Joint attention e definit ca interactiune sociala in care doi indivizi isi cordoneaza simultan atentia vizuala catre un obiect sau eveniment, cu mentiunea ca cei doi trebuie sa fie constienti de impartasirea atentiei. Aceasta forma speciala de atentie apare atunci cand copilul imparte pentru prima data contactul vizual cu parintele si se dezvolta pe parcursul timpului. Comportamentele specifice de joint attention care se dezvolta in mod normal intre 9-12 luni sunt:

comportamentul de interactiune sociala

comportamentul de acceptare a rutinei

repetarea unor gesturi sau protoimperative pentru directionarea atentiei sau pentru a cere ajutor in obtinerea unor obiecte

utilizarea acestora pentru a directiona atentia in vederea impartasirii experientei cu un obiect sau intr-un eveniment, cu o alta persoana

Cristophe André - Imperfecti, liberi si fericiti (Practici ale stimei de sine)

Sa fii in sfarsit tu insuti. Sa nu iti mai pese de impresia pe care o faci. Sa actionezi fara sa te temi nici de esec, nici de judecata altora. Sa nu mai tremuri la gandul respingerii. Si sa iti gasesti linistit locul printre ceilalti.
Cartea aceasta va va ajuta sa inaintati pe calea stimei de sine. Sa o construiti, sa o reparati, sa o protejati. Ea va va ajuta sa va acceptati si sa va iubiti, chiar daca sunteti imperfecti. Nu ca sa va resemnati, ci ca sa evoluati mai bine.
Imperfecti, dar liberi si fericiti...

Christophe André este psihiatru si psihoterapeut, autor al unor carti de mare succes international. Dintre acestea, Editura Trei a publicat: Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, Cum sa te iubesti pentru a te intelege mai bine cu ceilalti, Cum sa ne exprimam emotiile si sentimentele (impreuna cu François Lelord), Cum sa ne eliberam de frica de ceilalti (impreuna cu Patrick Légeron), Starile sufletesti.

Perioada cuprinsa intre 20 si 40 de ani este considerata in literatura de specialitate ca etapa adulta tanara, perioada in care oamenii functioneaza la nivel maxim atat din punct de vedere fizic, cerebral si social. Acest interval de varsta se imparte in subetape: tranzitia de la adolescent la varsta adulta (20-22), adultul propriu-zis (22-28 de ani), tranzitia de la 30 de ani si asezarea (30/33-40 de ani).

Sub-etapa adolescent-adult tanar (20-22 de ani)

Din punct de vedere fizic, inaltimea maxima se atinge la femei, pe la 18 ani, iar la barbati pe la 20. Ulterior, nu mai au loc modificari semnificative din acest punct de vedere. Dupa varsta de 26 de ani incep sa se apropie vertebrele ceea ce duce la o scadere in inaltime a indivizilor. Greutatea corporala creste odata cu scaderea ratei metabolismului bazal, adica a cantitatii minime de energie de care are nevoie un individ atunci cand se afla intr-o stare de relaxare. Bataile inimii se diminueaza si ele. Aceasta perioada este una de maxima functionare din toate punctele de vedere, mai cu seama din punct de vedere fizic (Papalia & Olds, 1992): sanatate foarte buna, energie, rezistenta fizica, functionarea optima a sistemelor interne, iar dexteritatea manuala este si ea la cote foarte bune.

1. Depresia a devenit o epidemie, iar numarul celor care sufera de aceasta tulburare este in crestere.

2. Sarcina si perioada imediat urmatoare este momentul in care femeile sufera de depresie.

3. Depresia inseamna furie intoarsa spre propria persoana, astfel ca cei depresivi nu sunt oameni furiosi.

4. Adevarata depresie isi are radacinile in experientele din copilaria timpurie astfel ca e nevoie de terapie de lunga durata daca depresia e pe punctul de a coplesi persoana.

