a faucibus ductus interposita est piscina limaria, ubi inter amnem et specum consisteret et liquaretur aqua. Sic quoque quotiens imbres superveniunt, turbida pervenit in urbem. Iungitur ei rivus Herculaneus oriens eadem via ad miliarium tricesimum octavum e regione fontium Claudiae trans flumen viamque. Natura est purissimus, sed mixtus gratiam splendoris sui amittit. Ductus Anionis Novi efficit passuum quinquaginta octo milia septingentos: ex eo rivo subterraneo passuum quadraginta novem milia trecentos, opere supra terram passuum novem milia quadringentos: ex eo substruc­tionibus aut opere arcuato superiore parte pluribus locis passuum duo milia trecentos, et propius urbem a septimo miliario substructione rivorum passus sexcentos novem, opere arcuato passuum sex milia quadringentos nonaginta unum. Hi sunt arcus altissimi, sublevati in quibusdam locis pedes centum novem.>.

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză– română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

Autorul se ridică adesea de la masă fără să spună un elementar "köszönöm", ca şi când ar fi normal să fie servit. Iar la intrarea în bucătărie, adesea nu rosteşte bine-cuvinciosul "jo napot kivanok". (transliterare aleatoare în stilul neglijent al autorului). Iar la sfârşitul mesei, tot el să-şi răspundă singur cu "Szívesen", ca dovadă de politeţe şi respect pentru Doamna. Toate acestea i s-au reproşat. Precum şi faptul că nu aduce dovezi incontestabile ale continuităţii neclintite pe aceste meleaguri (căci refuză munca în ţări vestice, unde ar fi de lucru, pentru că el crede că ar putea fi persuadat să se transforme în sefard). Această atitudine complet nihilistă e total dezavuată, autorul încăpăţânându-se în a scrie literatură eclectică complet neînţeleasă şi articole on-line pro-bono. I se cere ultimativ să facă dovada incontestabilei continuităţi daco-române. Şi să nu se mai plângă de descălecătorii maghiari, care stau cuminţei la ei în Pannonia şi nu ne ocăresc. Am văzut câteva posibile corespondenţe cu localităţi antice în articolul precedent, partea a V prim.

Doamna vine de la muncă: <Dacă vrei să bei lapte, am adus lapte !>. <Voiam lapte praf. Se poate păstra mai mult>. <Bea lapte acum, altădată lapte praf>. <Dar voiam lapte praf>. <O să rog furnicile de la fabrica de lapte praf să strângă laptele praf şi să ţi-l aducă ţie special, cu dedicaţie>. <Furnici ? Insecte ?>. <Dar tu cum crezi că se face laptele praf ? Iau o văcuţă plină de lapte, o saltă sus cu elicopterul şi îi dau drumul de la înălţime mare într-o cuvă a fabricii de lapte praf. Din căderea proprie, tot laptele văcuţei se face praf. Apoi vin furnicile şi strâng grăunte cu grăunte de lapte praf, îl pun în plicuri pe care scrie şi o dată de expirare>. <E oribil. Parafrazându-l pe Dl. Matatias Carp, una din cele mai oribile crime asupra inocentelor văcuţe ale fabricilor de lapte praf. E pur şi simplu groaznic. Chiar le dau drumul de la înălţime ?>. <Da. Din nevoia de a procesa, când prind o văcuţă de lapte o ridică în înalt, apoi îi dau drumul de sus direct în cuva fabricii de lapte praf>. <Groaznic. Oribil. Dar în niciun caz pe Dotty de la Campus. Cea cu "Scoko-pudding mit Puddingflecken vanillegesmack">. <Nu. Pe Dotty o lasă mai la urmă>. <Deci şi pe Dotty ? Dar mie îmi place de Dotty>. <Citeşte eticheta şi spune-mi cum se face>. <84% teljes tej, cukor, módosittot keményitō, maltodextrin,....>. <Citeşte să înţeleg ceva>. <Lapte integral 84 %, zahăr amidon modificat, maltodextrină, pudră de cacao cu conţinut redus de grăsime 1,4 %, aromă, agent de îngroşare, caragenan, extract de curcuma, colorant: extract de ardei roşu, sare>. <Deci are extract de ardei roşu>. 

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

 Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză– română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

Text franceză 10.21.: Claudius Aeliani scrie în istorisiri diverse/Varia Historia 10.21: <TANDIS qu'Ariston (39) offrait un sacrifice aux Muses et aux Nymphes sur le mont Hymette, Périctione plaça son fils, qu'elle portait entre ses bras, sur une touffe de myrtes fort épaisse, qui était proche, et alla vaquer au sacrifice - avec son mari.

  Probabil că cea mai bună definiţie a stilului Brâncuşi a oferit-o unul dintre sculptorii britanici, Henri Moore, influenţat de Maestru, care aprecia în 1937: "Brâncuşi este acela care a dat epocii nostre conştiinţa formei pure". În complementaritate, am apreciat că sculptura Dlui. Brâncuşi pare a avea corespondent în esenţialismul concentrat al poemelor gen haiku (drept serii de kaiku-uri sculpturale). Dar portretistica (chipurile) Maestrului sunt esenţializări ale surselor de inspiraţie de o manieră cvasi-reducţionistă. Ne vom opri la câteva, fără să comentăm simbolismul reprezentărilor animaliere şi ale oului (ca început de creaţie a lumii).

                Cea mai înaltă formă estetică, superbă (dar poate puţin rasistă) este Muza adormită de la Galeria Tate din Londra www. tate.org.uk ./ modern/exhibition/brancusi. Trăsăturile sunt perfecte şi extrem de dulci (dar extrem de ariene), într-o marmură albă (sau calcar ?) impecabilă. Să fie o formă de rasism estetic, contracarată cumva de sugestia estetică a variantelor Negresei blonde (o versiune în bronz la Muzeul din Veneţia).

Preambul: Frontinus a scris despre aprovizionarea cu apă a cetăţii Romei.

Text:  Frontinus în latină (versiunea publicată de Loeb în 1925, acum în domeniul public), engleză (traducere de Charles E. Bennet în ediţia Loeb din 1925) şi română. Texte on-line latină şi engleză pe site-ul educaţional al Univ. din Chicago (uchicago.edu).

Latină 1.11.: <Quae ratio moverit Augustum, providentissimum principem, perducendi Alsietinam aquam, quae vocatur Augusta, non satis perspicio, nullius gratiae, immo etiam parum salubrem ideoque nusquam in usus populi fluentem; nisi forte cum opus Naumachiae adgrederetur, ne quid salubrioribus aquis detraheret, hanc proprio opere perduxit et quod Naumachiae coeperat superesse, hortis adiacentibus et privatorum usibus ad inrigandum concessit. Solet tamen ex ea in Transtiberina regione, quotiens pontes reficiuntur et a citeriore ripa aquae cessant, ex necessitate in subsidium publicorum salientium dari. Concipitur ex lacu Alsietino Via Claudia miliario quarto decimo deverticulo dextrorsus passuum sex milium quingentorum. Ductus eius efficit longitudinem passuum viginti duum milium centum septuaginta duorum, opere arcuato passuum trecentorum quinquaginta octo.>.