”Sunt parintele lui si trebuie sa ma asculte!”

”Il invat eu minte!”

”Om fac din el, sa vezi numai ce o sa ma asculte!”

”Acum ori niciodata il pun la punct. Ma tine el minte pentru asta!”

Iti suna cunoscute replicile de mai sus? Probabil ai rostit cel putin una dintre ele sau ai auzit macar un parinte vorbind astfel. Ceea ce ele ascund sunt emotii negative: furia, nerabdarea, lipsa de toleranta la frustrare, dorinta de a pune la punct, de a manifesta controlul, de a modela pe cei din jur. De ce apare furia in relatia parinte- copil?

Furia este una dintre emotiile cele mai frecvent intalnite in randul parintilor deoarece: lipsa de timp provoaca fisuri in relatia de comunicare cu copilul, iar deseori mesajul care se doreste transmis este gresit inteles stresul si programul de zi cu zi de la serviciu reduc energia si rabdarea parintilor pentru a-i asculta, a-i observa pe copii si a le raspunde asa cum au nevoie acestia parintii au asteptari prea mari de la copii. In cazul in care tu iti doresti sa ai un copil cu 10 pe linie, un copil care sa nu cauzeze probleme sau neintelegeri in cadrul scolii sau in grupul de prieteni, iar copilul prin comportamentele sale iti demonstreaza exact contrariul, sansele ca furia ta sa apara sunt extreme de mari.

Situatii in care esti nevoit sa negociezi cu un prescolar Iti prezentam in continuare cateva situatii concrete care pot aparea in relatia cu copilul tau. Noi te ajutam prezentandu-ti mai multe tehnici de negociere si exemplificand modul in care acestea se pot aplica. Nu pretindem ca solutiile propuse in randurile de mai jos reprezinta o „reteta a succesului”. Felul in care aceste situatii pot fi rezolvate depinde mult de relatia parinte copil, de contextul in care apar si de tehnica de negociere pe care parintele o foloseste.

1. Te afli in magazin si copilul tau observa o papusa foarte scumpa pe care doreste sa o aiba si iti spune acest lucru. Cum reactionezi? Poti incerca tehnica argumentarii. Ii poti vorbi despre faptul ca are destule papusi asemanatoare acasa, despre faptul ca trebuie sa respectati lista de cumparaturi si despre faptul ca deocamdata nu aveti bugetul necesar pentru a cumpara papusa. O alta tehnica este de a-i atrage atentia spre o alta papusa mai ieftina pe care o observi in magazin, ai putea sa-i spui ca acum e nevoie sa cumparati lapte de la raionul cu lactate si dupa aceea va veti intoarce pentru papusa. Daca accepta, este bine sa-i ocupi mintea si privirea indicandu-i tot felul de obiecte pe care sa le priveasca din magazin si despre care sa-i vorbesti- in final este posibil sa uite de papusa dorita. Acestea sunt exemple tipice pentru tehnica tergiversarii. Este bine totusi sa nu folosesti aceasta tehnica in exces, pentru ca nu va functiona decat pe termen scurt. In plus, este posibil ca cel mic sa nu uite de obiectul promis si sa isi piarda increderea in tine in momentul in care vede ca nu iti vei indeplini promisiunea. 

De-a lungul timpului, s-au format asa numitele mituri care descriu relatia parinte- copil. iti prezentam cateva dintre ele, incercand sa iti aratam de ce nu sunt intotdeauna corecte.

1. „Trebuie sa mananci tot din farfurie!”

 Daca ai auzit aceasta replica in copilarie, este foarte probabil sa o preiei si tu in relatia cu fiul sau fiica ta. Alimentatia sanatoasa si corecta este esentiala pentru cresterea copilului tau, dar nu implica in mod necesar consumarea intregii portii de mancare la fiecare masa. Copiii au nevoi diferite, de aceea este posibil sa se sature cu mai putin decat iti imaginezi. De asemenea, daca ai un copil mofturos la mancare, ii poti permite sa manance cat vrea din felul respectiv, iar mai tarziu, cand i se va face foame, cu siguranta va veni la tine sa iti mai ceara o portie.

Dupa aparitia unui copil, viata de cuplu se schimba. Amandoi partenerii se concentreaza atat de mult asupra cresterii copilului si asupra nevoilor sale, dorind sa fie parinti cat mai buni, incat de multe ori uita de rolul de parteneri de viata. Mamele risca sa cada in aceasta capcana mai mult decat tatii, deoarece ele petrec in general mai mult timp cu copilul.

 Iti propunem un exercitiu: deseneaza un cerc. Gandeste-te apoi la cate ore pe zi acorzi in medie pentru: - Sot - Copil - Timp liber - Job - Pasiuni si hobby-uri - Prieteni

Transforma numarul de ore pentru fiecare persoana sau activitate in procente, in asa fel incat adunandu-le, sa obtii 100%. Imparte cercul in segmente care sa exprime procentul de timp alocat fiecarei categorii de activitati. Priveste apoi diagrama. Cauta raspunsuri: ti se pare ca exista un dezechilibru? Ca oferi prea mult timp copilului, iar la hobby-uri ai sub 10 procente? Ai trecut un procent maxim in petrecerea timpului cu copilul, iar segmentul ”prieteni” aproape ca nici nu exista?