"Să fii autist nu înseamnă să fii neuman. Însă înseamnă să fii un străin. Înseamnă că ceea ce este normal pentru mine, nu este normal pentru alţi oameni. Sub anumite aspecte, eu sînt foarte prost echipat pentru a putea supravieţui în această lume, precum un extraterestru eşuat fără un manual de orientare... Acordaţi-mi demnitatea de a mă cunoaşte în termenii mei- recunoaşteţi faptul că sîntem în mod egal străini unii faţa de ceilalţi, că felul meu de a fi nu este doar o versiune defectă a felului vostru de a fi. Suspendaţi pentru o clipa propriile voastre prezumţii. Definiţi-vă propriii termeni. Lucraţi cu mine pentru a construi punţi între noi."(Jim Sinclair, persoana cu autism)

 

Intelege autismul prin fotografie este un proiect Autism Romania Scopul acestuia este informarea in privinta autismului si manifestarilor acestuia. Informarea se va realiza prin intermediul Fotografiei Plecand de la macheta ->Descarca! unde sunt reprezentate grafic cele mai frecvente manifestari ce pot aparea la persoanele cu autism, te invitam sa ne trimiti fotografii care sa prezinte, in viziunea ta, autismul. Fotografiile vor fi expuse prin intermediul partenerilor implicati in proiect insotite de comentarii legate de tipul de comportament reprezentat in fotografia respectiva.

1. Munca ţine depresia la distanţă FALS.

Unul dintre miturile intens vehiculate spune "să-ţi îneci amarul" în muncă. Nimic mai greşit, susţin spe cialiştii. Munca poate vindeca într-adevăr tristeţea pasageră, dar munca în exces şi epuizarea pot agrava depresia deja instalată. "O persoană cu depresie are într-adevăr o calitate a vieţii mai bună dacă lucrează. Sunt însă persoane care îşi desconsideră boala şi lucrează adictiv, până la epuizare. Este ca o curbă sinusoidă, până la un punct e bine, după care e rău", explică Gabriel Diaconu, psihiatru la Sapiens Medical Center, din Bucureşti.

 

2. Depresia nu e o boală în adevăratul sens FALS.

Depresia este o boală severă care se "citeşte" la investigaţii. Activitatea creierului şi legăturile dintre neuroni (neurotransmiţători) sunt perturbate. "Depresia nu este o boală imaginată, este o boală a creierului, anumite părţi ale acestuia funcţionează defectuos. Există modificări vizibile la RMN funcţional. Netrată, se agravează continuu", atrage atenţia specialistul Gabriel Diaconu.

Ticurile nervoase sunt fie "moşteniri" de la părinţi, fie simptome ale unor boli neurologice, fie "arme" de luptă împotriva stresului. Aflaţi cum pot fi combătute. Dacă un tic nu dispare de la sine într-un an, e nevoie de un consult.

 

Clipitul des, flexarea degetelor, dresul vocii, legănatul, gesticulatul excesiv, rosul unghiilor sau muşcatul buzelor sunt ticuri nervoase întâlnite la tot pasul. Se instalează brusc şi sunt greu de ţinut în frâu. Pot fi stăpânite cu efort, însă frecvent "recidivează" mai intens. Dacă nu stau în spatele anumitor boli neurologice grave, ticurile în sine sunt "benigne" şi nu ameninţă sănătatea, însă sunt inestetice şi afectează calitatea vieţii.

De cele mai multe ori, ca si adulti sau persoane care nu consumam si nici nu ne dorim sa ajungem sa consumam droguri/ produse etnobotanice ii consideram deplasati pe cei ce consuma. Si nici macar nu incercam sa aflam de ce fac asta. Pe langa nevoia lor de a atrage poate atentia, pe langa influenta grupului de prieteni, mai exista si o serie de alti factori care ii determina sa aiba o atitudine pozitiva fata de acest comportament de risc. Care sunt?Iata:

 

• curiozitatea - mulţi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor deveni dependenţi, dar în realitate este greu să te opreşti; anumite droguri dau dependenţă după o singură doză;

 

• rezolvarea problemelor - este important ca tânărul să înţeleagă că primul pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin consumul unor substanţe;

 

• formarea unei imagini sociale - un tânăr care consumă droguri crede că poate câştiga aprecierea şi respectul celorlalţi, dar de cele mai multe ori este izolat de colegi şi prieteni şi creşte riscul de a se afla în situaţii ridicole;

Cei care tânjesc după o situaţie mai bună atât în viaţa profesională, cât şi în cea personală trebuie să urmeze doar câteva sfaturi care duc la o funcţionare mai bună a creierului, majoritatea ­fiind axate pe îmbunătăţirea memoriei.

