Aminteste-ti cea mai recenta situatie in care ai fost nevoit sa apelezi la ajutorul unui medic fiindca ai avut o anumita suferinta. Cand te-ai numit ultima data, bolnav? Cum te-ai simtit? Chiar daca unii considera ca rolul de bolnav nu este la fel de important si nu merita o atentie deosebita, ci numai bolii, putem vorbi de existenta unei psihologii a bolnavului. Acesta se defineste in litratura de specialitate ca fiind persoana ce acuza o suferinta subiectiva sau prezinta semne obiective ale unei suferinte de ordin biologic, psihic sau psiho-somatic. Exista mai multe posibilitati de etichetare a bolnavului:

1. cazul obisnuit- este bolnavul tipic, care din punct de vedere medical sau stiintific nu prezinta un interes deosebit;

2. cazul neobisnuit- se abate de la forma clinica stabilita in literatura de specialitate si e insotit deseori de complicatii si semne neobisnuite;

3. cazul ilustrativ- starneste curiozitatea si interesul stiintific al medicilor prin caracterul inedit si prin raritate; 4. bolnavul imaginar- acuzele de ordin biologic sau psihic nu exista sau intensitatea lor este mult scazuta pentru a atrage interesul si vorbim mai degraba de o stare de spirit in care persoana se complace;

5. simulantul- persoana care in scopul obtinerii unor avantaje simuleaza diverse simptome clinice sau chiar boli.

Aproape un american din cinci, adică 45 de milioane de persoane adulte, a suferit de o tulburare mentală - ca bulimia sau insomnia - în cursul anului trecut, relevă un vast studiu efectuat la comanda guvernului american şi publicat vineri, potrivit AFP.

 

Printre disfuncţionalităţile constatate, studiul citează bulimia, anorexia. depresia, dar şi insomnia, tulburările obsesionale compulsive, cleptomania, dependenţa de droguri, curiozitatea bolnavă. Studiul mai arată între altele că 4,8 % dintre americani (adică unul din 20) s-au confruntat cu o tulburare mentală "gravă", de natură "să deranjeze sau să limiteze considerabil realizarea uneia sau mai multor sarcini în viaţa curentă", aşa cum este cazul tulburărilor bipolare şi gândurilor sau actelor sinucigaşe.

 

Fericirea a primit de-a lungul evolutiei omenirii intelesuri diferite (vezi Darrin & McMahon, 2006). Fara a intra in detalii, mentionez doar ca in filosofiile si culturile occidentale au aparut urmatoarele intelesuri: (1) fericirea ca expresie a norocului (homerica) si/sau a virtutii in diversele ei forme (Grecia clasica, cu accent pe abordarile epicurienilor si stoicilor, dar si ale lui Socrate, Platon, Aristotel etc.) – in Antichitate; (2) fericirea in asociere cu paradisul – in Evul Mediu; (3) fericirea prin activitatile care iti produc placere – in Epoca Moderna.

 

In perioada contemporana, mai ales in psihologie, fericirea a primit un inteles pragmatic si a inceput sa fie studiata stiintific (prin studii riguroase de psihologie experimentala, clinica si pozitiva). Astfel, fericirea este definita ca o traire emotionala pozitiva fata de propria viata. Evident, cand vorbesti de propria viata te referi la trecut, prezent si viitor. Asadar, pentru a fi fericit, trebuie sa fii (1) multumit de trecut, (2) (cat mai) bucuros in prezent si (3) optimist fata de viitor.

 

De ce este importanta fericirea?

Din punct de vedere evolutionist fericirea nu este un scop. Ea devine insa un mijloc in atingerea scopului. Fericirea favorizeaza acele comportamente (adaptative) si structuri mintale (ex. functii executive, stil de gandire) care au functie evolutiva. In plus, fericirea poate creste speranta de viata cu aproximativ 10 ani (sustinand stari de sanatate fizica si psihologica). O scurta precizare aici: fumatul reduce speranta de viata cu aproximativ 3 pana la 10 ani (depinde de varsta si sex); asadar, aviz fumatorilor: daca fumati, incercati macar sa fiti fericiti!

