O combinație de Brave New World cu 1984… sună interesant? Existau nu demult previziuni optimiste despre forța uriașă pe care Internetul o va avea în culturalizarea maselor de oameni, în crearea de oportunități și parteneriate, în coagularea de echipe de lucru transdisciplinare… în progresul cunoașterii șamd. Dar accesul la informație este doar o parte a realității. Deși comunicațiile electronice au deschis nenumărate oportunități… totuși aceste autostrăzi informaționale sunt pline de capcane. Unele dintre zonele cu gheață sunt reprezentate de atașamentul nostru poate prea puternic la o lume virtuală… care înseamnă un refugiu de moment, dar care se destramă imediat atunci când apar probleme; este ca și cum ai fi eroul unui joc de computer, ce semnificație mai are asta în lumea reală?

A trecut aproape un sfert de secol de la schimbările dramatice din 1989. Douăzeci şi cinci de ani !... Ani mulţi, ani ce s-au adunat peste noi pe nesimţite... Individual, fiecare îşi poate comprima acest interval într-o poveste, tristă sau de relativ succes, dar care, la un strict bilanţ, nu sună prea bine. Cineva spunea că „binele public este făcut din fericirea fiecăruia”. Suma fericirilor indivizilor exprimă starea de bine a naţiunii din care fac parte. Cât adevăr!

Individul, cetăţeanul a fost în acest sfert de secol, manipulat, hărţuit mediatic, desconsiderat şi admonestat. Am fost, ca aproape întotdeauna de-a lungul istoriei, ademeniţi la... luptă. O altfel de luptă, nu cu acele convenţionale şi romantice arme ci cu mereu veşnicul şi alunecosul cuvânt subversiv. Ne-am înjurat, am ţipat, am blestemat şi totul în numele ciudatei democraţii, oferite nouă cu generozitate de “gardienii revoluţiei”.

El este descurcăreț și pragmatic, stil Ferentari. A văzut cum nu se descurcă profesorii, cercetătorii, medicii de pe aici și a auzit că există niște bani în vest, care așteaptă să fie preluați. Deja are mulți prieteni care au plecat, și le merge bine. Are atâta dezinvoltură încât îmi povestește destins, că merge în Spania la furat: o zice cu naturalețe și chiar mândrie, se destăinuie unui străin cu care călătorește pe un mijloc de transport în comun. Au fost mulți care “au lucrat la automatele de parcare”, care au buzunărit călătorii de pe tramvaie și din metrouri ale metropolelor occidentale, iar în ultima vreme au și acțiuni mai mari, precum atacarea bancomatelor. Au experiența Italiei, Spaniei, Franței, Germaniei, Angliei… au devenit vestici. Unii au rețele de management și promovare a produselor de carne vie… Alții s-au întors în țara de baștină și au deschis afaceri; cămătărie, cultură de plante care să te facă mai fericit șamd. Au afaceri serioase, bani și relații. Au experiența vieții și nu te pui cu ei. Au devenit modele de urmat pentru cei tineri și pragmatici, care vor ceva de la viață. Oameni cu asemenea reușite neapărat trebuie să intre în politică: este nevoie de banii lor în campania electorală de manipulare a prostimii, care va decide configurația structurilor de putere politică-mafiotă a democrației originale.

Vis à vis de locul unde se desfăşoară întâlnirea de azi şi unde urmează să discutăm despre oportunităţile “social media”, se află o clădire dărăpănată (purtând încă urma eleganţei de altădată). În ea şi-a găsit adăpostul temporar un grup de tineri, li se spun “aurolacii”. Îşi duc veacul, relativ paşnic, în plin centrul ditamai municipiului – capitală de Ţară.

Unii dintre ei ies din când în când în cadrul geamului, privesc lung la limuzinele ce aruncă decibeli din spatele scaunelor capitonate cu piele, şi mai trag o doză de prenadez din pungă.

Dupa 5 ani si jumatate de activitate in mass-media locala, portalul independent de stiri Sighet Online a ajuns in situatia in care isi mai poate continua existenta doar prin sprijinul cititorilor sai. De aceea, am decis implementarea unui modul de donatii prin PayPal in partea dreapta-jos a site-ului prin care cei dornici pot sa sustina acest site. Am avut de-a lungul timpului si alte alternative, dar am preferat sa ne pastram independenta si sa mergem pe drumul nostru, fara sa sustinem niciun partid sau om politic. Sighet Online este realizat pe baza de voluntariat, cei implicati in acest proiect nefiind platiti pentru activitatea desfasurata. Cei interesati sa cunoasca istoria Sighet Online, o pot citi AICI.  DONATIILE SE POT FACE AICI. 

