Michael Banton într-una din cărţile sale realizează o introducere extrem de competentă în problematica dicriminării, a problemelor sociale pe care le generează aceasta, a modului în care poate fi localizată precum şi a legislaţiei internaţionale care furnizează remedii şi protecţii împotriva discriminării. Şi totuşi în ce măsură ne priveşte această problemă a discriminării? Cât de actuală şi cât de acută este ea? Probabil că este utilă, cât şi necesară, o scurtă prezentare a modului în care poate fi abordată problematica discriminării în cazul societăţii româneşti. Din punct de vedere etimologic, a discrimina înseamnă a face distincţie clară între anumite obiecte, a stabili o graniţă, o diferenţiere plecând de la trăsăturile lor distinctive. Totuşi, astăzi, cuvântul discriminare se încarcă cu o conotaţie negativă: a discrimina, în limbajul obişnuit, nu mai înseamnă pur şi simplu a separa, ci a separa ierarhizând, tratând mai rău tocmai pe cei ce vor fi identificaţi drept victime ale discriminării. Astfel, discriminarea se defineşte prin diferenţă sau distincţie interzisă deoarece este nelegitimă, arbitrară. Discriminarea este o acţiune individuală, dar dacă membrii aceluiaşi grup sunt trataţi sistematic în mod similar, aceasta constituie şi un patern social de comportament agregat (Michael Banton, 1998). 

Deseori tindem să catalogăm comportamente precum muşcatul, lovitul sau aruncatul cu obiecte drept comportamente specifice agresivităţii, însă ele ar trebui privite ca şi etape naturale prin care trec cei mici de-a lungul procesului lor de dezvoltare. Toate fac parte din categoria comportamentelor care îi învaţă pe copii cum anume să îşi dobândească controlul asupra propriilor emoţii, comportamente şi asupra situaţiilor cu care se confruntă şi care nu sunt deloc pe placul lor. Iata o serie de informaţii despre cauzele celor mai des întâlnite comportamente la copii (muşcatul şi aruncatul cu obiecte), precum şi modalităţi practice de a le reduce din frecvenţă:

1. Copiii care muşcă alţi copii.

De ce unii copii îi muşcă pe alţi copii?

1. Pentru a-şi exprima emoţiile: copiii mai mici pot să îşi muşte prietenii sau colegii de joacă pentru a-şi manifesta iubirea faţă de aceştia (intenţia nu este negativă) sau pentru că trăiesc sentimente foarte puternice şi nu ştiu altă modalitate pentru a se exprima;
2. Pentru că experimentează: cei mici se află într-un permanent proces de autocunoaştere (explorează modul în care corpul lor funcţionează), iar intenţia lor nu este neapărat aceea de a răni (aminteşte-ţi că până şi bebeluşii au tendinţa de a baga orice obiect pe care îl au la îndemână, în gură);

“Mananca la fel ca si un nesatul”, “infuleca la fel ca si un prost”, “baga in tine pana nu mai poti” sunt expresii frecvent intalnite pe care le spunem despre unii si altii care obisnuiesc sa mai faca mici sau mari excese, in special din punct de vedere alimentar. Statistici realizate anul trecut in America arata ca din cauza abundentei de mancare, tot mai multi oameni sufera de obezitate.

O explicatie pentru acest fapt este ca, in trecutul nostru ca si specie am trecut prin numeroase momente in care am invatat sa ingurgitam tot ceea ce prindeam pentru ca proviziile de mancare erau prea putine si nu ajungeau. Din aceasta cauza, ca si explicatie evolutionista putem pune abuzul de mancare pe seama evolutiei ca specie.

The National Clearinghouse on Child Abuse and Neglect Information a arătat într-un raport că, în 2001, 903 000 de copii au fost abuzați, iar 19% din aceștia au fost abuzați fizic (NCCANI, 2003). Acest lucru înseamnă faptul că, asistenții sociali au identificat în fiecare an aproximativ 171 000 de copii care au fost victime ale violenței propriilor îngrijitori. Incidența abuzului pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 8 ani este în creștere (Kaplan et al., 1999), iar rata victimelor la toate categoriile de abuz este invers relaționată cu vârsta copiilor. Astfel, 28% din victime sunt copii cu vârsta între 0-3 ani, ceea ce indică că aceștia sunt cea mai vulnerabilă grupă de vârstă (NCCANI, 2003). Copiii care devin victime pot avea trasee diferite în viață. Unii devin agresivi șa rândul lor, în timp ce alții pot să se retragă în lumea lor interioară, ceea ce este logic având în vedere că mulți copii internalizează abuzul și trauma (LeSure-Lester, 2000).

Ce inseamna fericirea pentru cei mai multi dintre noi? O casa, o masina, o slujba buna, insa ne face asta cu adevarat fericiti? Paradoxul fericirii este ca, cu toate ca stiinta a evoluat si avem mai multe bunuri si facilitati, nivelul nostru de fericire nu a crescut. De ce se intampla acest lucru? De ce stramosii nostri care nu aveau la fel de multe resurse ca si noi in prezent erau fericiti si poate mai fericiti decat noi?

