Doamna solicită: <Îmi mai spui despre discriminarea extrem de pozitivă ?>. <Când a fost în lagăre, domnul Otto Adler a întâlnit o mulţime de oameni cu poziţii înalte: inclusiv pe fostul prim-ministru maghiar Döme Sztójai, dar şi pe marele Ike>. <Unde l-a întâlnit pe Döme Sztójai ?>. <La Garmish-Partenkirchen>. <Un lagăr ?>. <Tot un fel de lagăr, dar pentru înalţi demnitari>. <Tot nazist ?>. <Da, dar dichisit: cu mâncare dietetică şi bio, muzică ambientală şi relaxare>. <Otto Adler cum a ajuns acolo ?>. <Cu un Jeep, care este un fel de ARO de Câmpulung, dar mai nereuşit>.  <Iar Marele Ike cine era ?>. <Trebuie să revăd articolul: cred că e vorba de Dwight Eisenhower, cu care domnul Adler a dat mâna, cred că la Dachau. Atunci era doar un generăluţ, ulterior a ajuns preşedinte la "mericani">. <A fost verificat înainte ?>. <A fost un ofiţer din MP, care a zis "clean", adică domnul Otto Adler era primenit şi curăţel>. <Asta înseamnă ?>. <Cred că a spus "clean", în sensul că nu era pericol, adică era curat biroul (o fi fost femeia de serviciu înainte). Probabil se temeau de microbi>. <Hmmm ! Mă uimeşti ce de mai ştii. Femeia de serviciu nu era tot vreun înalt demnitar, fost sau viitor ?>. <Am să verific. 

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză– română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

De ce nu au ajuns niciodată paşalâc Țările Române ? Cu excepţia Banatului, Dobrogei, a Benderului, Hotinului, Giurgiului şi Brăilei, ultimele patru cu statut de raiale cel mai probabil.

Şi uneori se arăta destulă înţelegere la plata haraciului, trimisul otoman stând şi câte o lună pentru a scormoni pe toţi de bani şi a lua de unde se putea (căci nu scăpa nimeni de verificări şi cercetări dintre boierii mai răsăriţi, doar să se scoată galbenii). Răspunsul se află în situaţia iniţială de state tampon ale Valahiei, Moldovei, ulterior a Transilvaniei, a alternărilor favorabile de domnitori: după straşnicul Kazâclâ îi urmează Radu cel Frumos, alternat cu vărul său, Basarab Laiotă (pus de Ştefan Vodă). Pe acesta, pe Ştefan îl temperează Maria Voichiţa, de la care boierii moldoveni capătă foarte prostul obicei să se ducă în grup la Poartă şi să-şi ridice caftanele în cap, dar primind în final înţelegere şi condescendenţă de la sultan şi Marele Vizir (pe care îi dispera aceste manifestări). După Ştefan, Vasile Lupu e favorabil Porţii şi intervenţionist în treburi ecleziastice (care poate păreau mai complicate şi delicate otomanilor, bucuroşi că scapă de această povară). Şi Hanatul Crimeei reprezenta o formă de control, dar şi de protecţie şi intervenţie până la căderea sa sub Protectorat Rusesc, Iar Minihanatul Bucegean până la disoluţia sa a reprezentat tot o formă de colectare fiscală (sărind adesea peste Moldova, dar neprecupeţind strângerea roadelor de la poloni, zaporojeni ori ardeleni, cu aportul esenţial al unor nogai). Cele două triburi rămase acolo după plecarea nogailor erau îndeosebi olăcari (adică curieri poştali între Hanat, Imperiu şi vecini). Şi cazacii, după eclipsarea Poloniei, au avut o influenţă în contrabalansarea situaţiei regionale, învăţându-i şi pe moldoveni la mercenariat şi piraterie asupra convoaielor turceşti de negustorie şi de achiziţii comerciale, dar nu numai.

