Miercuri, 12.01.2011, ora 16:00, la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, editura Dacia XXI va lansa cartea Anei Cicio “Colinde, zei şi mistere”, prima din noua colecţie Antropologie, folclor, etnologie.

 Vor prezenta evenimentul: Felician Pop, Aurel Pop, Viorel Rogoz, Ion Vădan.

Datinile şi obiceiurile oşenilor, le definesc firea şi crezul de oameni veniţi din vechime. Fiecare ritual al lor, al oşenilor-ausoni, ne poartă pe trunchiul obârşiilor, până acolo departe, la prima încolăcire a Spiralei.

 I-am văzut trecând prin toate zodiile cerului, cu cetera, danţul şi tropotita lor. O forţă sacră, un suflu vital, se manifestă parcă sub cerul universului oşenesc,  pentru că el, oşanul auson, prin sărbătorile sale, pune hotar timpului şi recreează lumea noastră o dată…şi încă odată…şi …

În primii doi ani de liceu ( din cinci) mi-am dat seama nu doar că analizele literare din manuale sunt desuete, dar şi profesoarele, chiar dacă unele dintre ele erau tinere. Destinul meu s-a schimbat hotărâtor, abia când la clasă a venit profesorul Ion Vancea, despre care ştiam doar că-i bun, dar „rău”.Avea vreo 34 de ani şi era „nebun „ după Eminescu, dar şi sătul de „teoriile sovietice”.Pentru cele din urmă a fost mutat disciplinar de la liceul teoretic de elită la unul industrial.

„Voi sunteţi proşti”- au fost primele sale cuvinte adresate nouă, la prima oră cu domnia sa. „Ia scoateţi o foaie de hârtie şi descrieţi un personaj din ultima carte pe care aţi citit-o, că-s sigur că n-aţi citit nimic.”După 3 zile, vine la clasă şi ne spune notele: 4,5,6. Ajunge la mine şi-mi spune că am luat nota 5. În momentul acela am intrat sub bancă. Câteva fracţiuni de secundă l-am înjurat în gând pe primul meu profesor de română, bărbat.”Şi acesta-i prost, mi-am zis. (Scriu în paranteză că gustul lecturii îl aveam din generală, când Viorel, fratele meu mai mare cu 5 ani ca mine, mi-a pus în mână numai cărţi bune, extraordinare, cum a făcut mai apoi, în liceu, profesorul de franceză, Matei Cosma, cu care am scris cele 6 rubrici de la gazeta de perete, dar am înfiinţat şi un cerc de literatură universală, în cadrul căruia, clasa noastră dezbătea cărţi şi subiecte serioase.)