In ultimii ani domeniul fericirii a fost extrem de studiat de catre specialisti. Intrebarea care se ridica este: care este cauza fericirii? S-ar putea ca unii oameni sa aiba mai mult potential de a fi fericiti decat ceilalti. De ce? Important este continutul vietii si al experientelor pe care le traim. Ceea ce se studiaza in domeniul fericirii sunt aspecte ce tin de ceea ce facem in fiecare zi si experientele pe care le dobandim de-a lungul vietii si care ne fac sa ne simtitm bine si fericiti. Tot mai multe citate celebre ne recomanda sa uitam de trecut, sa nu ne gandim la viitor si sa ramanem focusati asupra prezentului. Pe de alta parte ce te faci atunci cand realitatea din jur este de asa natura la un moment dat incat pur si simplu nu prea ai motive sa fi fericit? Noi oamenii avem spre deosebire de alte animale, avem abilitatea de a gandi si de a ne raporta in alte planuri mintale. Sa ne proiectam intr-o realitate interioara care ne poate oferi acea stare de bine de care nu avem parte atunci cand ramanem focusati asupra prezentului uneori sumbru.

Calitatea relatiei emotionale dintre mame si copiii poate afecta potentialul copilului de a deveni obez in perioada adolescentei. Cu cat calitatea relatiei este mai proasta privind siguranta emotionala pe care o resimte copilul si gradul de responsivitate al mamei, cu atat e mai mare riscul ca la 15 ani, copilul sa devina obez. Mai bine de 80% din copiii care au avut in primii ani de viata o relatie emotionala precara cu mama lor au devenit obezi, in timp ce doar 13% dintre cei care au avut o buna legatura emotionala au ajuns in acelasi stadiu in adolescenta.

“Aceste rezultate sunt importante fiindca arata ca putem evita obezitatea prin a ne focusa nu doar asupra a ceea ce mananca si cat de mult sport face copilul nostru, ci si asupra relatiei pe care o are cu mama sa in primii ani de viata”, sustine Sarah Anderson, profesor-asistent la Universitatea de Epidemiologie din Statul Ohio.

Adolescentii care conduc o masina plina de pasageri sunt mai predispusi la accidente auto, decat cei care conduc alaturi de mai putine persoane. “Studiile arata ca atunci cand un adolescent se urca la volanul unei masini in care exista mai multi prieteni, cresc comportamentele care predispun la accidente auto. Este vorba de distragerea atentiei soferului de catre ceilalti pasageri, cresterea vitezei, depasiri neregulamentare si balansarea masinii”, sustine Allison Curry, director al Centrului de Cercetare al Ranilor si Prevenirii acestora din Canada.

In ceea ce priveste diferenta de gen a conducatorilor auto, 71% dintre baieti sustin ca accidentul s-a produs fiindca ceva din interiorul masinii le-a distras atentia, in timp ce doar 47% dintre soferite au produs accidentul din aceeasi cauza. In plus, soferii sunt mai predispusi sa realizeze de doua ori mai multe manevre ilegale decat soferitele.

Imaginile in general sunt puternice. Se spune ca ele sunt mai valoroase decat o mie de cuvinte. Imaginea e importanta pentru noi toti. Cum ne vad ceilalti? Cum aratam atunci cand iesim in public? Ce ii lasam pe cei din jur sa vada? Pote astazi ne-am trezit obositi, poate am plans cu o seara in urma si avem ochii umflati, dar nu vom permite celorlalti sa observe asta, nu-i asa? Imaginea e puternica, dar in acelasi timp este superficiala. In cateva minute ne putem modifica imaginea prin simple artificii, precum hainele, accesoriile pe care le purtam. Mereu putem transforma modul in care aratam si asta are un mare impact asupra vietii noastre prin impresia si imaginea pe care si-o creeaza ceilalti despre noi.

Cameron Russell vorbeste in clipuletul de mai jos despre influenta pe care imaginea noastra o are asupra propriei persoane, dar si a celorlalti. A lucrat ca si model 10 ani de zile, ocuptie in care infatisarea fizica este deosebit de importanta, dupa care a devenit cercetator. Ea vorbeste despre avantajele si dezavantajele pe care frumusetea le implica.

Profesorul universitar Daniel David, şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, a fost numit director responsabil cu cercetarea la un prestigios institut american. Fondatorul acestui institut este unul dintre cei mai importanţi psihologi din lume, fiind comparat cu Sigmund Freud.

Desi au existat numeroase studii asupra beneficiilor pe care prietenia le aduce la nivel individual, atunci cand vorbim de cupluri casatorite, nu se stiu prea multe. In cartea : “Doi plus doi: Cupluri si cuplul prieten” (Routledge, 2012), se pare ca relatiile de prietenie dintre doua cupluri cresc si imbunatatesc relatiile sociale si starea de bine individuala. Motivele prieteniei dintre cupluri pot fi diferite. Unii aleg prieteniile fiindca simt nevoia sa isi impartaseasca emotiile si cu alte persoane, in timp ce altii vor pur si simplu sa se distreze, sa se recreeze si sa se simta bine.

Modul in care incep prieteniile sunt diverse. In unele cazuri, partenerul dintr-un cuplu il cunostea de dinaintea casatoriei pe partenerul celuilalt cuplu, barbatii tind sa isi faca prieteni la locul de munca cu care leaga o relatie amicala la nivel de familie, iar femeile pot urma aceeasi ruta. O alta modalitate de a-si face prieteni ca si cuplu casatorit o reprezinta vacantele si plecarile din oras. Ulterior, cuplurile proaspat imprietenite se viziteaza si pastreaza legatura.