Tăul Negru este o mlaștină oligotrofă, o turbărie situată în nordul Carpaților Orientali, pe substrat de andezite piroxenice, pe versantul sudic al Munților Lăpușului, la altitudinea de 1040 metri într-un peisaj al pădurilor de amestec dominate de fag cu ceva molid, în zona de obârșie a unui pârâu ce curge spre valea Pleșca, afluent de stânga a văii Strâmbului. Turbăria este bombată, zona centrală este cu 1,8-3 metri mai înaltă decât periferia: există aici un important depozit de turbă, iar în zona centrală se află un ochi de apă de formă cvasi-triunghiulară – romboidală, cu suprafața de circa 33 metri pătrați și adâncime de circa 1,5 metri. Apa are culoare negricoasă, din cauza tanaților solubilizați din masa de turbă. Turbăria este orientată pe direcția sud-vest – nord-est și se extinde pe circa 200 metri, având mai multe etaje, dintre care 3 sunt mai bine definite; apa este situată pe etajul de sus, care are o formă oarecum circulară, etajele de mai jos sunt mai alungite pe vale. Vegetația de turbărie de aici este reprezentată de specii de mușchi (Sphagnum sp., Polytrichum sp.), bumbăcariță (Eriophorum vaginatum, E. angustifolium), specii de rogoz (Carex pauciflora, C. rostrata, C. canescens, C. biharica), țăpoșică (Nardus stricta), afin (Vaccinium uliginosum, V. oxycoccus ssp. microcarpum, V. vitis-idaea), planta carnivoră roua cerului (Drosera rotundifolia), șamd. În documentația care a stat la baza includerii ariei între cele menționate în Legea 5/2000, la aspecte climatologice se menționează temperatura medie anuală de +6,5 grade C și precipitații de 1.075 mm/mp/an; ca bibliografie pentru aria protejată este dată: Gh. Coldea, Munții Rodnei – Studiu geobotanic, Ed. Academiei Române, 1990, pg. 168-169.