 

Aşa afirmă psihologul britanic Tracy Packiam Alloway în cartea sa recent apărută „Training Your ­Brain For Dummies" („Antrenarea creierului pe înţelesul tuturor", în trad.). Iată şi câteva dintre sfaturile psihologului, care conduce Centrul pentru memorie şi învăţare de la Universitatea din Stirling, Marea Britanie:

 

Vorbeşte repede! Potrivit psihologului, rapiditatea cu care vorbeşti poate avea un efect-minune asupra memoriei de scurtă durată.

 

Dezvoltă-ţi vocabularul! Când vor să folosească un anumit cuvânt, multe persoane ajung în situaţia de a spune „îmi stă pe limbă, dar am uitat cum se spune". O soluţie constă în folosirea unui vocabular cât mai variat şi a sinonimelor. Astfel, creierul nu va mai intra în impas.

Se estimează că numărul persoanelor vârstnice (60 de ani şi peste), de la 214 milioane în 1950, a ajuns la 600 de milioane în anul 2 000 şi la un miliard în anul 2 025. Este de notat longevitatea mai mare a femeilor decât a bărbaţilor şi putem spune că asistăm la tendinţa de „feminizare" a populaţiei pe măsura înaintării în vârstă. În anul 2 000, proporţia bărbaţilor vârstnici era 15% din totalul populaţiei masculine, iar a femeilor vârstnice de 18%.

 

Durata medie a vieţii a ajuns de la 42,01 ani în 1936, la 69,76 in intervalul 1975 —1977 (la femei 72,01 ani, la bărbaţi 67,45 ani). Vorbind de statistici ce vizează nivelul de vârstă ne gândim implicit şi la sintagma “angajat senior”, ce anume înţelegem prin ea? Când putem să considerăm pe cineva ca fiind un angajat senior? Ne interesează pe parcursul acestei lucrări să definim această sintagma, să identificăm problemele care pot să apară la angajaţii vârstnici (probleme la locul de muncă, probleme familiale, de sănătate etc), dar şi modalităţi de intervenţie pentru a face mai uşoară tranziţia de la locul de muncă, înspre un mediu mai puţin activ şi acceptarea cu statutul de pensionar.

Transplantul de organe se referă la extragerea chirurgicală a unui organ sau ţesut de la o persoană (donator) şi plasarea într-o altă persoană (recipient). Donarea de organ este atunci când îi permiţi organului sau ţesutului tău să fie extras şi dat unei alte personae (www.womenshealth.gov).

 

Majoritatea organelor şi ţesutelor donate sunt de la persoane care au murit, dar şi persoanele în viaţă pot dona organe. Sângele, celulele stem pot fi, de asemenea, donate. Nu există limită de vârstă în donarea de organe: nou-născuţii, precum şi persoanele de vârsta a treia pot fi donatori. Dacă persoana este mai mică de 18 ani, aceasta trebuie să aibă consimţământul părinţilor.

 

Persoanele cu anumite condiţii medicale, incluzând HIV, cancer de creier în fază severă, infecţii severe curente nu pot fi donatori. Organe ale corpului care pot fi transplantate includ: rinichi, inimă, ficat, plămâni, pancreas, intestin subţire. Persoanele în viaţă pot dona rinichi sau o parte din plămâni, ficat, intestin subţire sau pancreas.

 

Inchiderea telefoanelor mobile, evitarea internetului si inchiderea televizorului si radioului pot provoca oamenilor simptome asemanatoare cu cele ale dependentilor de droguri care incearca sa renunte, arata un studiu citat de Telegraph.

 

Cercetătorii au cerut voluntarilor să nu se apropie de e-mail-uri, de mesaje, Facebook şi Twitter timp de 24 de ore. Astfel au observat că aceştia încep să dezvolte simptome întâlnite de obicei la fumătorii care încearcă să renunţe la viciu. O parte dintre cei care au luat parte la experiment au spus că se simţeau că şi cum ar fi renunţat brusc la o dependentă puternică de droguri, iar alţii au asemănat pauza de tehnologie cu o dietă.

Astazi este ultima zi din an si odata cu ea se incheie si completarea formularului propus de echipa SighetOnline.

 

Mariana a decis sa ne vorbeasca despre