5. Antidepresivele sunt ineficiente si daunatoare.

Oamenii cu boli mintale sunt furati de o serie de oportunitati ce ofera calitate vietii, de care restul lumii se bucura: o slujba buna, siguranta in casa, servicii de sanatate satisfacatoare, afilierea catre diverse grupuri sociale etc. Stigmatizarea publica vizeaza reactia generala a populatiei fata de oamenii cu boli mintale. Autostigmatizarea este prejudiciul intors impotriva propriei lor persoane. Ambele forme pot fi intelese prin intermediul a 3 componente: stereotipuri, prejudecata si discriminare.

Sociologii considera stereotipurile ca fiind structuri sociale de cunostinte invatate de majoritatea membrilor unui grup. Sunt considerate sociale pentru ca, reprezinta acordul comunitatii asupra etichetarii unui anumit grup de oameni. Ele sunt eficiente deoarece oamenii pot genera impresii si expectatii privind indivizii ce apartin grupului stereotipizat. Prejudecatile se refera la cunostinte declarative care genereaza reactii emotionale negative de genul „toti oamenii ce sufera de boli mintale sunt violenti”. Acestea implica o componenta de evaluare, in general negativa, alaturi de raspunsuri emotionale la aceeasi intensitate. Prejudecata duce la furie si poate genera comportamente ostile, si in final, autodiscriminare daca este intoarsa impotriva propriei persoane.

„Schizofrenia este cel mai groaznic diagnostic pentru ca auzi mereu despre boala la televizor sau in ziare faptul ca oamenii schizofrenici sunt foarte rai, sunt periculosi pentru societate si nu au control.” (femeie africana, 41 de ani, schizofrenica)

Mental Health Awareness in Young People (octombrie, 1996) a aratat prin intermediul unui survey ca, oamenii de orice varsta pot sa ofere o descriere pentru termenii de sanatate si boala mentala. Sanatatea mentala a fost descrisa ca pe ceva pozitiv, in timp ce perceptiile pentru boala mentala au fost cu precadere negative. Ce inseamna sa fi bolnav mental? Deficit mental, dizabilitate asociata cu creierul. Cei mai tineri dintre respondenti au fost mai predispuşi in a asocia boala mentala cu bolile fizice sau handicapurile fizice, decât respondentii mai in vârsta. S-a aratat ca, cu cât studentii ştiu mai multe despre psihopatologie, cu atât sunt mai putin predispuşi sa stigmatizeze (Byrne, 1997). Bright a realizat un studiu in anul 1997 prin care a oferit la final, 4 raspunsuri la intrebarea „Care este calea cauzala a unei perspective negative asupra sanatatii mentale?”. In primul rând, gradul de periculozitate pentru ca oamenilor le este frica de cei bolnavi mental pentru ca ar putea sa le faca vreun rau, sa-i atace.

Antrenorii si parintii sportivilor stabilesc niste standarde pe care acestia din urma trebuie sa le atinga intr-o perioada de timp clar delimitata. De asemenea, ei sunt cei ce ofera si feedback-ul privind gradul de indeplinire al sarcinilor, reusitele, performantele si recordurile daca acestea exista. Astfel ca, expectatiile lor, precum si criticismul pe care il manifesta au un rol foarte important si influenteaza performanta si modul in care sportivii se evalueaza pe ei insisi (Anshel & Eom, 2002; Dunn et al., 2006). E important sa aflam care sunt perceptiile sportivilor referitor la presiunea pe care o resimt din partea parintilor si antrenorilor mai ales daca realizam o analiza si asupra performantei pe care au obtinut-o in cadrul competitiilor.

Cercetatorii din strainatate folosesc un instrument de evaluare a acestor perceptii, intitulat The Sport-MPS (Inventarul Multidimensional al Perfectionismului in Sport- Stoeber,Otto, & Stoll, 2005). Preocupari privind perfectionismul sunt evaluate prin intermediul intrebarilor, iar presiunea perceputa din partea parintilor/antrenorilor vizeaza: gradul in care sportivii resimt standardele inalte de performanta stabilite de antrenori/parinti, dar si consecintele si critica acestora in cazul in care nu vor reusi sa atinga standardele si vor esua.