Cea mai simplă metodă de combatere a epidemiilor este ilustrată într-un proverb clasic englezesc care sună în traducere cam în genul: <Un măr pe zi ține doctorul deoparte>.

            Dar cum sună proverbul în original ? Pare-se că: <An apple a day keeps the doctor away>. Dar se spune că nu e din britanică, ci din Țara Galilor, adică ar fi atestat ca proverb welsh pentru prima dată.

            Cum trebuie interpretat oare ? Mărul ca fruct ori ca pom fructifer ? Sau un dispozitiv Apple ? Îndoielnic, totuși.

            Deci epidemiile de tifos exantematic puteau fi ținute departe în livezile de meri. Iată cine a salvat evreii în WWII: eroul Ionatan. Q.e.d. Vom vedea în partea a III-a ce se consemnează în Sfânta Scriptură despre acest subiect. Să fie vorba oare despre o discriminare evidentă a unei categorii profesionale ?

Cea mai simplă metodă de combatere a epidemiilor este ilustrată într-un proverb clasic englezesc care sună în traducere cam în genul: <Un măr pe zi ține doctorul deoparte>.

            Problema este cu Doamnele: să se mulțumească Dânsele exclusiv cu mărul lui Adam, în ideea că sunt ferite de doctori, doctoranzi și viruși de eprubetă mericană ?

            Problema e și cu pământul: să rodească merii pe terenuri sterpe ?

            Problema e și cu sorcovele: la sorcovit e exultat părul. Aici stau mai bine Doamnele: mărul lui Adam și părul lui Madam'.

            Până la urmă ce mai e natural în ziua de astăzi ?

Ura fasciștilor români în URSS față de comuniști este ilustrată exemplar în cartea memorialistică a lui Dumitru Bejan- "Oranki. Amintiri din captivitate", precum și lipsa de umanitate a bestiilor de români deținuți ca prizonieri ani de zile în lagărele din URSS cu hrană, cazare, servicii funerare gratuite, unii sipraviețuind cu obstinație.

                Episodul despre "Diplomații spanioli" arată coexistența în lagăr a partizanilor lui Dolores Ibaruri (de orientare comunistă), nedispuși să comunice cu prizonierii spanioli din "Divizia albastră", nici cu fasciștii români ori germani. Problema lor era aceeași cu a altora (diferențe de climă, lipsa de îmbrăcăminte călduroasă, de încălțări, etc.). Încet-încet gheața se sparge. Bestiile de români le confecționează încălțări pentru copiii din grup.

                Bestiile de români intră în grevă, forțând repatrierea în grup. Chemarea pentru acțiune comună făcută prizonierilor unguri și germani nu are efect: aceștia trec în vârful picioarelor pe lângă bordeiele românilor. După zece zile, generalul Vladimirov lasă o hârtie în bordeie cu decizia Moscovei de repatriere a românilor până la 01 iulie 1948.

Selectăm din Didahiile, pag. 71-72 opinia Sfântului Antim Ivireanul referitor la numărul botezurilor:  < A patra întrebăciune iaste cum că am zis: Câte botezuri sunt ?  Și zicem că sunt opt, precum scrie și Sfântul Ioan Damaschin la a patra carte a Bogosloviei lui: botezul dintâi iaste al Potopului, spre tăiarea păcatului. Al doilea botez iaste al lui Moise, când a trecut pre jidovi prin Marea Roșie. Al treile botez iaste al Legii, că de se spurca cineva până nu-și spăla cu apă trupul și hainele nu intra în tabără. Al patrulea botez iaste al lui Ioann, însă spre pocăință numai. Al cincilea botez iaste al lui Hristos, cu care ni-am botezat și noi creștinii. Al șaselea botez iaste al pocăinței și al lacrimilor, cu carele curățim botezul cel dintâi, ce am întinat.  Al șaptelea botez iaste al muceniciei, carele iaste și mai bun și mai cinstit, că nu se teme să se mai spurce cu păcate botezul acesta, carele s-au arătat întâi Hristos, că ș-au vărsat prea cinstit și scump sângele Său pre cruceși toți mucenicii cu acest botez s-au botezat și s-au învrednicit Împărăției Ceriului. Al optulea botez, cel mai de pre urmă, este al focului celui nestins, ce vra să muncească pre cei păcătoși, după cum zice la un tropar al canonului de astăzi la a șasea peasnă: "Cu focul cel de pre urmă botează Hristos pre cei potrivnici și neînțelegători de Dumnezeirea lui".

