Despre a 10-a Conferință a Părților Convenției asupra Diversității Biologice (Nagoya – Japonia 2010) – în 45 de minute. Un interviu la radio, realizat cândva în trecut, cu Dan Stoica, și transformat acum în fișier MP3.
Națiunile Unite, Japonia, CBD CoP cu 16.000 de participanți discutând variate subiecte, biodiversitate, ecosisteme, specii, resurse naturale, pești și pescuit oceanic, degradarea ecosistemelor, dispariția speciilor, păduri, zone umede, stabilitate climatică, aridizare șamd. IUCN, Lista Roșie, efortul de a evalua situația speciilor, declinul general al biodiversității, amfibieni & citridiomicoză. Importanța speciilor, specia umană care rămâne fără resurse, capacitatea de suport a Planetei, sustenabilitate, dependența umană de ecosisteme etc. Countdown 2010 – stoparea declinului biodiversității – ratat de Uniunea Europeană. Amprenta ecologică a UE, absorbția resurselor naturale din exterior, spolierea ecosistemelor din afara UE.
La Piovra și Caracatița Verde. Azi am avut o discuție foarte interesantă cu Petko Tzvetkov de la Bulgarian Biodiversity Foundation, parte din For the Nature Coalition of NGOs and Citizen Groups. Am discutat variate caracteristici ale situaţiei actuale, despre coaliţii funcţionale şi cele nefuncţionale, despre cele informale şi cele formale, despre variate aspecte naturale şi politice, despre abţinerea „organizaţiilor neguvernamentale puternice şi cu renume” de a se implica în subiecte dificile şi preferinţa de a se aciua pe lângă interese corporatiste/ green-washing şi pe lângă guverne, în speranţa unui os aruncat, pe care să îl prindă din zbor un jerpelit “câine de pază al democraţiei”.
Ca şi la noi, problemele sunt numeroase și în Bulgaria, agresiunea asupra naturalului este reprezentată de formele cunoscute, de la construcții de clădiri în variate arii protejate, la microhidrocentrale, parcuri eoliene, promovarea de organisme modificate genetic, gaze de şist, mineritul de aur cu cianuri în munţii Rodopi șamd. Tăierea pădurilor duce şi aici la inundaţii agresive, ca şi la noi… jafuri produse de monopoluri de extragere de masă lemnoasă. Desigur, aceste probleme nu apar de la sine, ci există variate structuri mafiote, corporaţii transnaţionale… cu ale lor implanturi în viața politică. Se manifestă nenumărate moduri de agresare a valorilor naturale prin variate interese private şi de grup, oligarhice. Există companii înregistrate în ciudate paradisuri fiscale, în spatele cărora nu se ştie cine se află, dar care absorb fonduri publice şi distrug Natura chiar şi în arii protejate… Capitalismul sălbatic, braconieri şi ucigaşi legali, lobby, decizii aberante în parlament sau în justiţie şamd. Aşa cum aceste probleme nu apar de la sine, la fel ele nu dispar de la sine. Societatea civilă din Bulgaria, mişcarea neguvernamentală de mediu a avut nevoie de organizare eficientă, definirea și atacarea problemelor majore, protestele de stradă/ flash-mob, acționare în justiție, demersuri la Uniunea Europeană… Dar să vedem câteva exemple mai interesante şi relevante.
