A inceput meciul dintre CS Marmatia Sighet si FC Zlatna, din cea de-a doua etapa a actualei editii de campionat din seria a VI-a, prima intalnire a jucatorilor (antrenati de Vasile Oana si Attila Ghinda) cu proprii suporteri. Fata de campionatul trecut, echipa din Sighet s-a intarit foarte mult prin aducerea a patru jucatori de la FC Baia Mare. Speram ca in aceasta editie de campionat, CS Marmatia 96 nu va avea probleme cu indeplinirea obiectivului, mentinerea in Liga a III-a.

Pe stadion sunt in jur de 100 de suporteri care incearca sa sustina echipa locala de fotbal. CS Marmatia porneste ca favorita, sperand sa obtina toate cele trei puncte puse in joc.

Scriu acest articol cu gândul la cultul pentru sport, la  perceptia tărilor avansate, din Europa si de peste Ocean, despre sport. El e o educatie la nivel înalt a disciplinei comportamentale, are o influentă majoră asupra personalitătii si asupra formării caracterului. Copiii care fac un sport, din grădinită sau din scoală, au deja posibilitatea unei cariere sportive, au  un nivel de adaptare si de comunicare superior, si toate tările civilizate stiu asta si au grijă să investească în acest domeniu sume consistente.
   A practica un sport nu numai că asigură unui copil o bună dezvoltare fizică si o sănătate de fier, ci construieste un psihic stabil, competitiv si bine echilibrat.
   Ca profesor de educatie fizică, am avut ocazia să lucrez cu sute de copii, iar ca antrenor de înot, cu mii de copii, în cei 16 ani de practică în aceste domenii, si pot declara deschis că, de la an la an, starea fizică a copiilor se degradează constant.
   Ce făceau copiii, ca nivel de realizare a probelor de efort, mobilitate, viteză si fortă în anii 90, în 2000 deja era un nivel de neatins. Dacă, la nivel de 60% din anii 90, eram în 2000, în anul 2008, am copii la orele de educatie fizică, de 7-11 ani, care nu pot face o rostogolire la saltea, care nu pot executa mersul piticului sau un stând pe omoplati.
   La orele de înot, văd sechele de rahitism, 2-3 cazuri la o grupă de 14 copii. In anii 90, aveam 2-3 cazuri la 50 de grupe de copii. Este evident că nu am nevoie de studii stiintifice ca să văd că nivelul capacitătii fizice a copiilor, în anul 2008, este mult mai scăzut decât în anii 90.
   Părintii dau vina pe computer si pe TV, copiii nu mai ies din casă să se joace, ci stau pe internet sau cu ochii în televizor, mănâncă chipsuri si snackuri din pungi, pentru că sendvisurile nu mai sunt de mult la modă.
   Acestea sunt situatii reale si părintii trebuie să muncească, nu mai au timp să se ocupe de copii; acestia, la rândul lor, sunt mult mai independenti, ceea ce nu e tocmai un lucru pozitiv.