Spiritul civic este instrumentul modernist al oricărei comunităţi. Atitudinea individuală constructivă, reacţia civică adecvată unor conexiuni sociale normale determină amplitudinea dezvoltării grupurilor, comunităţilor. „Cetatea” poate fi consolidată sau dezmembrată de indivizii/cetăţenii care o locuiesc. Şi-n orice comunitate şi/sau cetate, tinerii sunt cei care preiau, fortifică şi dezvoltă  „patrimoniul” spiritual, cultural, civic al locului. Pentru a-i obişnui cu implicarea voluntară în acţiunile unei comunităţi trebuie să le dăm şansa – acelor tineri care pot rezona pozitiv cu grupul din care provin - de-a urmări, înţelege şi adopta modele.

Rotary Club Sighet, în conformitate cu scopul pentru care a fost creat, acela de „a servi mai presus de sine”, de a se dedica binelui general şi de a contribui la consolidarea valorilor moral – culturale ale comunităţii din care face parte, încearcă să declanşeze şi la tineri exerciţiul voluntariatului.

O discuţie cu actorul, regizorul şi poetul Toma Enache este întotdeauna incitantă.

Toma este prietenul nostru, al Clubului Rotary Sighet, al sighetenilor, după ce în urmă cu mai puţin de trei ani am demarat un proiect comun: Janka. Piesa de teatru Janka (scrisă de Oscar Speace, traducerea Johnny Popescu, producător Rotary Club Sighet) a fost pusă în scenă de regizorul Toma Enache, actriţa care a dat viaţă personajului Janka fiind binecunoscuta Maia Morgenstern. Piesa a fost jucată cu sala plină atât la Sighet (unde a avut loc premiera) cât şi la Bucureşti, Timişoara sau Chişinău. Pe scena Şcolii de Muzică din Sighet l-am mai văzut cu “Erotopoetica” şi sunt sigur că în curând vom viziona - în premieră pentru zona noastră - şi filmul artistic pe care recent, prietenul Toma l-a lansat, premiera absolută de la Bucureşti fiind un eveniment cultural în sine.

Parafrazând titlul filmului “Nu sunt faimos dar sunt aromân”, primul film de lungmetraj în care regizorul Toma Enache are şi rolul principal, l-am abordat pe Toma cu o serie de întrebări care ar trebui să sensibilizeze cititorii să-i urmăreasca atent creaţiile artistice, cinematografice.

Ion Maris: Toma Enache, eşti faimos?!

Toma Enache: Sunt un aromân care este fericit că trăieşte în România! Locul unde am sperat şi am crezut că îmi pot împlini visele! Se pare că nu m-am înşelat.

Nu am foarte mulţi prieteni. Dar,  cei pe care îi am  îmi sunt prieteni de suflet. Printre ei se numără un tânăr - pentru mine va rămâne mereu tânăr -  pe care l-am “obligat” cu nişte (mulţi?!) ani în urmă să se prezinte în faţa publicului sighetean cu o expoziţie surprinzătoare. Expoziţia se numea „Împreună” a avut vernisajul în 1995 şi, deşi secolul pe care-l parcurgem ne-a rezervat „itinerarii” diferite, am rămas prieteni, chiar dacă, sigheteanul Attila Cosovan, DLA (Doctor of Liberal Arts), docent, este la această oră profesor universitar la Moholy-Nagy University of Art and DesignBudapesta.

Ne-am întâlnit sub emblema tehnicii şi-a marketingului, într-o societate sigheteană ce respira sacadat, aerul postrevoluţionar al anilor ´90. Era o perioadă de frământări şi provocări neobişnuite, care ne deschidea poarta spre lumi nesperate. Attila a demarat studiile de design şi comunicaţie la Universitatea Româno – Americană din Bucureşti şi le-a finalizat la Budapesta spre sfârşitul secolului trecut. A revenit la Sighet cu dorinţa de-a face ceva pentru oraşul lui natal. Dar, atunci ca şi acum, talentele reale, oamenii valoroşi au fost şi sunt şicanaţi de realitatea unui capitalism fals, în care non-valorile sunt favorizate prin bani şi relaţii, trecându-se peste regulile de respect la poziţionarea socio-profesională pe principii meritocratice.