Lunile de primavara aduc pe cer primii curenti de meteori ce ne duc cu gandul la frumoasele nopti de vara cand cerul este de multe ori brazdat de zeci si zeci de stele cazatoare. Daca in urma cu doar cateva zile a avut loc maximul curentului Lyride acum e randul meteorilor Eta Aquaride sa isi faca simtita prezenta. 

Numele meteorilor este dat de steaua in apropierea careia se gaseste radiantul in perioada maximului - Eta Aquarii. Meteorii acestui curent sunt asociati cu cometa 1P/Halley, ei fiind produsi de fapt de firicele de praf ramase in spatiu pe orbita cometei in urma trecerilor repetate ale acesteia. Eta Aquaride este un curent favorabil cu preponderenta in emisfera sudica unde in 2009 observatorii experimentati ce vor avea parte de conditii bune vor putea observa intr-o ora mai mult de 50-60 de meteori. Nici in emisfera nordica Eta Aquaridele nu pot fi neglijate: in conditii bune in noaptea maximului se vor putea observa 20-30 de meteori intr-o ora.

O echipa internaţională de oameni de ştiinţă a găsit într-o mostră colectată de o rachetă NASA în anul 2003 praf interstelar primitiv, ce pare să dateze din perioada presolară.

Mostra a fost colectată după trecerea cometei Grigg-Skjellerup de către o nava spaţială a NASA, în momentul în care Pământul trecea prin dâra de praf lăsată de cometă. Cometele sunt recunoscute ca martori ai formării Sistemului Solar, ele fiind resturi ale formării Soarelui şi ale planetelor şi păstrându-şi în general compoziţia de-a lungul timpului. De aceea colectarea de materie de pe acestea este un demers ce aduce indicii preţioase pentru verificarea teoriilor cu privire la formarea sistemului Solar.

Gastroeneterologii de la Centrul Medical al Universităţii Rush din Statele Unite, conduşi de doctorul Sohrab Mobarhan, studiază cât de eficientă şi sigură este noua metodă de administrare a medicamentelor specifice chimioterapiei pentru cancerul la esofag: injectarea unui gel ce conţine o substanţă consacrată în terapia anticancer.

Cancerul la esofag este o boală ce apare atunci când acidul gastric din stomac pătrunde în esofag. Celulele din esofag atacate de acesta se dezvolta în această caz anormal, situaţie ce poate degenera în formarea unui cancer. Simptomele, consntând printre altele într-o tuse cronică, gât uscat, indigestie sau aciditate nu sunt neobişnuite, de aceea boala poate trece neobservată mult timp

Terapia actuală consacrata în tratamentul cancerului la esofac presupune injectarea unei mari cantităţi de medicament direct pe tumorile greu accesibile, combinată cu operaţii de înlăturare a unor bucăţi din esofag. Boala este diagnosticată în stadii foarte avansate şi pacienţii nu au multe opţiuni de tratament, speranţa de viaţă fiind de mai puţin de doi ani dupa detectarea bolii.

Sugata Mitra, în cadrul unei conferinţe LIFT deşfăşurată în 2007 şi prezentată pe site-ul TED.com, vorbeşte despre proiectul său, gaura-în-perete, o serie de experimente ce au arătat că, în absenţa oricărei intervenţii din partea adulţilor sau oricărui tip de educaţie primit, copiii pot învăţa singuri, şi se pot învăţa unii pe ceilalţi dacă sunt motivaţi de curiozitate si de interesul celor cu care vin în contact. Copiii ce au participat la acest proiect, şi-au dat singuri seama de cum să folosească un calculator – şi apoi i-au învăţat şi pe ceilalţi. Evident, se naşte întrebarea, ce altceva mai pot copiii să înveţe singuri?

