Călin Georgescu este membru al Clubului de la Roma Internaţional şi o personalitate ataşată sincer conceptului dezvoltării durabile. Fost consilier şi secretar general în Ministerul Mediului şi fost reprezentant al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), este actualul preşedinte al Clubului de la Roma pentru Europa, Centrul European de Cercetare, cu sediul în Germania (ERC). Călin Georgescu a coordonat „asamblarea“ – pentru Guvernul României – a Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD) în anii 1999 şi 2008. Este autorul volumului Pentru un ideal comun (2012) şi coautor la România 2020 (1998), Reprofesionalizarea României (2008), Şansa României – oamenii (2009), România post-criză (2010) şi România după criză, Reprofesionalizarea (2010).

Numele domniei sale a fost vehiculat, în diverse momente critice, pentru poziţia de prim-ministru al Guvernului României. Este o personalitate „intermitent“ vizibilă a grupului de tehnocraţi din umbră, care consideră că au soluţii pentru noi toţi.

„Spaţiul verde public este o parte esenţială a moştenirii urbane, un element puternic în înfăţişarea arhitecturală şi estetică a oraşului, joacă un rol educaţional important, este semnificativ din punct de vedere ecologic, este important pentru interacţiunea socială, vine în sprijinul dezvoltării comunităţii şi este încurajator pentru obiective şi activităţi economice. Ajută la reducerea tensiunii inerente şi a conflictului din zonele deprivate ale arealelor urbane; are un rol important în oferta de facilităţi pentru nevoile recreaţionale şi de petrecere a timpului liber a comunităţii şi are o valoare majoră în îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, ajută la renaşterea economică a oraşelor, nu numai prin crearea de locuri de muncă, dar şi printr-o creştere a atractivităţii oraşului, ca un loc pentru investiţii, afaceri şi areale rezidenţiale căutate” (Recomandarea Consiliului Europei No. R (86)11 din 1986).

Prieteni, în curând vom alege un alt Preşedinte, poate, un Altfel de Preşedinte! Sau nu?!...

Fiecare încearcă să-şi găsească motivaţia absenţei sau prezenţei la vot!

Aveţi 1001 motive să nu mergeţi la vot, voi cei care locuiţi aici, nu în Infern şi nici în Grădina Maicii Domnului, aici în fascinanta Românie.

Pentru cine sau pentru ce să votăm?... ne întrebăm cu tristeţe. O altă – mică - parte a populaţiei, orbecăind în mahmureală, se-ntreabă tragicomic: „Eu cu cine votez?”

“The best executive is the one who has sense enough to pick good men to do what he wants done, and self-restraint to keep from meddling with them while they do it.” ― Theodore Roosevelt

De curând am asistat la un festival într-un oraș din Franța, Angers. Nu ar fi fost singurul festival din străinătate pe care l-am văzut, au mai fost și altele prin Germania, Elveția, multe orașe din Franța, Polonia, Luxemburg. Mai multe motive rezidă în scrierea acestui articol: marea discrepanță pe care o resimt în organizarea unui eveniment creat de profesioniști în turism și poate de amatori în domeniu. Autorul Scoot Adam, în God's Debris: A Thought Experiment afirma: “You can change only what people know, not what they do.” Cred că este încă de lucru la mentalitatea și viziunea oamenilor asupra organizării unui eveniment și nu numai. Un alt motiv constă în repetarea anumitor tipare (comunist, prea folcloric, prea mult circ și mâncare, că trebuie realizat și bifat pe listă, prea mult trebuie să facem propagandă….. ) pe care le vedem în orașul Sighet. Un bun leader în organizarea de evenimente și business advisor din U.S.A., sugerează că :“If you really want the key to success, start by doing the opposite of what everyone else is doing.”

