Cu ce sentimente priviţi Memorialul Sighet acum, când el a împlinit 18 ani?

Cu sentimentul că, Ana Blandiana şi cu mine, am crescut un copil care nu ne mai aparţine. El stă acum pe propriile picioare, este vizitat de sute de mii de oameni, apreciat şi uneori criticat, dar pentru tot ce face el răspundem tot noi. Într-un fel, suntem legaţi, logodiţi, căsătoriţi pentru a doua oară prin acest adolescent ajuns la majorat, dacă vreţi, la care ne gândim zi de zi, uneori noapte de noapte, de la o distanţă (650 kilometri) care ne amplifică gândurile, îngrijorările şi planurile de viitor. Căci depărtarea fizică dilată atât exaltările, cât şi angoasele...

„Convieţuim bine, fără nici un fel de conflict religios sau interetnic” 

Dialog cu pr. Dorin Bileţchi, paroh al Bisericii Ortodoxe Române din Slatina (Solotvino)

-Care ar fi structura  confesională  în oraşul de pe bulgărele de sare?

-Din cei 10 mii de locuitori ai orăşelului Slatina, 80 la sută sunt ortodocşi, iar restul sunt greco-catolici, romano-catolici, martorii lui Iehova, baptişti, penticostali, adventişti şi câţiva mozaici. Şi dacă tot vorbim de evrei, câţiva dintre ei sunt  strănepoţii lui Robert Maxwell, fostul magnat al  presei, care s-a născut aici. Important este că noi toţi convieţuim bine, fără nici un fel de conflict religios sau interetnic.

-Interesant, tot aici s-a născut şi marele artist  pop şi el evreu, Rozemberger, iar în stânga Tisei , la câteva sute de metri s-a născut Elie Wiesel, celebru şi el. Adică, am putea spune că nu numai omul sfinţeşte locul, dar şi   locul sfinţeşte omul.

-Lumea a cam uitat de ei, dar e adevărat că şi omul sfinţeşte locul dar şi locul în care te naşti îţi lasă o amprentă.