 Crezi ca exista o anumita legatura intre contributia unei tari la programele de ajutorare internationale si fericirea cetatenilor? Conform unui studiu a 9 tari care sunt tari-donatoare exista o relatie directa intre nivelul de ajutoare straine si nivelul de fericire (in special UK si Franta), dar pentru alte tari europene se pare ca inca nu s-a descoperit nicio legatura.

 

Mark Arvin si colaboratorii au investigat comportamentul de a da si a oferi, dar si care sunt efectele asupra persoanei care ofera mai mult fara a se astepta sa primeasca.Se pare ca cei care ofera bani unor cauze de ordin social sunt mai fericiti decat daca i-ar cheltui singuri. De la afirmatia ma simt mai fericit daca cheltuiesc banii pro social- cadouri pentru altii sau donatii- decat sa-i cheltui strict pentru mine, a pornit ideea de a masura nivelul de fericire al cetatenilor ce apartin unor tari europene recunoscute la nivel international ca fiind, tari-donatoare.

 

Rezultatele au scos in evidenta Franta si UK-ul ca si tari in care nivelul de fericire al oamenilor este mai mare, in functie de cat de mult doneaza strainilor ajutoare. Cercetatorii sustin ca e normal sa fie rezultate diferite fata de celelalte 7 tari implicate in studiu datorita atitudinilor privind donatiile catre straini. Unele natiuni au sectoare de public mai mici care doneaza, altele doneaza la nivel de institutii si prin canalele media (evenimentele caritabile). 

El este un om de valoare. Ce-ti trece prin minte atunci cand spui asta despre o persoana sau cand auzi zicandu-se asta despre cineva? Probabil ca e un om de caracter, un om cu valori care are un set moral foarte bine stabilit. M-am gandit sa vorbim astazi despre punctele foarte pe care oamenii le au, asa numitele strenghts. Afla care sunt punctele tale forte citind care sunt principalele caracteristici ale celor 24 de valori precizate in literatura de specialitate:

 

1. Curiozitatea si interesul se refera la deschiderea spre experienta si flexibilitate ce nu-si au locul in preconceptiile pe care unii le au inainte de a cunoaste cu adevarat esenta intr-o situatie sau despre o persoana. Curiozitatea poate fi specifica (esti interesat doar de un anumit domeniu) sau globala (ai ochii deschisi spre tot ce este nou).

 

2. Iubirea fata de invatare manifestat la cei ce o detin printr-o sete de cunoastere indiferent daca exista motivatie din afara sau pur si simplu citesti despre anumite subiecte fiindca pe tine te pasioneaza.

 

3. Judecata/ gandire critica poate fi observata prin faptul ca persoanele caracterizate prin acest punct forte prefera sa intoarca pe toate fetele o anumita situatie care nu le este suficient de clara, nu sar direct la concluzii, ci realizeaza analize profunde si isi bazeaza decizia pe dovezi.

 

4. Inteligenta practica/originalitatea vizeaza indivizii care ajung la o conluzie folosind alte cai decat marea majoritate a oamenilor, care suprind prin ideile pe care le au si nu sunt adeptii stilului conventional.

Daca te-as intreba acum: care sunt cateva puncte forte pe care le ai, ce mi-ai raspunde? Se pare ca cei cu un nivel ridicat de inteligenta, hotarati ce anume sa faca in viata, ar raspunde aproape instantaneu. Insa o mare parte din oameni nu stiu exact la ce se refera aceste puncte forte.

 

Seligman si colegii, in 2004 au identificat intr-un studiu realizat de ei, 5 puncte forte pe care unii oameni le detin si care se pare ca sunt mult mai relationate cu satisfactia cu viata decat altele. Acestea sunt: gratitudinea, optimismul, verva, curiozitatea si abilitatea de a iubi si de a fi iubit. Sa lamurim prima data ce anume inseamna satisfactia cu viata. Ea se refera la modul in care o persoana isi evalueaza viata ca si un intreg. Oamenii in general satisfacuti cu propria lor viata au mai putine probleme de natura psihica sau sociala, sunt mai putin predispusi la a se imbolnavi sau a se stresa si au performante mult mai bune la locul de munca (Park, Peterson si Seligman, 2004).

