Totuşi, căutând originea antroponimului, credem că în ciuda apropierii fonetice flagrante între Löwith şi numele tribal Levi, avem de-a face cu descendenţi de goţi din Siria, acei pomeniţi sub Împăratul Filip Arabu. Spunem aceasta pentru că fonetic se pronunţă leovit şi se regăseşte ca antroponim german al unui candidat la premiul Nobel pentru literatură: Löwith Karl (09.01.1897, Münich, Germany-26.05.1973, Heidelberg, Germany). Dânsul este propus succesiv în anii 1963, 1964 şi în 1967 (fără să câştige importanta distincţie). Şi în interviul său, dl. Lövith Egon arată că cei din partea mamei (linia lituaniană) aveau aparenţă nordică: înalţi, subţiri, blonzi, cu ochi albaştrii. Dar din fotografii şi tatăl său, Max arată extrem de deschis la ten şi tare prezentabil şi posibil cu ochi deschişi la culoare, probabil cu părul şaten. Poartă vestă, cravată, cămaşă albă, având o ţinută distinsă. Îl are aproape pe micul Egon, care se sprijină de tatăl său. Iar mama Domniei Sale ne apare fină şi delicată.

                Ca oiconim, avem în Republica Moldova, localitatea Leova (goţi mici ?). Nu mai insistăm pe apropierea fonetică între Măneciu şi Münich, poate accidentală. Sigur, există Lvov în Ucraina. Ca nume de conducător got îl regăsim poate sub forma Leovigild (rege vizigot al Spaniei, 568-586). Şi domnul Egon avea o constituţie robustă. 

Sculptorul şi pictorul Löwith Marc-Egon (1923-2009), cunoscut şi drept Lövith Egon a avut o carieră didactică şi artistică frumoasă. Deşi considerat ca evreu maghiar, de fapt ascendenţa Domniei Sale este extrem de cosmopolită. Mama sa se naşte într-o familie de evrei de origine lituaniană, al cărui cap de familie lucra silvicultură pentru un baron, proprietar funciar şi silvic. Tatăl său este făcut prizonier în timpul primului război mondial (cade în captivitate austro-ungară) şi ajunge să lucreze în pădure pentru baronul menţionat. De profesie ceasornicar şcolit în Elveţia şi originar din Simferopol, peninsula Crimeea, el revine din Elveţia pentru a fi înrolat în armata rusă. Astfel ajunge el în dulcele prizonierat în care o cunoaşte pe superba şi delicata fiică a silvicultorului baronului. Cu ajutorul socrilor, deschide un atelier de reparaţii în Cluj, dar după devastarea acestui atelier de bande legionare în anii 1920 decide să emigreze în Mexic, urmând a-şi aduce şi soţia, precum şi primul născut.

Sculptorul şi pictorul Löwith Marc-Egon (1923-2009) a copilărit în Mexic între 1926-1936, învăţând acolo spaniola fluent posibil. Evident, presupunem că revenit la Cluj a devenit fluent şi în limba română. Deşi un  artist important, devenit cadru didactic 1950-1984 la IAP Cluj după studiile de-acolo dintre 1948-1953 cu Romul Ladea şi Ion Irimescu, internetul în limba română nu are informaţii despre artist. Casele de licitaţii ofereau câteva lucrări ale artistului (majoritatea deja vândute. În general pictură sau acuarelă). Alte informaţii sunt sumare.

Despre Löwith Marc-Egon ca sculptor aflăm din lucrarea Vlasiu Ioana (coordonator)- "Dicţionarul sculptorilor din România, Secolele XIX-XX, Vol. II, Literele H-Z", Academia Română, Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", Ed. Academiei Române, Buc. 1012, pag. 99-100 următoarele: "Sculpturile în piatră şi bronz ale lui LM-E  sunt purtătoare ale unui mesaj dramatic, potenţat prin prelucrarea expresivă a figurii umane, văzută în ipostaze eroice sau meditative, cu o bună cunoaştere a posibilităţilor diverselor materiale, cum ar fi nervurile pietrei, de multe ori la dimensiuni miniaturale), puse în operă pentru o receptare adecvată. 

