Preotul Dumitru Petrovan, originar din oraşul Dragomireşti, parohul bisericilor Greco-Catolice din Slatina şi Biserica Albă, vă  invită luni, la ora 12, în dreapta Tisei, la Hramul Bisericii Greco-Catolice „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Apşa de Mijloc, prăznuiţi în Ucraina  după calendarului vechi.

 În comuna  Apşa de Mijloc, cu o  populaţie de  6500 de locuitori, sunt trei confesiuni: Biserica Greco-Catolică, Biserica Ortodoxă şi Organizaţia Martorilor lui Iehova.  Parohia  Greco-Catolică  funcţionează din anul 1991, după căderea regimului comunist. Aici fiinţează două  biserici, una de piatră, şi  una de lemn, monument istoric din secolul XVI.

„Biserica de piatră a cărui construcţie s-a început prin anii 1930, n-a apucat să fie sfinţită, deoarece în 1948, preoţii greco-catolici au fost închişi, iar Biserica Greco-Catolică a fost desfiinţată prin lege - povesteşte părintele Dumitru. Ctitorul Bisericii, preotul Laurenţiu Marina a fost şi el deportat în lagăr, unde a stat aproape 10 ani. În această perioadă, Biserica de piatră a fost transformată într-un centru cultural, care a funcţionat până în anul 1991, an în care comunitatea noastră şi-a revendicat proprietatea şi a început să existe legal, în cadrul Eparhiei Greco-Catolice de Muncacevo, cu sediul la Ujgorod.

Preotul greco-catolic Dumitru Petrovan, originar din oraşul Dragomireşti, judeţul Maramureş, este de un an şi jumătate  paroh al bisericii  din comuna Biserica Albă (Ucraina), localitate situată pe malul drept al Tisei, paralel cu Sighetul Marmaţiei, de pe malul opus. Aşezarea ucraineană  de dincolo de apă, locuită  de români în proporţie de 99 la sută, se întinde paralel cu  o parte a satului Tisa, comuna Bocicoiu Mare şi acest municipiu, pe o lungime de 5 kilometri, de la Lacul lui Năsui, până în dreptul fostei fabrici UIL, de unde începe Slatina, pe partea dreaptă.

De altfel, în zona acestui lac s-a propus în urmă cu 18 ani a se construi un pod din beton armat, cu 4 benzi de circulaţie în regim de trafic internaţional, între România şi Ucraina, pod peste Tisa, care ar fi legat astfel Sighetul de Biserica Albă. Din lipsa finanţării, proiectul a picat, construindu-se mai la vale, între Sighet şi oraşul Slatina (Solotvino), populat în proporţie de 60 procente de români, o punte din lemn, mai exact podul istoric, un pod rutier cu o singură bandă de circulaţie, pe care trec deopotrivă pietoni şi autovehicule sub 3,5 tone.
Pod funcţional de vreo 3 ani şi ceva, în singurul punct de trecere a frontierei în regim de trafic internaţional, care a mai rămas deschis în Maramureş.
Şi asta e ceva!

Pana sa auda la radio o emisiune in limba romana, prin anii ’90, nici macar nu stiau ca, undeva, la 200 de kilometri departare, exista o tara si un neam care vorbeste limba lor * Numai ca niciunul dintre cei 1600 de volohi din Poroscovo nu a fost pana acum in Romania si ei nici macar nu stiau unde e situata tara noastra.

Expeditie istorica! Volohii din Poroscovo, care isi cunosteau limba si tara doar printr-un radio cu tranzistori si din povestile putinelor delegatii romanesti, care au ajuns la poale Carpatilor Padurosi, s-au intors acasa, in Patria-Mama. Pana saptamana trecuta, volohii nu stiau nici macar din poze cum arata Romania si nici nu-si imaginau ca se afla la doar 200 de kilometri de ea.

Prefectul Sandu Pocol si presedintele Mircea Man s-au intalnit miercuri, 23 iunie, cu Maria si Vasile Horvat, reprezentanti ai comunitatii volohe ce traieste in Ucraina, care au venit pentru prima data in Romania. La discutii au fost prezenti Teodor Ardelean, consilier judetean, directorul Bibilotetecii Judetene, profesorul Ilie Gherhes, deputatul ucrainean Mihai Botos si Adrian Marchis, jurnalist la Radio Romania, cel care a descoperit de altfel comunitatea.