Realismul științific face posibilă înțelegerea Omului ca vietate, ființă biologică rezultată prin procesul evolutiv, fenomen natural care se derulează în continuare… și se va derula atât timp cât viul va reuși să persiste; se creionează o imagine cu aspectele subtile dar și cu cele brutale ale omului non-idealizat, ci perceput așa cum reiese din analiza celor constatate: o specie de animal. Cei care în secolul 21 nu percep faptul că omul este produsul evoluției biologice… de facto fiind un animal dintre mamifere, aceia au un grad de inteligență foarte redus, o educație științifică șubredă sau o capacitate de raționare puternic viciată. Cei care nu percep argumentele de ordin paleontologic, de anatomie comparată, embriologice, genetice, fiziologice, etologice/ psihologice șamd… sunt mulți și proști; nu pentru acest tip de vietate-umanoidă majoritară este scris acest text.

Îți place Natura, am impresia. Vizitezi parcuri naționale și naturale de pe la noi și te miri că foarte rar mai vezi un cerb, care ar trebui să fie prezent peste tot prin păduri? Poți traversa munți întregi din parcuri naționale care cândva erau pline de capre negre protejate… iar acum să nu zărești niciuna… au fost împușcate fără milă. Locuri care până nu demult erau acoperite cu păduri seculare impresionante, acum sunt cimitire de cioate. Constați că ariile protejate se află sub barbar atac silvo-cinegetic. Cum ți se pare când auzi că în parcuri naturale – arii protejate, ursul – specie protejată, este vânat legal, cu acte în regulă? Natura este căsăpită, violată și ucisă până și în sanctuarele care au fost legiferate pentru protejarea ei. În teren constați că parcurile naționale și parcurile naturale sunt în multe cazuri simple forme fără fond.

Știința ecosistemelor (în engleză încetățenit ca ecosystem science) are deja o jumătate de secol, dar rădăcinile din trecut ale gândirii ecosistemice se pot vedea în profunzimi mai mari. Ecosistemele au început să fie analizate ca entități-de-sine-stătătoare prin lucrările unor naturaliști mai mult geografi decât biologi, precum Alexander von Humboldt (1769-1859); au fost descrise variate tipuri de vegetație precum păduri tropicale, savane, tundre, păduri de foioase din zone temperate, șamd. Se constată că o desprindere de detaliul-detaliului aflat în focusul experților biologi ultraspecializați pe un grup de organisme și o viziune mai largă asupra peisajului, a dus la înțelegerea existenței acestor entități supraindividuale. A înțelege procesele ecosistemice la scară spațială și temporală relevantă, presupune un calibru intelectual semnificativ, focalizat cu entuziasm pe această parte a realității.

Festivalul Intercultural de Traditie Maramureseana „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel” revine la Sapanta intre 12 si 15 august pentru a sarbatori si promova satul romanesc autentic cu ale sale indeletniciri, frumuseti si suflete curate.
Ajuns la cea de-a cincea editie, festivalul a devenit deja o traditie de sine statatoare atat pentru oamenii locului, cat si pentru turistii veniti din toate colturile tarii sa vada, sa cunoasca si sa-si (re)aproprie sufletul de civilizația veche a satului maramuresean.
Inceput in anul 2010 la initiativa irlandezului Peter Hurley, indragostit si impresionat de frumusetea rurala a Romaniei, festivalul le-a daruit satenilor din Sapanta sansa de a asculta Suita „Voices from the Merry Cemetery” in viziunea lui Shaun Davey, celebrul compozitor irlandez imbinand armonios muzica irlandeza, cantecele corale traditionale si motivele folclorice prezente in Cimitirul Vesel.
Festivalul a continuat cu tema „Drumurile lui Leșe” in 2011 si „Întoarcerea la stână” în 2012, iar anul trecut a avut loc lansarea „Festivalului de cântec și dans tradițional Stan Ioan Pătraș” in memoria sculptorului initial al Cimitirului Vesel de la Sapanta.
„Drumul Lung spre Cimitirul Vesel este un festival despre oameni vii, obiceiuri pierdute si traditii regasite. O calatorie spre locuri uitate din inima ta. ” - organizatorii festivalului.