In memoriam: vie, frumoasă, îndurerată – merită să mori pentru ea
Scris de dr. Peter Lengyel
Vineri, 01 Martie 2013 17:46
In memoriam: Chicho Mendes (1944-1988) ecologist brazilian care proteja pădurea amazoniană în fața devastării, asasinat de bogătași crescători de vite; Ken Sarowiwa (1941-1995) nigerian, lider al tribului Ogoni, care a pornit o campanie nonviolentă de protejare a teritoriului lor în fața companiilor petroliere, arestat, condamnat la moarte de un tribunal militar și executat; Dian Fossey (1932-1985) zoolog american dedicat cercetării și protejării gorilelor de munte din Ruanda, ucisă de braconieri; Joan Root (1936-2006) conservaționist și cineast britanic născut în Kenya, sub influența realizărilor ei mari suprafețe fiind declarate protejate, ucisă de braconieri; P. D. Majhi (1959-2007) ranger la rezervația Pakke de protejare a tigrilor din India, unde a destructurat grupări de braconieri, a fost ucis de braconieri; Amit Jethwa (1975-2010) ecologist care lucra pentru protejarea naturii în fața mineritului ilegal în pădurea Gir, singura rezervație a leilor asiatici, împușcat mortal de ucigași plătiți, în fața Curții Supreme din Gujarat, Ahmedabad, India. Câteva nume și date înșirate într-un filmuleț care prezintă vârful icebergului acestei probleme. Recent, cu ocazia Conferinței aniversare Earth Summit Rio +20 derulat în Brazilia (iunie 2012) au devenit mai mediatizate dispariții/ executări ale ecologiștilor sudamericani, brazilieni, care încercau să protejeze pădurea amazoniană în fața variatelor agresiuni umane: analiza datelor arăta că doar în Brazilia într-un deceniu au fost uciși peste 365 de ecologiști, cu o rată de un ecologist ucis pe săptămână (lideri de opinie interesați de ecologie, oameni de media, ecologi, ecologiști); cum poate arăta situația în alte zone similare… crezi că ai putea avea acces la date reale? Există o bătălie pentru resurse, în care sunt implicate guverne, corporații transnaționale, firme locale, mafii de variate feluri, care vor să exploateze om și natură, indiferent de consecințe. Multe lucruri se pot întâmpla în aceste zone cu biodiversitate încă naturală… sau în cele cu alte fenomene “mai civilizate”, aparent cel Putin. Acțiuni ecologiste care interferează cu politicile guvernamentale canadiene legate de subiectul gazelor și țițeiului, sunt privite apropiat de structurile specializate și există tendința de etichetare a unor inițiative ca fiind teroriste.
O mica pledoarie pentru iubirea de copaci si pentru intelegerea a ceea ce inseamna asa-zisa toaletare, prin care mii de copaci sunt compromisi. Este nevoie sa cunoastem felul in care traieste un copac si ce nevoi are el, pentru a putea sa-l protejam. Este nevoie sa ne readucem aminte ca fara copaci, nu putem exista nici noi si ca este o datorie sa avem grija de copaci, si, astfel, de intreaga planeta. Nu este o utopie sa credem ca putem aduce, fiecare, o mica schimbare buna in mediul in care traim.
Plumb, alice, genocid şi păsărica ce nu mai cântă deloc
Scris de dr. Peter Lengyel
Joi, 21 Februarie 2013 18:10
În sezonul 2012-2013, conform Ordinului 1355 din 4 mai 2012 publicat în Monitorul Oficial 323 din 14 mai 2012, până la 15 mai 2013 vor fi împușcate legal 14.865 căprioare (Capreolus capreolus), 2.386 cerbi (Cervus elaphus), 359 capre negre (Rupicapra rupicapra), 22.325 mistreți (Sus scrofa), 122.263 iepuri de câmp (Lepus europaeus), 37.741 vulpi (Vulpes vulpes), 1.385 jderi de copac (Martes martes), 505 jderi de piatră (Martes foina), 3.086 viezuri (Meles meles), 29.904 potârnichi (Perdix perdix), 828 ierunci (Bonasa bonasia), 225.585 prepelițe (Coturnix coturnix), 46.858 porumbei gulerați (Columba palumbus), 3.571 porumbei de scorbură (Columba oenas), 43.515 turturele (Streptopelia turtur), 122.509 guguștiuci (Streptopelia decaocto), 67.325 sturzi de iarnă (Turdus pilaris), 79.992 sturzi de vii (Turdus iliacus), 25.008 gâște de semănătură (Anser fabalis), 21.707 gâşte de vară (Anser anser), 50.957 gârlițe mari (Anser albifrons), 127.853 rațe mari (Anas platyrhynchos), 64.900 rațe mici (Anas crecca), 3.570 rațe fluierătoare (Anas penelope), 4.460 rațe cu cap castaniu (Aythya ferina), 3.120 rațe moțate (Aythya fuligula), 3.120 rațe pestrițe (Anas stepera), 1.715 rațe sunătoare (Bucephala clangula), 3.410 rațe lingurar (Anas clypeata), 3.768 rațe sulițar (Anas acuta), 5.790 rațe cârâitoare (Anas querquedula), 645 rațe cu cap negru (Aythya marila), 16.729 sitari de pădure (Scolopax rusticola), 19.832 becaține comune (Gallinago gallinago), 4.425 becaține mici (Lymnocryptes minimus)… 467.292 ciocârlii de câmp (Alauda arvensis) șamd, șamd,…. șamd. Etc. etc. etc. etc. Etc. Despre urşi, lupi şi altele asemenea animale protejate pe hârtie, dar împuşcate cu sutele cu acte legale în fiecare an, vom discuta în alt articol.