Comunitatea voloha traieste la aproximativ 200 kilometri de judetul Maramures. Volohii (cuvant derivat din romanescul valah sau vlahi) vorbesc limba romana, insa nu exista un document oficial care sa certifice aceasta comunitate. Volohii traiesc la limita saraciei, fara  a avea vreo legatura cu tara noastra sau cu alte comunitati din Ucraina. Fara scoala sau biserica in limba romana, volohii din satele Poroscovo si Mircea au pastrat, aproape inexplicabil, un dialect al limbii romane. Sunt 11 sate situate la poalele muntilor Carpatii Padurosi in care traieste aceasta comunitate. Vasile Horvat  a declarat ca traditia s-a pierdut in timp. Exista mai multe teorii legate de existenta comunitatii, dar pana ce va apare una documentata, oficiala, e greu de acceptat o varianta sau alta.

In vederea sprijinirii etnicilor romani care vor sa studieze in tara noastra, Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni a pus la dispozitia celor interesati informatii cu privire la data  preselectie precum si la documentele necesare. Admiterea va fi facuta in fata unei comisii romano-ucrainiene dupa cum urmaza: Slatina – 5 iulie:Cernauti – 7 iulie: Odessa – 9 iulie. Preselectia se efectueaza pe baza unui interviu si a mediei rezultate din actele de studii. Cei interesati au nevoie de o cerere de inscriere, copii legalizate traduse in limba romana dupa certificatul de nastere, actele de studii si foile matricole, o copie dupa cartea de identitate, certificat medical care sa cuprinda investigatiile medicale in conformitate cu legislatia in vigoare precum si o fotografie 3×4. Studentii bursieri beneficiaza de cazare gratuita in caminele studentesti, precum si de urmatoarele tipuri de burse: pentru elevi si studenti – echivalentul in lei al sumei de 65 euro/luna: pentru masteranzi, medici aflati la specializare si cursantii aflati la stagii de specializare postuniversitara – echivalentul in lei al sumei de 75 euro/luna, iar pentru doctoranzi – echivalentul in lei al sumei de 85 euro/luna. Cei interesati pot primi informatii suplimentare la adresa de email: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza .

În frumoasă zi de Rusalii, caldă şi senină, am trecut din nou peste Tisa.
La orele amiezii, în PTF Sighet- Slatina, erau la datorie doar poliţiştii de frontieră şi vameşii, iar dincolo, vameşii şi grănicerii ucraineni.

În zi de mare sărbătoare, lumea era la biserică, nu la lucru, pe pod! Doar invitaţii şi parte din cei care au neamuri la Biserica Albă erau în trecere pe aici, spre Festivalul regional al creaţiei populare româneşti din Transcarpatia. Un festival anual itinerant, ajuns la ce-a de-a XX-a ediţie, dacă luăm în calcul şi primele ediţii în care festivalul s-a numit "Mărţişorul". 
Străbătând pe jos drumul de la Sighet la Slatina, i-am văzut trecând pe vicepreşedintele CJ Satu Mare, pe directorul Centrului Creaţiei de acolo, pe primarul Sighetului, Eugenia Godja, municipiu aproape înfrăţit  cu oraşul Slatina (Solotvino), pe Gheorghe Turda, sigheteanul octogenar născut la Biserica Albă, pe universitarul clujean Nicolae Hodor, pe directorul Casei de Cultură din Sighet, Vasile Muste, pe îndrăgita solistă de muzică populară, Anghelina Lungu-Timiş, consilieri locali din Sighet , pe prof. Dumitru Coreniuc, huţul din Bistra, pe primarul din Vadul Izei, pe directoarea Casei de Cultură din Negreşti etc.

În zi de Sângeorz, după calendarul vechi, împreună cu Adrian Marchiş de la Radio România, am trecut graniţa în Ucraina. În PTF Solotvino(Slatina), când tânărul  grănicer, care verifica autoturismul,  a aflat că mergem la întâlnirea cu Florin Piersic, acesta a exclamat în limba română:”Poate nu viniţi cu el  pi aici, să-l videm şi noi”! Acesta era un semn că nu numai cei trecuţi de 40 de ani îl admiră pe Florinel, dar şi tânăra generaţie  din dreapta Tisei. Îmi şi făceam probleme că nu voi încăpea la spectacol de atâţia admiratori din Transcarpatia. De frica aglomeraţiei,  mulţi sigheteni  au renunţat  să treacă frontiera pentru a-şi revedea idolul.