 Citim despre Vera Moore de pe internet că era o pianistă neo-zeelandeză care l-a ajutat pe Constantin Brâncuşi la corespondenţa în limba engleză. Se spune că ar fi fost secretara lui Brâncuşi vreme de 15 ani. Dar credem că Brâncuşi înţelegea prin secretaire un dulăpior de lemn sculptat manual în care arunca ori păstra scrisorile de peste ocean. În 1934 ea naşte un copil pe care Brâncuşi nu îl recunoaşte. Evident, era un secret; Vera Moore îi atribuie copilului următorul prenume: John Constantin Brâncuşi. Numele Moore. Unul dintre discipolii lui Constantin Brâncuşi purta numele Henry Moore, tot sculptor, care aprecia în 1937: "Brâncuşi este acela care a dat epocii nostre conştiinţa formei pure. Nu este exclus ca între Vera şi Henry să fi fost o relaţie de rudenie îndepărtată. Deci Brâncuşi, destul de macho şi categoric cu Vera Moore îi interzice Verei ca copilul să poarte numele său. În consecinţă, Vera îi atribuie copilului acel prenume, cu promisiunea fermă la insistenţele copilului după ce mai creşte că îi va dezvălui peste ani identitatea tatălui. Un secret tare bine conservat.

Ce copii mai poartă prenumele C-tin Brâncuşi ? În realitate foarte mulţi.

Toţi cei născuţi în Cartierul C-tin Brâncuşi ar trebui să se numească astfel. La întrebarea: "Al cui eşti ?" să răspundă: "Sunt din C-tin Brâncuşi". Desigur că nimeni nu va minţii.

De ce ar trebui procedat astfel ? Ca să facem presiuni asupra celor de la Pompidou să facă mulaje galvanice după lucrări, să le păstreze şi să returneze operele de artă, inclusiv clădirea muzeului. Dacă ei trăiesc din afaceri cu apă, să trăim noi  din bilete de muzeu. Apoi vom da voie pentru replicarea operelor şi re-exportul atelierului (replicarea sa) în Emiratele Arabe Unite (un fel de Dallas al Orientului Mijlociu): Nu e pericol să ne facă concurenţă: oamenii nici măcar de sălbăticia Parisului nu vor să mai ştie, toţi nu mai vor acum decât în Emirate. Dar să ne dea cotă parte din taxa de intrare la muzeu.  Dar dacă vor fi la modă alte Emirate ? Ce să facem atunci ? Cei născuţi în cartierele denumite C-tin Brâncuşi să caute persoane născute în cartierele denumite Margit Pogány şi să facem alianţe confederative. Acestora putem să le spunem cum vrem: chiar şi Emirate.

Ce îl determina pe Constantin Brâncuşi să-şi construiască singur obiectele pe care le folosea ?

Ştim că Maestrul cânta la vioară, dar cum, căci probabil nu avea habar de note muzicale (dar cine poate ştii ? Poate că învăţase, fiind eminamente un autodidact). Şi-a construit singur propria vioară în copilărie, deşi cu certitudine nu era un lutier dedicat. Să fi repetat experimentul şi la Paris, reconstruindu-şi propria vioară ? Pipele cu certitudine şi le-a făcut singur, probabil că dacă vindea din ele, mai făcea rost de bani pentru nimicuri gen mălai şi griş. Fotoliul masiv din lemn în care îl vedem într-o fotografie era sigur cioplit de el. Dar când nu i-a mai fost de folos, nu l-a aruncat, ci a refolosit lemnul (fie pentru altceva, fie ca să facă focul, fie pentru pipe ca să le vândă).

Există un cuvânt ossetic obscen în română, dar nu în ossetină. L-am auzit frecvent la cineva de fel din judeţul Botoşani, dar cu pronunţie tipic moldovenească. În ossetină dialectul iron čyzg, respectiv dialect digor kizgæ- engleză daughter. Cum ? Nu vi se pare obscen ? În ossetină deloc, dar în română poate ? În Brăila, Chişcani....

Iar în zazaki kêna- engleză daughter (Chinari Mureş ? Incert. La britanici queen-ro. regină). În kurmanji-soranj keç, kîj, qîz, dot/kiç, kîj, kenîşk, düet(kelhur) toate- engleză daughter (vreo legătură cu Cheţani Mureş ? Incert). Ori kîj conform Cleja Bacău ori Cârjeu Gorj (poate asemănare fonetică). Titiana din Mureş vreo  legătură cu erza mordvin tʸeytʸer̃ʸ ? Ori poate Tutana Argeş ? Estoniană tütar̃/finnish tütær̃- engleză daughter conform Tuta Bacău ori Totea Gorj ? Iar Doftana Prahova din persian doxtar/parthian duxtar/lituaniană duktẽ̇/ gothic dauhtar- engleză daughter ? Românescul dotă de la ce ar veni oare ? Lehancea din judeţul Bacău conform maghiară l(e)aaɲ ? E redat fonemic, normal l(e)ány. Neclar. Ori poate rotuman leʔhɔni- engleză daughter... În north saami (lapish) nieidɑ- engleză daughter poate conform Nadişa Bacău, Nadăşa ori NadeşMureş ? În welsh merch- engleză daughter, dar nu ştim să existe vreun oiconim apropiat. Poate Mercina Caraş Severin ? Latină filia/nāta- engleză daughter poate conform Filia din Covasna ? Ném ? Neclar.