7 februarie 2013. Un bătrân a mers pe jos prin vremea de februarie, pe străzile care străbăteau o mare parte a orașului… pentru a vorbi cu cineva care credea el că poate să îi dea o speranță. Acel cineva era ocupat cu o acțiune care nu putea să fie întreruptă. Dar el, bătrânul, a revenit peste câteva ore, când deja putea să discute 5 minute. A început să povestească despre doi stejari. Plantați în urmă cu 4 sau 5 decenii, când copiii lui erau mici. De atunci, cei doi stejari cresc în grădina lui, o fâșie din fosta luncă inundabilă a Tisei, un teren de câteva sute de metri lungime și lat de 12 m, una din fâșiile de câmp deschis pe care se cultivă mai ales porumb, la marginea unui oraș european. Vecinii, 3 la număr, vor să taie stejarii. Copacii fac umbră dincolo de proprietatea bătrânului, adică umbra lor iese din fâșia de 12 metri lățime. Iar bătrânul, pe care dealtfel îl cunosc de când eram copil, acum se luptă pentru viața celor 2 stejari. Atâta poate el, în situația lui. Să apere cei doi stejari de pe propria lui proprietate. Incredibil ce lupte trebuie date pentru a proteja naturalul în frumoasa noastră Uniune Europeană.
Omul, dacă nu este pervertit, are o atracție sinceră față de frumusețea Naturii, și are dorința de a înțelege, iar aceste elemente susțin în mod fundamental dezvoltarea cunoașterii științifice a viului. Biologii au impresia că cea mai interesată, mai atractivă și mai relevantă ramură a științei este biologia. Ştiinţele biologice au o mare diversitate rezultată din diferențierea cunoaşterii, dar sunt apte și de sinteze care să integreze detaliile și să facă posibilă înțelegerea proceselor naturale.
Este evident că există diferențe de abordare între 1. biologi organismali (care se ocupă de organisme), 2. cei care se ocupă de biologie moleculară la nivelul interferențelor fizico-biologico-chimice și 3. biologi-ecologi care se ocupă de entități supraindividuale. De la 1. atracția naturală față de observarea/ studierea organismelor… mai cu seamă a celor dinamice, colorate și perceptibile mai ușor… spre exemplu observarea păsărilor, se poate ajunge la studierea diversității biologice la nivel taxonomic, dar se poate merge și către 2. studierea proceselor fiziologice, a biologiei celulare și biologiei moleculare, sau spre 3. înțelegerea realităților ecosistemice. În general, există o gradualitate pe această direcție, de la atracția față de organisme vizibile la perceperea ulterioară a proceselor evoluției, ale biologiei moleculare și a proceselor ecosistemice.
Societatea Civilă versus Invazia de Microhidrocentrale
Scris de dr. Peter Lengyel
Marţi, 29 Ianuarie 2013 20:20
Cursurile de ape ale Carpaților păstrează o biodiversitate naturală ridicată, o mândrie pentru cei apți să înțeleagă importanța valorilor naturale într-o Lume care se afundă din ce în ce mai mult într-o criză ecologică globală; de la specii de pești la trichoptere, efemeroptere, plecoptere șamd, diversitatea organismelor acvatice ale apelor carpatine este apropiată de cea naturală, contrar altor ape curgătoare europene, unde biodiversitatea a fost afectată ireversibil de intervențiile umane agresive, care au nimicit în mare parte valorile naturale ale peisajului. Prin convențiile internaționale la care este parte, precum și din considerente etice, România are datoria să păstreze biodiversitatea existentă pe la noi.
Construirea mai multor sute de microhidrocentrale pe cursurile apelor sălbatice din Carpați, cu crearea drumurilor de acces, buldozere și excavatoare care sapă în vale, dinamitare, betoane, țevi șamd, prin alterările morfologice create, afectează ecosistemele acvatice atât la nivel local, cât și la scară mult mai largă, prin întreruperea conectivității naturale a cursurilor de ape. Artificializarea mediului natural chiar și în arii protejate, parcuri naturale și parcuri naționale, rezervații, situri Natura 2000 desemnate pe baza Directivei Păsări și a Directivei Habitate a Uniunii Europene, denotă o agresivitate primitivă și neluarea în seamă a valorii strategice reprezentate de aceste arii protejate cu rol de a conserva biodiversitatea naturală și procesele ecologice nealterate. A permite poziționarea acestor infrastructuri artificiale în ariile protejate desemnate pentru protejarea ecosistemelor naturale, este o subminare a esenței ideii de conservare a diversității biologice.