O echipă de cercetători de la Spitalul de Copii din Boston, Statele Unite ale Americii, a dezvoltat o nouă metodă de adminstratre lentă a anestezicelor. Ideea ar putea revoluţiona nu numai modul în care este tratată durerea din timpul operaţiei şi cea postoperatorie, ci şi durerea cronică.

Medicul Daniel Kohane, anestezist la Spitalul de Copii din Boston, şi-a pornit cercetarea bazându-se pe o dorinţă mai veche din domeniu, anume descoperirea unui anestezic local care să acţioneze asupra unui nerv, amorţindu-l pentru o perioadă mai lungă, de câteva zile. Existenţa unui astfel de anestezic ar putea fi benefică pentru ameliorarea durerilor cronice, unde în momentul de faţă se folosesc subtanţe narcotice, ce provoacă dependenţă.

În spatele recunoaşterii unui chip stă un proces complex, care este acum mai bine înţeles datorită descoperirii făcute de echipa oftalmologului Steven Dakin de la Universitiy College din Londra. Lucrarea a fost publicată în Journal of Vision pe 4 aprilie şi explică etapele preliminare pe care le întreprinde creierul în recunoaşterea unui chip.

Chipul uman conţine foarte multe informaţii despre individ, începând de la detalii precum sexul sau vârsta, terminând cu starea psihică. Procesând aceste informaţii, creierul ia decizii ce ne influentează viaţa socială. Înţelegerea modului în care creierul realizează acest lucru, ne poate ajuta să dezvoltăm programe mai performante pentru recunoaşterea facială.

Echipa de cercetători s-a folosit în cercetarea sa de pozele unor celebrităţi precum cântăreţul Chris Martin de la Coldplay sau actorul George Clooney. Ei au determinat astfel care este numărul minim de elementele ale chipului care sunt necesare pentru a putea recunoaşte o persoană, constatând că toate acestea sunt situate pe linii orizonatale: linia sprâncenelor, linia ochilor şi buzele.

Faptul că unii nounăscuţi nu reacţionează corespunzător la anumite vaccinuri le este cunoscut medicilor şi cercetătorilor de ceva vreme. Cauzele acestui lucru au rămas neelucidate. Habib Zaghouani, profesor de biologie moleculară, imunologie şi sănătatea copilului de la Universitatea din Missouri a găsit o posibilă explicaţie a slabei reacţii la vaccinuri a nounăscuţilor.

În teoria sa, Habib Zaghouani susţine că bebeluşii au nevoie de timp după naştere pentru ca sistemul lor imunitar să se maturizeze. El a făcut diferite teste pe pui de şoareci şi a descoperit un mecanism care împiedică nounăscutul să reacţioneze aşa cum ne-am aştepta la un vaccin.

Cum funcţionează sistemul imunitar la un om adult? Exista două tipuri principale de celule care intră în acţiune în momentul unui atac: Th-1 şi Th-2 – h este prescurtarea de la englezescul helper şi înseamna ajutător. În mod normal celulele Th-1 răspund atunci când un microb periculos este detectat în corp şi acţionează pentru a-l distruge. La fel se întâmplă şi cand se administrează un vaccin: celulele Th-1 răspund, distrug cantitatea mică de microbi furnizată de vaccin şi tin minte cum să se apare pe viitor în cazul în care un astfel de agent patogen întră în corp. Celula Th-2 se secretă în situaţiile în care corpul este expus la alergeni şi datorită ei avem reacţii alergice.

Cânepa, aflată printre plante domesticite de om, prezintă multiple avantaje din punct de vedere ecologic. Din această cauză o echipă de cercetători de la Universitatea Bath, în colaborare cu Centrul pentru Materiale de Construcţii Inovative, va studia în următorii ani posibilitatea de a produce materialele necesare construcţiei unei case folosind fibra de cânepă ca şi material de bază.

