A doua zi dupǎ meci am aflat rezultatul naționalei noastre de petrecǎreți prin cluburi pline de alcool, de fum şi multe alea (dupǎ ştirile vǎzute la TV cu vreo duǎ zile ȋnaintea meciului). Am reuşit un scor egal cu echipa Finlandei.

 

Am fost extraordinari, am fǎcut o primǎ reprizǎ ȋn care am ratatat cu multǎ abnegație din toate pozițiile. Marea echipǎ a Finlandei, care prin anii 70 pleca din Bucureşti cu 9 (nouǎ!) goluri ȋn desaga ȋncǎpǎtoare a lui Moş Crǎciun din Laponia, acum ne-a ȋnfipt o boabǎ şi doar norocul şi bunǎvoința arbitrului ( pentru prelungirea partidei) au fǎcut ca meciul sǎ se ȋncheie la egalitate. Bravos! Adicǎ...ruşine!

 

 

"„Ţările care nu împărtăşesc valorile noastre, care nu vor să respecte aceste principii, trebuie să înceapă să îşi adreseze întrebări despre locurile lor în Uniunea Europeană”,

a declarat Francois Hollande, înainte de începerea reuniunii Consiliului European, potrivit Agerpres.”"

 

O amenințare cȃt se poate de directǎ venitǎ din partea peşedintelui Republicii Franceze fǎcutǎ ÎNAINTEA ȋnceperii şedinței cu şefii statelor care compun marea afacere europeanǎ (a unora, mai mari...) şi ȋn aceeaşi mǎsurǎ, marea bǎtaie de cap (a altora, mai micuți...)

 

Situația a evoluat ȋn felul urmǎtor la şedința țǎrilor egale ȋn drepturi şi obligații care compun U.E.: ȋntȃi amenințare, apoi discuția democraticǎ! Modul acesta dictatorial al celor mai egali decȃt alți egali, mi-a reamintit o fabulǎ a lui Grigore Alexandrescu („Cȃinele şi cǎțelul”),  pe care o credeam avȃnd o moralǎ aplicabilǎ doar relațiilor ȋntre oameni fǎrǎ funcții politice de cel mai ȋnalt grad. Dupǎ declarația francezului, constat cu mare bucurie cǎ fabula romȃnului are o universalitate la care nu m-am aşteptat.