Momentul in care ajungi sa iti doresti mai mult de la partenerul tau poate fi considerat deseori un semn rau. Fie ne putem gandi ca nu a fost sa fie sau ca partenerul/partenera nu a reusit sa se ridice la nivelul la care ne-am asteptat. Cu toate acestea, a-ti dori mai mult de la partener se pare ca nu e atat de rau pana la urma.Totul depinde de modul in care percepem relatia, care ne sunt scopurile noastre raportate la ea si ce consecinte ne dorim sa obtinem de pe urma acesteia (Eidelson & Epstein, 1982). De exemplu, ceea ce oamenii cred poate afecta scopurile lor in cautarea partenerului de viata si influenteaza in acelasi timp cum anume se vor comporta atunci cand vor da peste obstacole in relatie. Putem chiar prezice daca individul va ramane sau nu in relatie alaturi de un partener ce nu ofera satisfactie (Knee, 1998).

 

Literatura de specialitate vorbeste de doua tipuri de credinte pe care oamenii le au despre relatii. Prima este cea conform careia, destinul va prezice daca va exista o relatie intre doi potentiali parteneri, in cazul in care acestia reusesc sa fie impresionati dupa primele intalniri. In acest fel, aceasta dimensiune e oarecum de diagnostic si evaluare a relatiei. O alta credinta, independenta este aceea ca, o relatie de succes este cultivata si dezvoltata in urma obstacolelor pe care le intalneste si peste care partenerii reusesc sa treaca.

Conflictul marital este definit ca si un proces de interactiuni in care unul dntre parteneri sau ambii simt disconfort cu privire la un anumit aspect din relatie si incearca sa gaseasca o solutie intr-un fel sau altul (Montgomery, 1989). La inceputul anilor 1980, cercetatorii din domeniu au incercat sa explice conflictele maritale in termeni de comportamente care au loc in cadrul relatiei (comportamente gresite/considerate neadecvate). Totusi, ulterior s-a incercat o alta abordare. Tot mai mult s-a inceput focalizarea pe factori subiectivi precum: ganduri, credinte si atribuiri (Ficham, 2003). Ellis a fost unul dintre primii cercetatori care a sustinut importanta factorilor cognitivi (a gandurilor) in distresul existent in relatiile maritale. El a propus ideea ca, una dintre cauzele interactiunilor problematice dintre cei doi soti o reprezinta expectantele/asteptarile nerealiste: ceea ce eu ma astept de la mine sa fac in casnicie, ceea ce ma astept ca partenerul sa faca si ce anume ma astept sa obtin in cadrul casniciei (cum va fi ea). Iata cateva exemple:

Perioada critica in viata oamenilor este la 44 de ani, pentru ca, in medie, la aceasta varsta se inregistreaza cel mai scazut nivel de fericire, optimismul urmand sa creasca din nou dupa 45 de ani, potrivit unui studiu al Fundatiei "Ana Aslan" publicat joi. Studiile Fundatiei "Ana Aslan" International releva faptul ca cele mai afectate de depresie sunt persoanele cu varste intre 25 si 50 de ani si ca femeile dezvolta depresii de trei ori mai des decat barbatii. De asemenea, de-a lungul vietii au fost stabilite anumite "perioade de fericire".

Oamenii sunt mai fericiti atunci cand au 20-30 de ani, intre 30 si 40 de ani si dupa ce trec de varsta de 50 de ani. Intervalul 40-50 de ani este critic, iar 45 de ani este varsta la care oamenii sunt cel mai predispusi la depresie. Explicatia specialistilor este ca in jurul varstei de 40 de ani si imediat dupa incepem sa ne analizam viata si sa observam ca foarte multe dintre asteptarile noastre nu s-au implinit.

"Cercetatorii au asociat vietii si perioadelor acesteia forma literei U, varsta de 44 de ani aflandu-se chiar la baza literei. La 44 de ani este inregistrat nivelul cel mai scazut de fericire, urmand ca dupa 45 de ani sentimentul de fericire sa creasca iarasi. Dupa varsta critica de 44, oamenii privesc jumatatea plina a paharului si se resemneaza", au aratat autorii studiului.