Cervara di Roma este un sat din Lazio, unde în jurul artistului ardelean deţinător al unei vile (Robert Wellman) se reunesc periodic mai mulţi artişti transilvăneni, între care şi sasul de origine rârâită după tată (sas după mamă), pictorul Arthur Coulin din anul 1900, apoi în 1908. Vila era numită Vila Maddalena di Cervara Şi era construită în zona munţilor Sabini într-un peisaj prea puţin perturbat de către om de o rară frumuseţe. Acolo, Coulin călătoreşte cu ajutorul unei burse oferite de către stat prima dată (în 1900). Wellman îi găzduieşte cu generozitate, oferindu-le condiţii benefice creaţiei (ăn special pictorilor).

Arthur Coulin era fiul lui Nicolas Coulin şi al Rosei Carolina Mathias din Sibiu. La lecţiile de desen ale Dlui. Carl Dörschlag a fost coleg cu Robert Wellman, Friedrich Schullerus, Octavian Smigelschi.

Pictorul Arthur Coulin a avut şi proiecte de mobilier modern, editare de reviste culturale, sistematizare urbană, grafică de carte.

Sincer, nu ştim cu certitudine câte victime, căci nu este corect politic să ştim.

                Dar de ce nu putem ştii ? Sunt atâtea statistici care se fac în lume cu trenduri, baze de date, averi, comunicare, preferinţe, furnizori, obiceiuri alimentare, maladii genetice şi dobândite şi încă multe altele. Asta ca să ştim ce studii să urmeze descendenţii noştri, cui să lase ce dobândesc şi de ce să se ferească.

                Atunci cum nu putem ştii ? Erau şi oameni la muncă impusă, în special se cunoaşte de coreeni. Dar trebuie să fi fost şi alţii, căci australianul Wilfred Borscht sau Burchell nu s-a dus de florile mărului la Hiroshima la 02 septembrie 1945 (unde megatonele detonate au fost puţintele, iar ciuperca nucleară mititică, nu ca la Nagasaki). De ce a avertizat de efectul radioactiv acest defetist urâcios ? Probabil pentru că a fost şi el serios afectat (dar nu ştia de ce). Ce înseamnă să fi curios. Totuşi, mărturia sa este importantă şi acuzatoare (dar îl incrimina de pseudo-comunist).

Sincer, nu ştim cu certitudine câte victime au fost, căci nu este corect politic să ştim. Dar ce ştim spunem: nu trebuia să fi fost victime în Japonia la încheierea WW2.

Dar ştim câţi supravieţuitori (denumiţi hibakusha în japoneză) mai erau, căci mărturiile Dânşilor sunt postate pe site-ul:https://www.mofa.go.jp/policy/un/disarmament/arms/ testimony_of_hibakusha.

Dânşii sunt enumeraţi astfel cu mărturiile Dânşilor: Dl. Sakamoto Namio ("My Atomic Bonb Experience"), Dl. Kawanami Jungo ("60 Years After the War"). Dl. Yamaguchi Yoshitaka ("My Atomic Bomb Experience"), Dl. Honda Chitoshi ("Gembaku"), Dl. Noguchi Hakyo ("A Diary of My Atomic Bomb Memories"), Dna. Yashitomi Yasumi ("A Memoir of My Atomic Bomb Experience"), Dna. Okumura Ayako ("I Lost My Family...."), Dna Shimohira Sakue ("If Only That War Had Never Occured"), Dna. Yasui Sachiko ("The Experiences of My Family...."), Dna. Shimasaki Jiro (Narowly Escaping Death"), Dl. Tanaka Tsunematsu ("My Experiences of the  A-bombing") Dna.  Kawaguchi Horoko ("Sentiments for My Mother"), Dna. Shimotake Chiyoko (Unforgetable Events That Summer"), Dl. Miyachi Toshio ("Lucky You").

