Şi iată că „Scriitor pentru o zi” a ajuns la cea de-a cincea ediţie! Liceul „Regele Ferdinand” a lansat, din nou, concursul care oferă elevilor oportunitatea de a împărtăşi plăcerea de a scrie, talentul şi pasiunea de a crea mici „opere literare”. În această ediţie, elevii au trebuit sa compună o creaţie originală, în care să introducă un fragment despre personalitate. Astfel, cerinţa a fost următoarea: „Imaginează-ţi… Imaginează-ţi, măcar pentru o zi, că eşti un scriitor celebru. Imaginează-ţi că ai scris cândva, nici măcar nu-ţi mai aduci aminte când, un text frumos, interesant, un text care merită să fie cunoscut. Din păcate, găseşti din el doar un fragment. Fragmentul este acesta: „Personalitatea nu e ceva ce ai, ce primeşti o dată pentru totdeauna. Nu ți se dă, nu ți se ia. Sunt unii care-și lasă adevărata «personalitate» în copilărie sau în adolescență. Sunt unii care o leapădă pentru un rol social mai coerent și, poate, mai comod. Sunt alții care își descoperă «personalitatea» târziu. Alții care tot caută și nu găsesc nimic. Alții care caută ceea ce deja au fără să știe. Sunt și din cei care nu-și pun problema...''

 ,,-Este bogată?” „-Nu, nu este..” i-am răspuns. ,,–Este populară?” ,,-Nu, nu este cunoscută..” „-Spune-mi...este...este mai frumoasă decât mine?” „–Elvira...” „-Nu...Spune-mi! Vreau să ştiu!” „-Nu inţelegi? Frumuseţea nu este exterioară, nu ţine o veşnicie ..Nu este ceva definitoriu..Nu înseamnă numai trăsături perfecte..Frumuseţea izvorăşte din sublim şi simplitate. Frumuseţea este dată de lumina din inimă, de zbuciumul din privire..Frumuseţea exterioară este frecventă...Însă ce  ascunzi sub înfăţişare..Aceea este frumuseţe...sau urât.”     „-Atunci de ce ea? De ce ea şi nu eu?!”

Încă mă mai gândesc dacă aş fi putut să îi ofer un alt răspuns...Dacă ar fi fost o altă cale mai uşoară, mai puţin dureroasă..Mă simt vinovat. Mă simt responsabil .A fost, totuşi, o parte din viaţa mea, din mine. Am impărtăşit vise, dorinţe, aspiraţii, regrete...lumi. Mi s-a dăruit precum o pasăre îşi dăruieşte aripiile cerului: tăcută, cuminte. Doar când mă gândesc la trupul ei voluptos, cum tremura sub mine şi sentimentul împlinirii care mi-l conferea având-o aproape de mine, mă face să mă îndoiesc de judecata-mi si de alegerea pe care am făcut-o.

 Era într-o seară de primăvară. Aprilie. Aer proaspăt, natură vie, totul părea mai frumos..iar când am zărit-o...totul părea a basm. Mă aflam la evenimentul anual al oraşului, un bal mascat, dansant, organizat de conducere pentru strângerea unor fonduri. Act de caritate, se pronunţa.