După cum am mai scris, marele actor în vârstă de 74 de ani, doar în buletin, venea de la Cernăuţi, unde a participat şi la nunta nepotului său, Cosmin. În cadrul Zilelor Culturii Române în Ucraina, organizate de Ministerul Culturii din România şi  Diplomaţia Română din Ucraina, el a susţinut un spectacol  şi în capitala Bucovinei de nord, la finalul căruia spectatorii au aplaudat 10 minute în picioare, îmi mărturisea doamna Tatiana Popa,  consul general al Consulatului General al României la Cernăuţi, care l-a însoţit pe maestru şi în Transcarpatia, împreună cu ambasadorul României la Kiev, dl. Laurenţiu Traian Hristea şi cele două reprezentante ale Ministrului Culturii.

Dumincă  23 mai 2010, la Biserica Albă se va desfăşura „Festivalul regioal al creaţiei populare româneşti din Transcarpatia”, ajuns la a 20-a ediţie. Festivalul a debutat în anul 1991 la Slatina din iniţiativa Aociaţiei culturale „G.Coşbuc” şi purta numele de „Festivalul mărţişorului”, urmând să fie organizat în şapte localităţi româneşti din drepta Tisei, fiecăreia venindu-i rândul să fie gazdă prin rotaţie. Anul acesta i-a venit rândul localităţii Biserica Albă.

 La organizarea manifestării îşi aduc contribuţia: administraţia regională din Transcarpatia, din raioanele Rahău şi Teceu, asociaţiile culturale româneşti, principal organizator fiind însă, întodeauna, primăria localităţii-gazdă a festivalului. Primarul localităţii Biserica Albă, dl. Gheorghe Berinde, ne-a relatat că administraţia şi comunitatea locală, s-a pregătit pentru a oferi condiţii optime pentru desfăşurarea manifestărilor din acest an, cu toate problemele ridicate de greutăţilor finaciare pe care le au.

a unei expoziţii de fotografie documentară intitulată „Satul Maramureşean” a fotografului Felician Săteanu. Cu acest prilej vor fi decernate diplome pentru întrega activitate în slujba comunităţii românilor din Ucraina . Gazdele şi oaspeţii vor avea prilejul să urmărească un recital de excepţie susţinut de marele actor de film şi teatru Florin Piersic. Seara se va încheia cu un spectacol de muzică populară susţinut de artiştii maramureşeni : Pătru Bârlea, Nuţu Leordean şi soţii Maria şi Gabriel Arba. Este de remarcat perseverenţa medicului Mihai Botoş, preşedintele Asociaţiei culturale „Dacia”, pentru  organizarea sistematică a unor  manifestări culturale menite să păstreze vie identitatea naţională a românilor din Transcarpatia.

Zilele trecute, în satul  Bouţul Mic, comuna  Strâmtura, din dreapta Tisei, l-am întâlnit pe consulul Dorin Popescu, de la Consulatul General al României la Cernăuţi.

Ştiind că de 10 ani există promisiuni din partea României că se va deschide o reprezentanţă consulară la Slatina sau în Ujgorod, dar şi faptul că cetăţenii ucraineni din dreapta Tisei şi nu numai au cel mai apropiat consulat român la Cernăuţi, l-am rugat pe distinsul diplomat să ne vorbească despre modul în care etnicii români din Transcarpatia pot vizita mai uşor România, ţara în care mulţi dintre ei au rudenii foarte apropiate, dar nu au fost niciodată în vizită.

De mult mi-am tot dorit să ajung în satele Bouţul Mic şi Bouţul Mare ce aparţin de comuna Strâmtura din raionul Teceu, Ucraina.

La invitaţia medicului Ion Botoş, preşedintele Uniunii Regionale „Dacia” a românilor din Transcarpatia , am trecut din nou Tisa pentru a participa la Ziua Limbii Materne, manifestare internaţională ce s-a desfăşurat luna trecută, în întreaga lume.

De ce s-a sărbătorit această zi la Bouţul Mic, cu două săptămâni după, am aflat mai târziu. Adică, în a doua zi frumoasă a începutului de martie, cu soare şi temperaturi maxime de 15 grade Celsius.

Din Apşa de Jos, îmbarcaţi în Loganul condus de doctorul în istorie Ilie Gherheş, copilotat de doctorandul Dorel Todea, am urmărit „Lada”dlui Botoş, pe un drum care începea să devină tot mai…„desgropat” şi şerpuit din cauza băltoacelor ce trebuiau ocolite. În timp ce localnicii treceau pe lângă noi ca vântul în limuzinele lor înnoroiate, noi nici Lada n-am mai ajuns-o, de-am tot întrebat:bine merem spre Bouţ? Şi-am tot mers din hop-hârtop admirând imensele case şi strălucitoarele garduri de pe lungul drum al Apşei.