Doamna întreabă: <Ce înseamnă să nu ucizi ? E la particular sau la general ?>. <Cred că este de principiu la general şi nu se referă numai la actul în sine, ci şi a nu grăbi pieirea>. <!?>. <Tutunul şi alcoolul sunt dăunătoare în sine, deci producerea şi comercializarea lor implică anumite consecinţe>. <Asta despre produsele considerate nocive. Mai sunt şi altele ?>. <Da. Jocurile pot conduce accidental la loviri. Trebuie atenţie ca acest lucru să nu se producă.>. <Ce jocuri ?>. <Handbalul este considerat un sport de contact extrem de dur. Precum şi fotbalul, în care miza pare mai mare datorită sumelor în joc şi în care de multe ori se joacă incorect ori se trişează. Adică nu există fair-play>. <De unde sume în joc ?>. <Sume din drepturi de televizare, de retransmitere, ori din pariuri sportive influenţează în sine nu numai rezultatul, ci şi jocul>. <E valabil numai la fotbal ?>. <La toate jocurile de echipă populare: precum baschet, fotbal american, fotbal, hochei pe iarbă şi pe gheaţă, polo, handbal, etc., dar mai mult sau mai puţin. 

Doamna întreabă: <Ce valoare are salvarea fiinţelor ? Şi ar fi posibilă ?>. <Organismele vii se hrănesc cu entropie negativă, altfel spus compensează creşterea entropiei pe care o produc prin vieţuire atrăgând un torent de energie negativă asupra lor pentru a se menţine la un nivel  de entropie staţionar şi suficient de redus>. <În ce scop ?>. <Pentru a amâna prăbuşirea în echilibrul termodinamic (moartea), care echivalează cu entropia maximă>.

                <Care este cea mai utilă formă de entropie negativă ?>. <Plantele găsesc cea mai abundentă formă de energie negativă în lumina solară. Iar reptilele folosesc din lumina solară partea energiei numită căldură şi asta cu folos>. <!?>. <Organismele mari, superioare, după ce folosesc elementele necesare vieţii, le înapoiază într-o formă foarte, dar nu complet degradată, deoarece plantele le mai pot folosi >. <De unde ştii atâtea ?>. <Din Erwin Scrödinger- "Ce este viaţa? –Aspectul fizic al celulei vii- şi Spirit (Conştiinţă) şi Materie", Ed. Politică, Bucureşti, 1980, paginile 90-100>.

Doamna întreabă: <Ce citeşti ?>. <Am căutat la municipalitatea Kassel din Germania şi sunt oripilat de emergenţa unui nou partid sau mişcare extremistă care ne refuză munca în polenizare>. <Cum se numeşte ?>. <"Save the Bees".>. <Adică ?>. <"Salvaţi albinele".>. <Şi ce e greşit ?>. <Să le salvăm noi pe ele ? Să se salveze singure, să zboare spre noi planete unde sunt flori de polenizat. Şi când le găsesc (noile planete), să ne anunţe ca să dăm şi acolo cu chimicale. Apoi, mierea se poate face şi din zahăr, deci nu sunt neapărat originale>. <De-aia trebuie să zboare spre alte planete ?>. <Ele nu au auzit de drepturile omului ? Sunt drepturile omului, nu ale apicultorului. Apicultorii să-şi vadă de albinele lor. Apoi, Dotty pare a avea o dronă care zboară pe lângă ea şi mai puţin o albină>. <Dă-mi să văd. E o albină cu ochelari.>. <Dacă are probleme cu vederea de ce s-a pornit să zboare ? Întâi să-şi rezolve problemele ci dioptriile şi mai apoi să polenizeze. Ele nu înţeleg că insecticidele nu sunt rasiste şi nu diferenţiază între dăunători şi nedăunători ?>. <Poate că nu ştiu !?>. <Dar cine să ştie ?>. <Sigur doar asta înseamnă ? E la individual, nu la general ?>. <Poate înseamnă: salvaţi fiinţele. Căci to bee= a exista, a trăi, a fiinţa>. <Aşa e mai logic>.