Doamna revine de la muncă: <Ce-ai mai scris ? Mai ai multe idei din acestea precum Premiul Nobel pentru război, nu numai pentru pace ?>. <Mai am: de exemplu, clauza naţiunii cele mai defavorizate>. <Adică ?>. <Tot ceea ce vedem este răsturnat: dezvoltat nu este dezvoltat şi sărăcia nu e sărăcie; libertate nu e libertate şi costrângere nu e constrângere>. <Adică ? Explică să înţeleg>. <Lider al liberalismului şi libertăţii sunt "evreii" din Somalia, care trăiesc doar din piraterie, căci din altceva nu au din ce trăi, adică în aer liber, curat, pe mare nepoluată, în ambarcaţiuni mici şi iuţi, iar lideri ai constrângerilor şi ai controlului sunt "evreii" din America, care se umflă cu pop-corn şi diluţii închise carbogazoase şi ziulica întreagă privesc ce se întâmplă în lumea de afară la televizor şi au animalele de companie pe "Animal Planet">.  <De-aia striveşti gândaci că nu sunt pe "Animal Planet"?>. <Nu. Pentru că se foiesc şi fac grevă dacă nu găsesc de mâncare şi nu vor să asculte explicaţiile mele că raţiile alimentare la noi sunt mici, căci nu munceşte decât Doamna. Şi ca să ne ţină acasă pe noi are două slujbe>. <Pentru că tu dai explicaţii amănunţite când nu trebuie şi când ai idei bune nu le dezvălui>. <Ideile nu costă şi se fură. Numai că dacă prost faci, prost iese>. <De ce vorbeşti de evrei în Somalia şi America ?>. <Am vorbit "la figurat", dar dacă nu este la figurat ?>. <Adică ?>. <În Somalia, o localitate se numeşte Jawhar (Giohar), alta Yeed. Unii spun că sunt hamito-semitici. Să nu aibă nicio legătură cu evreii ? Alta micuţă: Sina Dhaka>. <Să nu-mi spui că o să compari cu Somalia acum !>. <Dar Kismaayo (Chisimayu) nu sună a Chişinău-Criş? Iar Hargeysa a ce sună oare, nu a Argeş?>. <Lasă asta. Ce idei mai ai pe lângă clauza naţiunii celei mai defavorizate ?>. <Discriminarea mult prea pozitivă, atât de pozitivă că este dusă la extrem>. <Explică !>. <Citeşte interviul domnului Otto Adler din  "Memoria salvată II", Ed. Univ. de Vest, 2009, cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş, editori S. Vultur, A. Onică şi spune-mi ce crezi !?>. <Lasă-mă să citesc şi discutăm pe urmă... Spune-mi rezumatul părerii tale ca să nu mai facă gândacii grevă>.

Continuând cercetările, am descoperit într-o lucrare destul de veche de Sir Harford John Bridges intitulată: "The Dinasty of the Kajars. Th Reigning Royal Family of Persia", London, Anul MDCCC XXXIII, că Murtaza Khuli Khan era membru al dinastiei Kajars, dar rezida la Tiflis sub oblăduirea Rusiei, unde se refugiase (în Rusia). El era frate cu Muhammed Shah Kajars şi urmărea să invadeze Persia (pag. 186-187). La pag. 23 este numit Murtazy Khuli Khan, care ridicase forţe în scop de rebeliune şi jaf. Lui trebuie să i se fi făcut portretul de către pictorul Vladimir Lukich Borovikovski. Aceasta este concluzia noastră.

El trăia sub protecţia Rusiei. Dar la un moment dat în 1794, Tiflis este luat de persani pare-se. Relatarea dela pag. 24 indică numărul mare de prizonieri (15.000 de persoane), precum şi bogăţii (dar şi fecioare, bucuria soldaţilor).

În aceaşi lucrare, în Appendix II apare un prinţ numit Abbas Mirza.

Tot aici, la pag. 27 se aminteşte posesia diamantului Koh-i-Nur (precum şi a altor două: Dar-i-Nur şi Taj-i-Mah, aflate temporar în posesia lui Lutf Aly Khan, de la care le recuperează suveranul persan).