Multe persoane se simt eliberate dupa un episod de plans necontrolat, intrand intr-o stare de liniste, dupa ce anterior fusesera foarte stresate. Se prea poate, insa, ca aceasta stare de bine sa fie doar una de suprafata, caci plansul nu este atat de benefic pe cat s-ar crede. Acest lucru il declara Jonathan Rottenberg, profesor de psihologie la Universitatea din Florida de Sud.

"Doar o foarte mica parte din episoadele de plans aduc o imbunatatire, contrar credintei populare". Potrivit Health Land, 97 de femei cu varsta cuprinsa intre 18 si 48 de ani au tinut un "jurnal al plansului", inregistrandu-se un total de 1.004 asemenea situatii intr-o perioada de 3 luni. Pentru 61% dintre ele, lacrimile nu au adus o imbunatatire a dispozitiei, facandu-le sa se simta chiar mai rau decat inainte. Doar 30% dintre ele au fost norocoase si s-au simtit mai bine, in timp de 9% dintre ele au inregistrat o stare de spirit mult mai proasta.

Anxietatea este o problema cu care se confrunta majoritatea sportivilor. Vorbim de anxietatea de performanta pe care o traiesc inaintea unei competitii, in timp ce se antreneaza. Aceasta poate afecta destul de mult performanta in timpul competitiei sportive si poate duce chiar la un esec real, in ciuda eforturilor si a exersarii profunde de dinainte (Weinberg & Genuchi, 1980). Astfel ca e important sa intelegem factorii care predispun atletii si sportivii, in general, din orice domeniu la experientierea anxietatii.

Antrenorii, psihologii echipei/clubului,dar si sportivii pot sa lucreze impreuna nu numai la antrenarea unor grupe musculare necesare competitiei, ci si la nivel de psihic, Multi oameni considera ca a fi sportiv e floare la ureche. De ce ai nevoie? O anumita abilitate si gata. Inveti sa dai cu piciorul in minge sau sa o bati de cateva ori in apropierea cosului de baschet si te-ai imbogatit peste noapte. Nu e nevoie de prea multa munca si nici de pregatire pentru asa ceva. Dar, la nivel cerebral, cognitiv (al gandirii) exista adevarate procese care se desfasoara intr-un ritm la fel de mare ca si la un angajat ce sta la birou si lucreaza o zi intreaga cu hartii si cifre. Spre exemplu, un individ care practica scrima trebuie sa anticipeze, sa planifice si sa ia cea mai buna decizie pentru a-si coordona in mod corect ochii, bratele si picioarele cu o viteza cat mai mare.

Burn-out-ul se refera la pierderea satisfactiei din munca pe care un om o realizeaza si aparitia epuizarii din cauza acesteia. Simptomele cele mai frecvente sunt: plictiseala, apatia, eficienta redusa la locul de munca, performante scazute, lipsa motivarii, deziluzia si dezinteresul, frustrarea, precum si deznadejdea (Brody, 1982). Exista trei stadii in acest proces:
1. oboseala, sentimentul de stoarcere, pierdere si lipsa dorintei de a mai oferi ceva, celor din jur