Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză– română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

Text franceză 10.15.: Claudius Aeliani scrie în istorisiri diverse/Varia Historia 10.15: <Pauvreté d'Aristide et de Lysandre. PENDANT aa la vie d'Aristide, ses filles furent recherchées en mariage par les citoyens les plus distingués. Ce n'était pas, sans doute, en considération de la sagesse du père, ni par un sentiment d'admiration pour son équité : s'ils eussent connu le prix de ces vertus, ils auraient persisté dans leur recherche. Mais aussitôt après la mort d'Aristide, ils s'en désistèrent. 

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză– română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

Am reconsiderat poziţia anterioară (discuţii între co-autori bine aprofundate) şi considerăm conceptele de "Coloană fără sfârşit/Endless Column" şi respectiv "Endless Helix" drept înrudite, dar distincte. Pare logic ca dl. Noguchi să fi fost inspirat de dragonii enormi de hârtie de la festivalurile asiatice din unele oraşe de pe coasta de est a S.U.A. Este posibil să fi regăsit motivul în crescături succesive văzute încrustate în piesele de lemn din atelierul marelui Constantin Brâncuşi, ori poate în socotelile acestuia pe răboj, ori în modele brodate pe straie şi învelitori de pat. La dl. Brâncuşi, motivul este stâlpul gorjenesc de susţinere, al mansardei la Paris, respectiv al cerului în ansamblul monumental de la Târgu Jiu. Dacă i s-a spus la Târgu Jiu: "dacă poţi, fă ceva pentru noi, căci cade cerul pe noi" (1937, în anticiparea unui nou enorm război –Masa Tăcerii- şi în baza celor relatate de către dl. Brâncuşi despre "decupajul" lumii americane în mansarda sa –cumpărătorii americani- şi prietenia cu Neo zeelandeza -Poarta Sărutului-), Maestrul a realizat şi un stâlp de cer. Dacă americanii nu îi cumpărau lucrările (şi replicile), Maestrul nu ar fi avut din ce trăi. Iar dacă primele "Coloane ale infinitului"nu se vindeau, nu am fi avut o serie.

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n. A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)… Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Decimus Septimus, 17.7: < Aristoteles libro octavo De animalibus ait, elephantos novem hordei medimnos Macedonicos ad summum comedere quinos, aut etiam septenos si dederis, et simul arborum frondes ac turiones]. Metretas vero, inquit idem, Lacedaemonicas quatuordecim bibere possunt, et rursus ad ejusdem diei vesperam octo. Ducentos autem annos vivunt, nonnulli etiam trecentos. 

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n. A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)… Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Decimus Septimus, 17.6: < In tantam saepe magnitudinem excrescit crocodilus, ut Psammitchi Aegyptiorum regis tempore viginti quinque cubitorum dicant visum fuisse; regnante vero Amaside, palmorum quatuor supra sex et viginti cubita. In Laconico mari accepi ingentia cete nasci, eamque ob causam criticorum quidam Homerum dicunt Lacedaemonem cetosam appellasse. 

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n. A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)… Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Decimus Septimus, 17.5: < Phylarchus libro duodecimo in vulgus edidit, aspides ab Aegyptiis vehementer coli; easdemque ex eo cultu prorsus mansuescere, ciboque cicures fieri; neque simul cum pueris infantibus viventes eis quippiam nocere, et vero appellatas ex cavis prodire, atque ad appellantem accedere; digitorum autem crepitu vocantur. 

Femeile erau cu mult mai emancipate în khanatul Crimeean, nu numai faţă de alte state musulmane, ci chiar faţă de unele teritorii creştine.

Aveau drept de moştenire după soţ şi urmau şcoli fără restricţii. Bărbatul tătar era obligat să ţină seama de opinia soţiei sale în extrem de multe chestiuni. Erau situaţii când şi femeile luau parte la campaniile de război şi participau la apărarea khanatului în caz de atacuri. Personal, nu am văzut femei tătare în România purtând văl, deşi este posibil să existe şi persoane mai religioase ori mai discrete.

Şi ca mamă, opinia femeii era respectată de copiii îndeosebi privind alegerea nurorilor. Ele având drept de veto în anumite situaţii (deşi numărul tătarilor chiar în Crimeea era relativ redus: populaţia era de circa 250.000 înainte de instituirea protectoratului Rusiei).

Doamna revine de la muncă: <Ce-ai mai scris ?>. <Şed şi cuget>. <Pune mâna şi scrie pro-bono>. <Să ştii că am dezinformat>. <Adică ?>. <Împotriva tifosului exantematic probabil că nu se putea lupta chiar direct atunci, dar contra modalităţii de transmitere – a vectorului de transmitere- pare-se că da>. <Explică mai mult>. <La Vapniarka a existat o concentrare de evrei comunişti deportaţi din România. În lucrarea intitulată "Memoria salvată II", Ed. Univ. de Vest, 2009,  editori S. Vultur, A. Onică e redată mărturia domnului Geza Kornis, născut la Budapesta în 1917 (nota 1, pag. 213), care se afla în Germania. Mărturia e inclusă în "Din viaţa mea şi vremurile mele", carte autobiografică redată integral pe www.memoria.ro. Era un timişorean, fiul unei pragheze. În consecinţă, acasă se vorbea germana, maghiara şi româna. La 25 de ani, a fost arestat pentru activitate comunistă sau antifascistă (deşi provenea dintr-o familie înstărită). Transportaţi în vagoane de vite în Transnistria în septembrie 1942, memorialistul menţionează desprinderea unor vagoane din tren cu cei care ceruseră emigrarea în URSS în 1940. Au fost primiţi de un comando SS la Berezowska Mostowoj şi împuşcaţi. Memorialistul aminteşte de creştina Maria Tausig, care nu şi-a lăsat soţul singur>. <Şi ea a fost împuşcată ?>. <Da. Dl. Geza Kornis spune că motivul morţii multor deţinuţi în Transnistria s-a datorat contagiozităţii febrei tifoide şi a faptului că autorităţile au fost depăşite de evenimente. Tot el spune că urgenţa era realizarea măsurilor de prevenire. Dimineaţa, lenjeria şi cămăşile deţinuţilor erau căutate de păduchi, vectorii care răspândesc boala. Cum boala nu ocolea nici personalul de pază: soldaţi şi jandarmi, au obţinut o etuvă în care erau erau ucişi păduchii la temperaturi înalte. Evident, contrar Vehiului Testament -adică a poruncii să nu ucizi-.>. <Eşti ciudat>. <Sigur, ideea este cât de restrictivă e porunca. Sunt păduchii viaţă ? Se aplică şi lor porunca ?>. <Cum făceau ?>. <Uscau hainele în etuvă la sculare. Ei stând grupaţi, păduchii săreau de pe unul pe altul. În final au reuşit să supravieţuiască>.

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză– română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.