Ecologie și Ecologism – Înțelepciune prin Simbioză
Scris de dr. Peter Lengyel
Marţi, 15 Ianuarie 2013 17:09
Ecologismul și ecologia sunt două fațete ale raportării noastre la mediul din care facem parte, una este mai analitică (ecologia) alta mai focalizată pe acțiune (ecologismul). Aceste două abordări au nevoie foarte mare una de cealaltă, dar specializarea inevitabilă a dus la separare și distanțare, chiar izolare și lipsă de comunicare, o situație care produce anumite riscuri… care au consecințe… ecologice, economice, sociale, politice șamd. Alfred North Whitehead (1861-1947) arăta nevoia de înțelepciune prin unificarea 1. capacității metafizice de a ști ce (know what) adică a celor legate de viziune politică orientată spre sustenabilitate, cu 2. capacitatea de a ști cum (know how) adică a aspectelor legate de știință și tehnologie. În cartea Science and the Modern World, Cambridge University Press 1926, la pg. 138, el a arătat că: „Any physical object which by its influence deteriorates its environment commits suicide.” – Orice obiect fizic care prin influența lui își deteriorează mediul, comite sinucidere. Te poți întreba, oare ce ar zice Whitehead dacă ar vedea situația actuală, atât 1. graficele cu procesele aflate în derulare în domeniul realităților ecosistemice globale cât și 2. gradul de coerență a ecologismului cu ecologia care împreună ar putea să creeze acea înțelepciune de care este nevoie pentru a avea șanse de sustenabilitate ecologică a civilizației noastre umane.
Este bine știut că înainte vreme, pe când nici ouăle nu erau așezate pe aceste meleaguri sub cloșca civilizației, codrul era principalul aliat al românilor în lupta cu adversitățile politice și sociale, căci aici se adăposteau bejenarii năpăstuiți de urgia trâmbelor de năvălitori, aici – ca într-o cetate inexpugnabilă – se repliau oștile române sufocate de superioritatea numerică a dușmanilor și tot aici, din umbra întăritoare a codrilor deși și întunecați porneau contraatacurile țăranilor-oșteni, până la nimicirea ori izgonirea vrăjmașilor în pustia de unde veniseră.
Codrul primitor și generos a fost din totdeauna prietenul credincios al obijduitului: fie că oferea adăpost haiducului însetat de libertate și demnitate, fie că oferea casă și masă obiditului revoltat.
Dar în acele timpuri, ba și mai încoace înspre vremurile moderne, pădurile acopereau munții, dealurile și o bună parte din câmpiile de azi (renumiții codri ai Vlăsiei). De subliniat că atât la noi, cât mai ales aiurea, modernismul și civilizația și-au făcut loc printre cioturile pădurilor măcelărite, că de, obrazul subțire cu prăpăd se ține – era nevoie de mult mai mult teren arabil pentru populațiile în continuă creștere, așa că defrișările deveniseră o necesitate; de asemenea era mare nevoie de lemn brut sau parțial prelucrat pentru apetitul industriilor în expansiune: lemn de construcție și pentru foc, traverse de cale ferată și stâlpi de telegraf etc.
În istoria zbuciumată a românilor, timp de mai multe secole, codrii, nepătrunșii codri de-atunci au jucat importantul rol al fortărețelor de pe alte meleaguri: Aici își găsea adăpost și liniște relativă tot românul fugit din calea năvălitorilor, aici se refugiau micuțele dar curajoasele armate românești pentru organizarea îndrăznețelor atacuri asupra ordiilor asiatice și tot aici și-au găsit un binemeritat sfârșit trufașele armate maghiare, turcești sau poloneze, care au cutezat să se aventureze în necunoscut pentru nimicirea celor ce se încăpățânau să-și apere „sărăcia, și nevoile, și neamul”.
Căci pe-atunci codrul era frate bun cu românul. Iată de ce nu-i întâmplător faptul că fundamentele culturii românești, durate din substanța vie a creației populare, se originează în legătura inseparabilă dintre om, munte și pădure. Din acele vremuri de măreție teofanică, când românul era mult mai aproape de ceruri prin dragostea lui pătimașă față de pământul natal, din acele vremuri, prin urmare, ne tragem seva de popor respectat, dimpreună cu tot ceea ce încă-i conferă distincție și demnitate – iubire de patrie, identitate culturală, cinste, omenie, ospitalitate etc.
