s-a născut în localitatea Câmpulung la Tisa, pe 6 octombrie 1945. A debutat în fotbal în comuna natală, iar în anul 1962 trece la Forestierul Sighetul Marmaţiei unde activează până în 1965. Dupa aceea joacă un an, 1965-1966, la Victoria Roman (în timpul satisfacerii stagiului militar) de unde trece la Dinamo Bacău (1966 – 1974) iar mai apoi la Politehnica Timişoara (1974-1981), de unde se retrage din activitatea competiţională (1981),.

A jucat 386 de partide in Divizia A, marcând 108 goluri.

A evoluat la echipa naţională a României de 27 de ori, înscriind nouă goluri, cel mai frumos gol fiind cel înscris împotriva Braziliei, la Campionatul Mondial de Fotbal – Mexic 1970. A fost desemnat de ziariştii străini şi antrenorii formaţiilor prezente la turneul final ,,cel mai bun jucător al reprezentativei României’’ la Campionatului Mondial de Fotbal Mexic -1970.  A facut parte din grupul celor 16 jucători propuşi să li se ridice statuie în faţa stadionului “Azteca” din Mexic.

După retragerea din activitatea de jucător, Dembrovschi s-a dedicat carierei de antrenor, actualmente fiind scouter  la FC Poli Timişoara dar şi observator din partea  Ligii Profesioniste de Fotbal la meciurile din primul eşalon.

Rapsodul Grigore Lese este unul dintre rapsozii care vor lua parte la prima editie a unui festival care va dedicat in intregime Cimitirului Vesel de la Sapanta, festival va avea loc la sfarsitul acestei saptamani. El vine din Tara Lapusului. A vazut lumina zilei in localitatea Stoiceni, din judetul Maramures, si e renumit pentru canturile sale "cu noduri" pe care oricant s-au chinuit, alti solisti de muzica populara nu au reusit sa le imite intocmai.  Cu rapsodul Tarii Lapusului am stat de vorba pret de cateva minute despre acea lume care exista in muzica, despre emisiunile pe care le face, dar si despre ce ii lipseste judetului in care s-a nascut.

Reporter: Care-i povestea muzicii populare, a celei traditionale? 
Grigore Lese: Eu de mult timp nu mai cant muzica populara, ci muzica traditionala. Muzica populara este o muzica accesibila gustului comun, o canta oricine, pe cand muzica traditionala nu o poate canta oricine. Se apeleaza la constiinta omului, sa aiba studii, adica este o muzica care a intrat in constiinta oamenilor.

În această primăvară, la Căminul Cultural din localitatea Leordina,a avut loc un spectacol folcloric de excepţie, dedicat împlinirii a 40 de ani de activitate artistică a interpretului de muzică populară Nuţu Leordean, fiu al satului.
În cadrul acelui spectacol au susţinut recitaluri invitaţii Angela Buciu, Florentina şi Petre Giurgi, Ileana Bumbar, Andrei Bărbos, Vlăduţ Roman, Vasile Coca, Măriuca şi Gabriel Arba, Simina Pop, Fraţii Leordean, Mihaela Grec, Ana Hosu, Hermina Marc, Ileana Domuţă Nastan, Taraful comunei Leordina, precum şi mulţi alţi interpreţi.
Despre acest spectacol, despre lansarea unui nou CD şi multe altele ne-a vorbit Nuţu Leordean intr-un interviu, special pentru cititorii Sighet Online:

Jean Louis Chancerel este specialist al Europei in domeniul pedagogiei, profesor universitar la Lausanne (Elvetia), specialist in psihologia muncii si psihopedagogie, inlocuitor la catedra al celebrului Jean Piajet,  din 1972 participand in Consiliul European pe psihologia adultilor, invatarea limbilor si formarea profesionala, participand  la reformele educationale ale mai multor tari eudopene. Printre altele, Jean Louis Chancerel a trecut de curand de la catolicism la ortodoxism si ne-a explicat motivele deciziei sale.

Prezenta sa in Sighet pentru aproximativ o luna ne-a facut sa profitam de aceasta sansa si sa avem o discutie extrem de interesanta pe parcursul a aproximativ doua ore cu domnia sa. Discutia a fost una libera, lejera, trecand prin subiecte ca domeniul educatiei, al formarii profesionale, politica europeana, religie precum si multe alte teme extrem de interesante pe care va invit sa le descoperiti in acest interviu-foileton. Interviul a fost posibil datorita domnului Cristi Fernea (Libraria Luceafarul), cel care a fost si reporter. Traducerea pe parcursul interviului a fost asigurata de catre doamna Gafia Galay, sotia domnului Jean Louis Chancerel, doamna Galay fiind cadru universitar la Scoala de Studii Sociale si Pedagogice din Lausanne (Elvetia).