Din lucrarea autorilor: C-tin Gheorghe, Miliana Șerbu- Miniștrii de interne 1862-2007, Mică Enciclopedier, Ed. Min. Internelor și Reformeli Administrative, 2007, aflăm numele miniștrilor de interne români deținuți la Sighet (unii decedați acolo):

general Arthur Văitoianu (arestat și închis în 1947), a fost de trei ori ministru de interne, o lună prim-ministru, senator de drept, consilier regal;

Aurel Vlad (mama sa era fiica lui G. Barițiu, este ministru ad-interim o perioadă scurtă în 1919, este arestat în 1950, moare la Sighet la 01 iulie 1953: deși ateu, moare rostind rugăciunea Tatăl nostru);   

C-tin Argetoianu (ministru de interne în două rânduri, 1920-1921, 1931-1932, prim-ministru una-două luni în 1939, moare la Sighet în 06.02.1955);

Ion Cămărășescu (între 17.12.1921-17.01.1922 ministru interne, avocat, arestat n 1950, moare în 1953 la Sighet);

Totuși, dat fiind că se știe că poetul Paul Celan a preferat și privilegiat limba germană în scris, autenticitatea documentelor în română trebuie probată fără echivoc. Astfel, manuscrisele vor trebui analizate din punctul de vedere al scrisului (formă caractere, aliniere, corecturi, etc.) şi trebuie probat că nu sunt traduceri efectuate de către o altă persoană. Trebuie verificat fondul arhivistic şi sesizate și variantele intermediare, dacă ele există.

Aceasta pentru a proba caracterul lor de autenticitate de netăgăduit. De asemenea, publicarea scrisorilor sale în română către Petre Solomon, dar și în franceză, ar fi de dorit, precum și comparații de stil. Aceasta pentru că doamna critic din literatura germană le-a catalogat drept neobișnuite pe anumite considerente. Înlăturarea suspiciunilor ar fi de dorit.

Poetul Paul Celan este un autor bucovinean de limbă germană, originar din Cernăuți. De la Dânsul ne-au rămas scrieri în limba română din perioada când a locuit și trăit la București (un număr de poeme în versuri albe și proză scurtă poetică), precum și corespondența cu prietenul său, Petru Solomon, corespondență care, de la un moment dat, începe să fie scrisă în limba franceză din anul 1958 (dar cu două excepții). Poetul Paul Celan era nativ în limba germană (limba sa maternă), limbă în care continuă să scrie poezeie considerată drept una dintre cele mai mari creații poetice ale secolului XX. De la "Dragul meu Petrică", stilul se schimbă în "Mon Cher Pierrot". Scrierile în română ale periodei bucureștene  sunt catalogate drept neobișnuite de una dintre Doamnele din critica literară germană. Petre Solomon etichetează prozele sale scurte poetice bucureștene drept meteoritice. Poetul Ion Caraion îl publică în revista Agora în 1947 cu trei poeme, dar în germană, deși primise și versiunea română, ceea ce ne face să ne punem întrebări asupra calității unor versiuni române ale poemelor Sale. E îndoielnic că a scris direct în română, aceste scrieri fiind traduceri sau versiuni . Este posibil să fi conceput în minte în germană și să fi așternut în scris în română. Decizia poetului Ion Caraion ne arată că versiunile originale erau cele germane, care aveau o suplețe și o vibrație superioare (la cele care au fost și transcrise pe hârtie), Dânsul preferându-le celor de limbă română (probabil mai neizbutite).

Poetul Paul Celan este un autor bucovinean de limbă germană, originar din Cernăuți. De la Dânsul ne-au rămas scrieri în limba română din perioada când a locuit și trăit la București (un număr de poeme în versuri albe și proză scurtă poetică), precum și corespondența cu prietenul său, Petru Solomon, corespondență care, de la un moment dat, începe să fie scrisă în limba franceză din anul 1958 (dar cu două excepții). Poetul Paul Celan era nativ în limba germană (limba sa maternă), limbă în care continuă să scrie poezeie considerată drept una dintre cele mai mari creații poetice ale secolului XX. De la "Dragul meu Petrică", stilul se schimbă în "Mon Cher Pierrot". Scrierile în română ale periodei bucureștene  sunt catalogate drept neobișnuite de una dintre Doamnele din critica literară germană. Petre Solomon etichetează prozele sale scurte poetice bucureștene drept meteoritice. Poetul Ion Caraion îl publică în revista Agora în 1947 cu trei poeme, dar în germană, deși primise și versiunea română, ceea ce ne face să ne punem întrebări asupra calității unor versiuni române ale poemelor Sale. E îndoielnic că a scris direct în română, aceste scrieri fiind traduceri sau versiuni . Este posibil să fi conceput în minte în germană și să fi așternut în scris în română. Decizia poetului Ion Caraion ne arată că versiunile originale erau cele germane, care aveau o suplețe și o vibrație superioare (la cele care au fost și transcrise pe hârtie), Dânsul preferându-le celor de limbă română (probabil mai neizbutite).