Cânepa este o plantă foarte populară, fiind folosită de-a lungul timpului pentru a produce fibre textile, hârtie, plastic biodegradabil şi combustibil. Are avantajul de a fi o sursă de biomasă ce creşte foarte repede, având capacitatea de a oferi 3 recolte pe an. Este de asemenea extrem de rezistentă, neavând nevoie de pesticide sau erbicide, controlând totodată şi eroziunea solului pe care este cultivată. Ar putea fi folosită cu succes în producţia industrială, înlocuid hârtia pe bază de lemn şi eliminând astfel necesitatea folosirii înălbitorilor necesari în procesul obţinerii hârtiei, pentru producţia de cosmetice sau plastic, eliminând folosirea petrolului.

Ieftine, uşoare, mici şi practice – într-un cuvânt netbookuri, nişte laptop-uri mai mici numai bune pentru a scrie e-mailuri, pentru a naviga pe internet, ideale pentru călătorii care se limitează la aceste „minime” activităţi ale unui calculator, sau pentru cei care vor portabilitate pentru bani puţini. Dar care e diferenţa între netbook şi notebook (laptop-ul cu care suntem obişnuiţi)? Ce poate face un netbook şi care sunt limitele lui? Cât de performante sunt?

Netbook-urile sunt, aşa cum am menţionat mai sus, nişte mini-calculatoare ideale pentru călătorii, cu ajutorul cărora puteţi naviga fără probleme pe Internet, puteţi scrie e-mailuri sau chiar postari pe site-urile personale sau puteţi să vă conversaţi cu prietenii pe messenger. Costul unui netbook poate varia de la 100-200 de dolari, ajungând chiar până la 800-900 de dolari.

Dacă cumva avem nevoie de ceva mai mult decât o simplă navigare pe internet, şi implicit de performanţă, dacă vom avea nevoie de o anumită dimensiune a ecranului, o cantitate mai mare de memorie sau o putere de calcul sporită atunci va trebui să ne orientăm către altceva decât netbook-uri.

Rinichiul împreună cu afecţiunile sale sunt mai puţin cunoscute în populaţia generală, poate din cauza complexităţii sale sau poate din cauză că un răsunet mai mare îl au complicaţiile bolilor renale, de cele mai multe ori cele cardio-vasculare. Insuficienţa renală, după cum reiese şi din denumire, reprezintă o diminuare a funcţiei pe care rinichii o îndeplinesc. Însă înainte de a vorbi despre acest lucru trebuie să trecem puţin în revistă câteva lucruri esenţiale despre anatomia şi funcţiile rinichilor.

Ei bine, rinichii sunt două organe situate în regiunea lombară, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Ei au dimensiunile de 12 cm (lungime) şi 6 cm (lăţime) şi forma unui bob de fasole. Unitatea structurală şi funcţională a rinichilor o reprezintă nefronul. Fiecare rinichi conţine aproximativ 1 milion de nefroni.

Două studii apărute în  3 Aprilie în revista Science prezintă cum somnul poate slabi conexiunile între celulele creierului pentru a face loc astfel pentru noi informaţii.

Paul Shaw, un cercetător de la Universitatea Washington din St. Louis afirmă că de mult timp se  cunoaşte faptul că lipsa somnului produce incapacitatea de a dobândi, de a procesa şi de a anula informaţia.

Unul dintre studii făcut de cercetătorii Giorgio Gilestro, Giulio Tononi and Chiara Cirelli de la Universitatea Winsconsin-Madison cercetează proteinele găsite între neuronii, numite proteine sinaptice, prezente în creierul muştelor adulte. Nivelul de sinapse scade cu cât muştele dorm mai mult, iar privarea de somn duce la apariţia şi mai multor sinapse. Puterea sinapselor este determinată cu ajutorul  măsurării activităţii neuronilor, însă creierul muştei este prea mic pentru aceste măsurători. De aceea ele sunt modificate genetic pentru a produce proteine sinaptice fluorescente ce pot fi uşor numărate şi al căror număr este direct proportional cu puterea sinapsei.