În calendarul sfinţeniei creştine în data de 14 octombrie avem sărbătoare întru cinstirea Cuvioasei Paraschiva, ale cărei sfinte moaşte au fost aduse, în timpul domnitorului Vasile Lupu , în Moldova, în anul 1641. Iată că în acest an se împlinesc 370 de ani. Din anul 1888 ele se află în Catedrala mitropolitană din Iaşi, unde an de an este un mare pelerinaj. În Maramureşul istoric sunt multe biserici care au acest hram, dar nu am avut nici un aşezământ monahal cu acest hram, până în urmă cu câţiva ani, când cu binecuvântarea Î.P.S. JUSTINIAN, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului s-a înfiinţat Schitul „ Cuvioasa Paraschiva” în hotarul localităţii Strâmtura, pe un pinten de deal, într-un cadru natural binecuvântat de Dumnezeu cu o aleasă frumuseţe.

 

Schitul are temelia definitivată, la demisol se slujeşte, este edificată o casă monahală, şi un altar de vară Din august 2005, a fost numit aici ierom. Nifon Neamciuc cu însărcinarea de a construi, din lemn, biserica schitului. În acest an la sarbătorirea hramului soborul de preoţi va avea în frunte pe părintele arhimandrit Dr. Timotei Bel, exarhul mănăstirilor din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului. La Sfânta Liturghie răspunsurile le va da corul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Sighetu Marmaţiei, dirijat de prof. Gheorghe Gh. Pop.

„Pe când mulţimea Îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaimă îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El” (Luca V, 1-11)

 

Sfânta Evanghelie din Duminica a XVIII-a după Pogorârea Sfântului Duh tratează un moment important din istoria mântuirii neamului omenesc şi anume chemarea primilor ucenici la apostolat dar în viziunea Sfântului Evanghelist Luca. Întreaga activitate de formare a Apostolilor, a noilor oameni prin ascultarea zi şi noapte a cuvântului Evangheliei, prin apropierea fizică faţă de Mântuitorul Hristos în cei peste trei ani de activitate publică poate fi încadrată între două pescuiri minunate.