L-am cunoscut pe Marin Slujeru, cu mulţi ani în urmă, cu prilejul ediţiilor succesive ale Festivalului de poezie de la Sighet. Discret, delicat, aproape scuzîndu-se pentru prezenţa lui printre “poeţi” – în restul timpului fiind un dascăl dăruit misiunii lui şi coconilor maramureşeni (cum au fost şi părinţii lui) şi petrecîndu-şi răgazurile libere de obligaţii de tot felul la Biblioteca Municipală - “şlefuieşte” imagini în oglindă (nu “lustruieşte” oglinzi!) ale unei memorii încărcate de o nesfîrşită tandreţe. Textele lui poetice, în versuri sau în proză, nu au nimic din aerul solemn “voievodal” al majorităţii poeţilor din Maramureş ci, ca o prelungire parcă a sugestiei semantice conţinute în numele familiei, compun şi recompun (a publicat pînă acum cinci volume de asemenea texte, dar, în esenţă, unul şi acelaşi de la început, subsumat unui titlu “Leptem”, construit din cuvîntul maghiar lep, care înseamnă pas şi s-ar traduce prin am păşit, ca şi cum – din nou, discret, încifrat – poetul ne-a anunţat că s-a hotărît să facă pasul afară din oglindă) o istorie mică, dar nu umilă, în care evenimentele fundamentale ale vieţii sunt “îmblînzite” printr-o rafinată abordare ironică. Rezultatul e o serie de fotograme “în sepia”, de un farmec cu totul special. Aceleaşi “cadre”, dar cu “timpi de expunere” diferiţi.       

  "Nu se gaseste nicaieri un studiu complet despre Fratia misterioasa a Roza-Crucii". Aceasta afirmatie, cu care debuteaza lucrarea lui Paul Sedir, era valabila in Franta inceputului de secol XX si este tot atat de valabila in Romania inceputului de secol XXI. Intr-adevar, la noi au aparut prea putine carti despre societatea secreta care a fascinat Europa in vremea Renasterii tarzii si a inceputului epocii moderne.

    Studiul de fata isi propune sa suplineasca aceasta lipsa. In acest scop, autorul ne prezinta nu numai istoria vizibila a Ordinului, cu autorii rozacrucieni, lucrarile lor si regulile pe care trebuiau sa le respecte Fratii, ci si istoria sa invizibila, caci, spune el, "orice forma existenta pe plan fizic nu este decat invelisul tipului esential al acestei forme, caci nimic nu are loc in vizibil fara sa nu se gaseasca deja in invizibil".

  Pornind de la aceste premise, Istoria rozacrucienilor ne arata, in intreaga sa complexitate, care a fost rolul indeplinit de aceasta Fratie, formata din "copiii de taina ai Domnului", "misionarii, apostolii, misticii puri, adevaratii rozacrucieni".

Editura Herald prezintă opera decisivă a aceluia care a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai mari maeştri contemporani ai esoterismului islamic. Mihail Vâlsan este una din personalităţile cele mai importante ale secolului XX, care i-au scris istoria „discretă”, fundamentală şi exemplară din punct de vedere tradiţional, alături de marele său mentor René Guénon şi de ilustrul său prieten Vasile Lovinescu.

Continuator ales şi calificat al operei guénoniene, Michel Vâlsan face parte din mişcarea de redresare spirituală apărută acum aproape un secol în Occident, ca răspuns la devierile şi profanările lumii moderne. Lucrarea de faţă îşi propune clarificarea chestiunii legate de ortodoxia islamică a operei lui Guénon şi a celei referitoare la raportul dintre perspectiva sa doctrinară şi poziţia sa tradiţională personală.

Maestru de o înaltă rigoare şi puritate spirituală, M. Vâlsan a înscris definitiv contribuţia romanească în domeniul exegezei spirituale de natură esoterică islamică, în plan european şi nu numai, prin excelenţă şi incontestabilă autoritate.

Nevoia omului de a primi adevăruri absolute din partea unei divinități aspre și, totuși, miloase, nevoia de reguli dupa care să își conducă viața spirituală, nevoia unui suflet curat care să moștenească izbăvirea eternă, toate aceste nevoi se zbat în mintea și în inima călugărului-tămăduitor Hypa, protagonistul narațiunii și povestitorul chinuit al faptelor petrecute în secolul al V-lea în romanul Azazel, îngerul răului. Youssef Ziedan creează un personaj aparte, încercând să reconstituie impresia de adevăr istoric într-o ficțiune al cărui format mimează autenticitatea pergamentelor călugărilor de demult, ale căror scrieri au devenit documente valoroase pentru istorici și arheologi. În fapt, Hypa, un călugăr egiptean convertit în urma unor întâmplări sângeroase din copilăria sa, este, aparent, obligat de Azazel, blestematul demon, să își scrie istoria vieții, relatând improtante evenimente din evoluția creștinismului din acele vremuri, evenimente mai mult sau mai puțin fericite la care el fusese martor.